inapoi protopopiat

BOGDAN VODA

BOGDAN VODA

"Invierea Domnului"

 

HRAMUL

"Invierea Domnului"

GALERIE FOTO

Pr. Simon Vasile

 

Preot paroh

  • data nasterii: 25.06.1979
  • Nr.
  • tel.0262 335227
  • Jud. Maramures

Biserica
Hramul "Invierea Domnului"
Biserica construita din zid in 1990

____________________________

Numar de credinciosi: 2367


 

MONUMENT

" Sf. Nicolae"

 

MONUMENT

HRAMUL

" Sf. Nicolae"

 

Pr. IOSIP CALIN CONSTANTIN

-Preot II-

 

Preotul

  • data nasterii:
  • Nr. 670
  • tel.
  • Jud. Maramures

Biserica
Hramul " Sf. Nicolae"
Biserica construita in 1717

____________________________


 

 

HRAMUL

" Sf. Nicolae"

 

Pr. Simon Vasile

- Preot paroh-

 


Pr. Simon Vasile

  • data nasterii: 25.06.1979
  • Jud. Maramures

Biserica
Hramul " Sf. Nicolae"
Biserica construita din lemn in 1935

____________________________

 



ISTORIC

Numele de Bogdan, împrumutat de romani de la slavi, este alcatuit din Bog, adica Dumnezeu si dan, = “daruit”. Deci, Bogdan înseamna “daruit de Dumnezeu”.

Numele vechi al localitatii, de Cuhea provine din limba slava si are sens de “bucatarie”. Vârsta unei localitati se apreciaza dupa prima informatie scrisa, dar se stie ca asezarile umane, sunt mai vechi decât aceste atestari.

Numele localitatii Cuhea apare prima data în documente în anul 1353, într-una din cunoscutele Diplome maramuresene, data de regele Ludovic I, românilor Ioan si Stefan, fii ai lui Iuga si nepoti de frate ai lui Bogdan.

O diploma de mare importanta, document istoric este diploma regelui Ludovic I al Ungariei, din 2 februarie 1365 prin care “mosia Cuhea” este confiscata de la Bogdan (care trecuse în Moldova), si este data Voievodului Balc si fratilor sai Drag, Dragomir si Stefan. Balc era fiul lui Sas si nepot a lui Dragos. Este vorba de luptele date în Moldova de catre urmasii lui Dragos, supusi ai regelui ungur, împotriva lui Bogdan care i-a biruit. Balc si ai sai s-au întors în Maramures. Prin aceste acte regale, Cuhea intra în istorie prin vechime si importanta.

Cuhea a fost stapânita de voievozi maramureseni, chiar si înainte de Bogdan, si a ramas în stapânirea urmasilor lui Sas, pâna la începutul secolului al XV-lea.

Sub aspect religios, crestinarea românilor nu s-a facut la o anumita data ca si crestinarea altor popoare, ci în timp, procesul începand în primele veacuri de dupa Hristos, prin misiunea Sfântului Apostol Andrei si continuând în paralel cu nasterea poporului nostru.

Stim ca în Maramures, au existat pâna în veacul al XVIII-lea, 14 manastiri românesti ortodoxe, între care si cea de la Cuhea. Mai stim ca în ultimii trei sute de ani, a existat amestec strain în Biserica românilor ardeleni: întai în 1698-1700 prin stapânirea habsburgica, cand s-a lovit în ortodoxie, apoi în 1948 prin cea sovietica când de asemenea s-a lovit în Biserica, si de fiecare data românii au avut de suferit. În documentele veacurilor XIV-XV, preotii au fost rar mentionati, ei au existat din moment ce erau lacasuri de cult. În veacurile XVI-XVIII, preotii români din Maramures au împartasit soarta poporului lor, fiind adesea asimilati cu taranii pe care îi pastoreau.

Izvoare istorice au pastrat nume de preoti care au slujit în Cuhea de-a lungul vremii. Acestia sunt: 1517, Lazarus; 1744-1769, Maris si fiul lui Dumitru; 1797-1815, Nistor Deac; 1816-1820, Grigoriu Rosca; 1820-1876, Filip Mihalca; 1892-1899, Mihai Rednic; 1900-1906, Petru Salca, apoi administrator; Emil Bran, preot în Dragomiresti; 1907-1908, Gavril Dunca; 1908-1919, Arthur Anderko, care pleaca apoi în Ieud; 1919-1945, Vasile Dunca; 1945-1951, Ioan Salajan; 1951-1969,Mihai Iuga; 1970 si în prezent (2011), Vasile Chindris, sub care s-a zidit biserica noua de dimensiuni impresionante, sfintita în 18 august, 2002 de catre Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. Din 2007 preot II este Vasile Simon.

De când se cunoaste, în Cuhea (astazi Bogdan Voda) credinciosii au avut si au biserici dupa cum urmeaza: în secolele îndepartate, la Cuhea a fost o biserica de lemn care a disparut în secolul al XIV-lea. Pe locul ei, cei din dinastia Bogdanestilor au construit în secolul al XIV-lea o biserica din piatra, ale carei resturi de ziduri se mai vad si astazi. Dupa ruinarea acesteia s-a ridicat aici alta de lemn, pe care au distrus-o tatarii prin foc în anul 1717. Credinciosii din Cuhea, dupa numai un an, adica în 1718, pe locul celei arse de tatari, au ridicat o alta biserica cu hramul Sfântul Nicolae, care se pastreaza si astazi, si care este a patra biserica în ordine cronologica în comuna noastra.

În anul 1935, credinciosii din Cuhea au ridicat pe ruinele bisericii din piatra a Bogdanestilor o bisericuta din lemn care exista si acuma. Din 1990 pâna în 2002 s-a construit biserica actuala din caramida a comunei.

Despre biserica Sfântul Nicolae-1718, merita stiute câteva lucruri, mai ales ca are una din cele mai valoroase picturi, din culori vegetale, amplasate direct pe lemn, pictura restaurata cu rezultate deosebit de bune. În interiorul bisericii, se afla, portretul boierului Vasile Sapântan, ctitorul bisericii, un candelabru de lemn sculptat, un jilt arhieresc, carti de patrimoniu aduse din Tara Româneasca si din Moldova. Aceasta biserica foarte bine proportionata este înconjurata de un brâu sculptat în relief pe deasupra ferestrelor.

Bisericile acestea ne arata ca nu rezista decât lucrurile întemeiate pe truda si suferinta, iar preotii care au slujit în ele, au stiut sa sadeasca în sufletele oamenilor, iubirea curata si dreapta fata de Dumnezeu si fata de aproapele, sa nu se teama ca viata e prea scurta aici pe pamânt, sa fie fricosi. Viata aceasta pamânteasca este doar o pregatire pentru cea viitoare, de aceea în Biserica oamenii s-au simtit mereu în siguranta, au iubit-o si au aparat-o, pentru ca astfel îsi aparau credinta, si pe ei însisi.

Pr. Simon Vasile

inapoi protopopiat