Pr. Paroh Pop Ioan

-Paroh-

Istoric

Istoria bisericii noastre se leaga asa cum este normal de credinciosii ei, din documentele vremii localitatea Bozânta Mare este amintita la anul 1410 apartinând Cetatii Chioarului cu locuitori români. In anul 1550 este amintit un voievod local cu voivodat format din satele Bozânta si Hideaga pe nume Ioan Benea. In istoria mai recenta vatra satului se afla în locul numit ,,Bozântele” astazi pe acest loc este pista aeroportului Baia Mare, ca marturie a stat multi ani piatra de altar a bisericii din sat. Se pare ca din cauza râului Baita care de multe ori inunda satul s-a hotarât stramutarea lui în locul unde se gaseste astazi.
Pe vatra de azi a satului se cunosc doua locuri de biserici, una în ograda (via) lui Babiciu Gavril iar cealalta în ograda parohiei, unde pe vechea piatra de altar în anul 1981 s-a ridicat o capela.


Biserica actuala s-a zidit în anul 1909 si s-a sfintit în anul 1910.
Pentru întocmirea acestui istoric avem ca document ,,Cartea de aur a bisericii Bozânta Mare,” în care prima consemnare este în anul 1891 în timpul preotului Aurel Marinescu. Voi începe consemnarile cu numele preotilor care au slujit aici si evenimentele consemnate de catre ei.
-Ioan Stan 1841-1844
-Teodor Nistor1844-1849
-Simeon Antal 1849-1849
-Demetriu Muresan1849-1856, fiu al satului.
-Moise Sora Novac 1856-1861 Este pomenit ca vrednic luptator în revolutia din 1848, aparator al drepturilor românilor. A fost exilat în Bozânta Mare unde a slujit pâna în 1861.
-Samuil Pelle 1861- ?
-Avram Nedelcu 1865-1878
-Vasile Heteru1878-1885
-Gheorghe Muresan1885-1889
-Nicolae Budo 1889-1894
-Aurel Marinescu 1894-1925
Este preotul care lasa primele consemnari din timpul pastoririi sale în Parohia Bozânta Mare.
In anul 1898 sa zidit scoala confesionala (gradinita de astazi) în timpul învatatorului Paul Achim de catre zidari din Seini pentru suma de 1200 de florini.
In anul 1899 este consemnat cumpararea a 22 de tablite pentru copiii de la scoala.
Sunt pomenite apoi donatiile care s-au facut pentru biserica; un candelabru de bronz cu 32 de brate si unul cu 8 brate cumparate de Gaie Pavel cu sotia Ana Catoca,vesminte si bani pentru constructia noii biserici
In anul 1909 începe zidirea bisericii de astazi.Pentru a cunoaste sirul evenimentelor asa cum s-au petrecut voi consemna ceea ce parintele Marinescu a scris la vremea aceea.

Document
,,Anul 1909 a adus însa ideea zidirei unei biserici de nou, asa ca deja în luna februar o comisiune compusa din preot, curator si judele comunal, merg la Fintusel,(comuna situata aproape de Somcuta)ca sa vada zidul noii biserici santite anul trecut,ca sa se informeze în fata locului de spese si intreprizatoriul care o a facut. Urmare a fost ca numita comisiune în aceasi zi s-au dus la itreprinzatoriul Iosif Goldstein în Somcuta ca si acolo sa se informeze de spese si alte înprejurari referitoare la zidire,în urma carei vizite respectivul intreprinzatoriul a si venit la Bozânta Mare pe zi de 12 martie cu un plan si preliminar de spese, pe cand sa tinut o sedinta a senatului bisericesc estraordinara, în causa zidirei nouei biserice, fiind de fatie si popor mult afara de senat. Calculând preotul ca avându biserica 18000 coroane capital de bani pentru zidire aratandu ca ar fi si alte isvoare de în care sar putea alipi la suma de zidire, insufletire devine mare în popor pentru zidirea nouei biserici în cât Somcutean Mitru curatorele I care nu pre ave voie e silit si el sa subscrie la contractul cu intreprinzatoriul cazând de accord pentru suma de 28 mii coroane hotarandusa a sa trimete protocolul acelei sedintie,contractul, planul si preliminariul speselor la Prea veneratul consistoriu diecesan pentru aprobare,de însemnat ca Sandu Murasian propretar din loc e si el de fata la sedintie însa contrazice la tate si nu subscrie protocolul nici contractul.
La 21 martie sa întorce contractul ne aprobat facândusa observare ca sa schimbam intreprinzatoriul cu unul din Beius pe nume Onai care si vine la Bozânta la începutul luni maiu pentru legarea contractului tot pentru 28 mii de coroane însa de totului în conditiuni mai favorabile comunei.
Acum cand era sa se aprobe contractul cu italianul Onai merge Sandu Murasian propretar din loc la Orade si înpedeca noului contract si plan voind a cuprinde el zidirea bisericei, afirmand chiar minciuni despre comunitate ca nau cu ce zidi, scopul sau era însa sa acapareze el lucrul si frumoasa suma de 28 mii coroane, care lucru dupa convingerea tuturor oamenilor nu ar fi efeptuat nici în zace ani.
Venind reflexiuni de la Episcop în causa zidirei, senatul bisericesc tine o noua sedintie în care sa hotareste ca preotul,curatorul I sa mearga la Orade ca sa informeze pre episcop despre starea lucrurilor.In urma drumului la Orade în 28 iunie si soseste la Bozânta Mare contractul aprobat. De aci nu mai avem nici o teama nici pedeca, tot atunci vine Onai pentru a cata loc de tegle care sa donara de Tamas Ioan a Lichi pe Cioncas loc pentru facerea teglelor.
La 12 iulie vin teglarii italieni, Riva Augustinus si Valentino pentru facerea teglelor si 6 saptamani fac 180 de mii tegle si le ard.
La 2 august vin Onai Petro si Disabati Primo masura locul bisericei, la 4 august sa prind de sapatul fundamentului, iar la 19 august sa tâne sântirea fundamentului prin Domnul protopop George Suta sustinut de preotii Iosif Palachi, Alesandru Brancovean, Stefan Chereches si preotul locului.
La 29 august sa începe zidire de la fata pamantului cu piatra tare de deal prin trei italieni Onai Petro, Disabati Primo si Luigi Ariva.
La 15 septembrie sa începe ziditul cu tegle si mai vin trei italieni de la Gerausa de unde lucrau.
La 21 octobrie noul zid e pus sub acoperis.
La 4 novembrie italieni se duc din sat acasa.
Sa lasam zidarii sa pauseze dupa un lucru atât de obositor,sa reprivimu cele banesti, ne am prins de zidit cu un capital de 18 mii coroane din care erau depuneri la,,Chioreana” 5472 coroane,2556 coroane la biserica din Sasar, 8179 coroane la Orade, ear restul de 9821 coroane erau la oameni de pe sate alocati când ne am prins de zidit, si s-au scos frumos încât numai o positie am fost siliti a înprocesua, din padurea de pe ecclesia preoteasca au esit 2400 de coroane, din contractile comunale de stat, din magazinul de bucate si lemne de pe Branistea bisericei, toate 24700 de coroane, aceasta suma a esit pana la 20 iunie 1910 cand era gata bisereca pentru a se preda, restul de 3000 de coroane ramasa ca si cantie pana la 3 ani dupa predarea biserecei.
Eta ca vorbim de anul 1910 în acest an luna aprilie de odata cu rândunelele sau întors italieni la lucru în numar de opt si au lucrat lucru frumos si bun de ti era mai mare dragul sa-i vezi, si pe la iunie 20 predat gata mutându sa dela noi la Homorodul de mijloc o parte si alta la Cicarleu.
Dar noua ne era gândul sa sântim bisereca, sa ne mutam cu slujba în noul Sion si ca sa putem face acest lucru ne trebuia înca multe cele, ne trebuia altariul sa-l pregatim din nou, ne trebuia iconostas si alte multe, ca ci din bisereca vechie de abia putem folosi doua lustere si câteva prapori altceva nimic. Adunatu-ne-am si ne-am sfatuit pe când am putea serba cea mai mareata sarbatoare în mica noastra comuna, si ce ar mai fi mai de lipsa, un fruntar ca de trei metri înalt în loc de iconostas, am si legat contract cu un mesar din Somcuta Mare ca sa ni-l faca si niste lavite jur împrejur pentru suma de 440 de coroane care suma era sa se repartizeze pe comuna.
Dar eta ca Providenta divina care au vazut dragostea oamenilor credinciosi pentru sânt lacasul Sau si voia buna cu care erau întrajutor lucratorilor cinstiti italieni si dorul ferbinte de a vedea cât de frumos Sionul Domnului, îndemnatu-iau pe cei mai buni crestini din sat prin o noua dovada de credintia lor catre Dumnezeu si cele sfinte ale lui, sa înceapa o puternica colecta benevola pentru înzestrarea noului zid cu iconostas nou, er acesti buni crestini încep cu Gaie Paval si sotia Ana Catoca prin oferirea pe sama iconostasului una mie coroane, cu toti adunând suma de 3920 coroane.
Scriitorul acestor rânduri vazând ca darul lui Dumnezeu este asa mare încât si iconostasul cel nou se poate face, sfatuindu-ma cu începatorii colectei scrisam în luna iunie catre capat firmei Benedek din Budapesta(pe care am cunoscut din frumosul iconostas pus în beserica renovata din Sasari), care la începutul luni iulie si trimite pe agentul Hoill, pe zi de duminica,ear eu cu mare bucurie chem senatul la o sedintie estraordinarie unde respectivul agent ne-a aratat mai multe planuri de iconostas, însa ce sa vezi, în sedintie curatorele Somcutean Mitru si propretarul Alesandru Muresian opun o resistentie de fer facerei si cumpararei iconostasului nou, (si aceasta fiind ca nu ei au fost initiatorii, vadit glasuita invidia din ei). Dar darul lui Dumnezeu si aici a învins, ca-ci dupa lupta de una ora si o jumatate am esit biruitor cu partida me din Gaieni între care Ana Catoca sotia lui Gaie Paval sa purtat foarte brav si inteligent. Facuram dar targul cu noul iconostas pentru suma de 3900 coroane fara altar, la care ma angajai eu pentru suma de 500 coroane. Iconostasul a fost ridicat numai în septembre aceluias an.
Sfintirea sa hotarat si tinut în 18 septembre 1910 (în al 18 an al pastoririi mele)fiind delegat Reverendisimul Domnu George Suta cu asistentia de 14 preoti, asistand poporeni la 300 de suflete cu timp frumos dar racoros.
La banchet au fost presenti ca la 100 de suflete, sau radicat mai multe toaste spre bucuria tuturor.Seara la 8 ore a urmat petrecere cu dans pana dimineata, a treia zi sa tinut în noua beserica o liturghie de multumire bunului Dumnezeu pentru darul sfânt varsat întru noi la zidirea si înzestrarea acestei frumoase beserici.
PE TINE TE LAUDAM PRE TINE BINE TE CUVANTAM TIE TI MULTUMIM DOAMNE SI NE RUGAM TIE DUMNEZEULUI NOASTRU”
Acestea au fost cuvintele vrednicului de lauda preot Marinescu pe care le-a consemnat cu atâta însufletire la vremea respectiva. Am transcris exact cele consemnate pentru ca nu as fi reusit sa cuprind în cuvintele mele ostenelile, munca, dragostea pentru Dumnezeu si biserica a oamenilor si preotului care prin stradania lor au ridicat biserica în care ne rugam astazi. Dumnezeu sa-i odihnesca în pace si sa-i rasplateasca pentru stradania lor.
Anul 1911. În acest an s-a ridicat în fata bisericii o restenire de piatra care a dainuit pâna în anul 2004 când în locul ei s-a facut una din marmura neagra.Restenirea a fost ridicata pe cheltuiala credinciosului Muresan Dumitru de catre mesterul pietrar Ludovic Oros din Baia Mare.
Anul 1914.În documentele parohiei parintele Marinescu consemneaza faptul ca în 2 august 1914 au fost chemati la oaste toti barbatii care au facut armata, pâna la vârsta de 42 de ani.
Dintre cei plecati pe front nu s-au mai întors:Muresan Alexandru, Balan Gheorghe, Bolchis Gavrila, Cristian Simion, Cristian Cornel, Gaie Dumitru, Gaie Grigore, Gaie Ioan, Gaie Alexandru, Gaie Stefan, Hordau Ioan, Hordau Ilie, Miclaus Ananie, Miclaus Gavrila, Mierluse Irimie, Motica Ioan, Mihut Andrei, Mihut Ioan, Nicoara Victor, Nicoara Andrei, Tamas Gavrila, Tamas Pante, Tamas Simion, Tamas Vasile, Tamas Petre, Tamas Ilie, Tamas Andrei, Tamas Teodor, Tamas Teodor. Numele lor au fost încrustate pe restenirea din fata bisericii spre vesnica amintire si cinstire pentru jertfa lor.
În anul 1915 sunt cumparate 4 clopote; la începutul razboiului clopotul cel mare a fost ascuns de credinciosi în albia râului în apropierea cimitirului pentru a nu fi rechizitionat, din pacate dupa încheierea razboiului nu a mai fost gasit.
În anul 1924 vrednicul de pomenire preot Aurel Marinescu trece la cele vesnice fiind îngropat în gradina parohiei, lânga vechea biserica în care a slujit 25 de ani.
În anul 1937 biserica a fost pictata în tempera de pictorul Iuliu Toth din Satu Mare,iar zugraveala murala de zugravul Hitter din Baia Mare, costul întregii lucrari a fost de
75 000 lei.
În anul 1938 din contributia benevola a credinciosilor s-a cumparat un clopot de 550 Kg. de la firma Novotny din Timisoara în locul clopotului ascuns în râu.
Din anul 1939 pastoreste preotul Ioan Hotea. Izbucneste al doilea razboi mondial si multi din tinerii satului vor fi dusi în razboi(1940). Si-au dat viata pentru libertate urmatorii eroi:Gaie Aurel, Gaie Ilie, Gaie Pavel, Hordau Vasile, Horincar Indrei, Ilcaciu Toader, Mihut Gheorghe, Mihut Victor, Somcutean Ilie, Tamas Gavrila, Tamas Gheorghe, Tamas Moisa, si numele lor au fost încrustate pe crucea din curtea bisericii alaturi de cei morti în primul razboi mondial. Pomenirea lor se face totdeauna la ,,Ziua eroilor” de Înaltarea Domnului.
În anul 1944 clopotul de 450 Kg, cumparat în anul 1892 este rechizitionat de Armata maghiara, este spart si aruncat bucati din turn.
Între anii 1945-1952 în Parohia Bozânta Mare slujeste preotul Emil Lauran care se va muta în Parohia Tamaia. Anul 1948 aduce unificarea bisericeasca în Ardeal prin revenirea Bisericii Greco-Catolice la Biserica Ortodoxa; Parohia Bozânta Mare s-a încorporat în Episcopia Ortodoxa Româna de la Oradea, Protopopiatul Baia Mare, devenind filie la Parohia Busag dar având preot separat.
In anul 1952 este numit preot Alexandru Dorobantu care slujeste doar doua luni.
În primavara anului 1953 este numit preot Lupan Adrian paroh în Valea Chioarului si protopop de Somcuta Mare. În timpul parintelui Lupan s-au afectuat numeroase lucrari de întretinere la biserica. În anul 1953 s-au facut reparatii în interior si exterior efectuate de mesterii (fratii) Ivasiuc din Ferneziu. Credincioasa Eufrosina Pop cumpara în anul 1958 un clopot în greutate de384kg. Clopotul a costat 12.000 lei si a fost facut la firma Rascanu din Bucuresti.
În anul 1960 din contributia benevola a credinciosilor s-au confectionat în biserica banci(lavite) din lemn de stejar, mester a fost tâmplarul Traian din Sârbii Farcasei împreuna cu Ardelean Vasile. În anul 1962 s-a construit în jurul bisericii un gard din beton cu fier forjat, mesterii au fost Matra Cornel si Banta Gheorghe, costul lucrarii fiind 9000 lei. În anul 1966 prin jertfa credinciosilor este introdus în biserica curentul electric (instalatie de 120 de becuri).
Între anii 1968-1970 a pastorit în Parohia Bozânta Mare preotul Mociran Gavril venind din Parohia Mara.
Între anii 1970-1974 slujeste în parohia noastra preotul Savu Alexandru din Chelinta. În timpul pastoririi sale în anul 1971 se construieste casa parohiala actuala si gardul de fier din fata casei.Preotul Savu pleca în anul 1974 în Parohia Ulmeni (Maramures).
In anul 1974-15 decembrie, a fost numit în Parohia Bozânta Mare, preotul Trif Vasile, nascut în localitatea Carbunari.In timpul pastorii sale s-a construit sura de langa casa parohiala, iar în anul 1982 în gradina parohiei s-a construit o capela din piatra care adaposteste piatra de altar de la biserica veche,constructia a fost efectuata de mesterul Buciuman Vasile. Capela a fost sfintita de I.P.S.S. Teofil Herineanu arhiepiscop al Arhiepiscopiei Clujului si Feleacului.
La 1 octombrie 1986 preotul Trif Vasile este transferat la Biserica Sf. Nicolae din Baia Mare.
Intre anii 1986-1993 parohia Bozânta Mare este pastorita de preotul Tomoioga Dorel; în timpul pastoririi sale s-au efectuat reparatii capitale la biserica. A fost tencuita în exterior si data în terasit iar în interior a fost refacuta pictura. Incununarea ostenelilor credinciosilor si parintelui paroh s-au împlinit în anul 1990 când P.S.S.Iustinian Chira Maramuresanul împreuna cu un sobor de preoti a savârsit slujba de resfintire a bisericii.
In anul 1993 parintele Tomoioga a fost transferat ca preot slujitor la biserica penitenciarului Baia Mare.
In anul1994 este numit preot Pop Ioan venind din Parohia Odesti.
In anul 1997 prin contributia credinciosilor s-a cumparat de la o firma din Cluj Napoca un candelabru de alama cu 60 de becuri în valoare de 120 mii lei.
Intre anii 2000-2004 se construiesc pridvoare la cele doua intrari de la biserica, este pavata curtea cu piatra de Bliudari iar poarta de la intrare este schimbata cu una din fier forjat.
In anul 2003 prin stradania familiei Hordau Ioan este renovata crucea eroilor din curtea bisericii.
In anul 2004 credinciosii din Bozanta Mare s-au bucurat de prezenta în mijlocul lor a P.S. Episcop Iustin Sgheteanul care împreuna cu un numeros sobor de preoti a sfintit si binecuvintat lucrarile efectuate.
In anul 2006 este construita o cruce din granit în curtea bisericii langa crucea eroilor.
Intre anii 2007-2009 este renovate casa parohiala in interior:sunt schimbate usile si ferestrele,este schimbata pardoseala din scandura cu parchet.
In anul 2010 s-au schimbat usile vechi de la biserica cu altele noi din stejar sculptate. Usile au fost lucrate de mesterul Mihis Viorel din localitatea Baba.
In data de 22 august 2010 Parohia Bozânta Mare a fost în sarbatoare; ne-am bucurat de implinirea a 100 de ani de la zidirea bisericii. Evenimentul a fost marcat prin savârsirea sfintei liturghii în prezenta parintelui protopop de Baia Mare, Coroian Fabian si a mai multor preoti invitati. Tot la aceasta data a avut loc o întalnire a ,,fiilor satului” prilejuita de implinirea a 635 de ani de atestare documentara a localitatii noastre