| Istoric
Biserica de-a pururi fiitoare
La noi, oriunde a prins viata o asezare omeneasca, sat sau oras, în
centru s-a aflat o fântâna, cu apa necesara vietuirii, si
o biserica în care si din care se daruieste fara întrerupere
“izvorul cel fara de moarte”. Aceasta i-a strajuit pe localnici,
le-a binecuvântat toate momentele existentei: nasterea si botezul,
cununia si întemeierea familiei, marea trecere si neuitarea. Cu
turlele si crucea, stralucind de lumina, deasupra unui ocean de verdeata,
biserica a vestit pâna în departare, calatorului ostenit,
chemarea spre odihna, pace sufleteasca, rugaciune.
Biserica din Ilba se afla în centrul satului, în vecinatate
situându-se Caminul cultural “G. Cosbuc” si cele doua
scoli - cea veche, spre sud-est, în partea stânga a soselei
ce traverseaza satul pe directia Baia Mare - Satu Mare, iar scoala noua,
cu etaj, la nord de biserica, spre dealuri. Actuala cladire a bisericii
a fost construita în anii 1925-1926.
Chiar daca nu exista un act care sa ateste o data privitoare la întemeierea
unei prime biserici a satului, e incontestabil ca ea a însotit
mersul prin vreme al locuitorilor. Pe oricare vatra s-au aflat, oamenii
comunitatii de aici si-au depanat istoria sub tâmpla bisericii,
din lemn, din piatra, din materiale la îndemâna lor. Traditia
spune ca o biserica din lemn a ars când satenii locuiau în
deal, pe colina ce se numeste Satul Pustiu.
Am vizitat si noi locul acela de demult al Ilbei. Azi, o poiana la mijloc
de padure. La est, pe “sub liziera padurii” se afla albiuta
Pârâului Bisericii, secata si acoperita de verdeata si flori,
la data “excursiei” noastre, 25 aprilie 2012 (foto, pag.
69 si 93). Pe malurile pârâului a fost satul. Spre nord,
în poienita, este Sfânta Cruce ridicata aici de familia
Petre si Dana Erdeli pentru a marca si pastra sacralitatea acestui loc,
templu al amintirilor, secventa din eternitatea cine stie câtor
vieti. Biserica din lemn, care a ars, a fost asezata pe locul din spatele
Crucii. Sfintirea acestui semn al biruintei s-a facut, în sobor,
de catre parintele Varlaam, staret al Manastirii de la Chiuzbaia, parintele
Andrei Todorut, preot pensionar, si parintele paroh Ioan Zorel Buia.
Crucea a fost purtata pe umeri de un grup de credinciosi. S-au facut
pe drum rugaciune si popasuri. Jertfelnica lucrare a familiei coristului
Petre Erdeli, azi corator, a fost încununata cu slujba de sfintire
la data de 19 mai 2007, a doua zi dupa sarbatoarea Înaltarii Domnului
întru Slava (foto, pag. 91). Se prefigura construirea aici a unei
asezari calugaresti, schit sau manastire.
Parintele Andrei Todorut afirma ca “Dupa ce Ardealul a cazut sub
suzeranitate turceasca, adica dupa lupta de la Mohacs (anul 1526), în
Ilba comunitatea era organizata si în plina dezvoltare. Între
anii 1550-1560 d.Hr., aceasta îsi ridica un nou lacas de cult
în locul numit acum Cimitirul de la Biserica Veche, folosit si
azi. Biserica a fost zidita din bolovani din râu si acoperita
cu stuf. Dimensiunile erau mici, cam 12 m lungime pe 6 m latime, iar
fundatia ei de piatra se pastreaza în mare parte pâna astazi.
Aceasta biserica, în loc de cruce, pe turn avea un “cocos”,
semn ca a fost construita în timpul ocupatiei turcesti”25
. Turcii nu îngaduiau crucea, asadar, aceasta figurina zoomitologica
avea menirea de a apara biserica de trufia turceasca si pe crestinii
de aici de prigonitori, care incendiau toate bisericile pe care era
pusa crucea . A fost pus si în alte parti pe turnul bisericii.
Noi o stim, si batrânii de azi ai satului ne-au confirmat, ca
a existat pe turla bisericii vechi, datata 1738, în Nadisul Român,
judetul Salaj, un cocos pâna înainte de a fi fost declarata
monument istoric si restaurata în anul 2000. De asemenea a fost
asezat un astfel de ornament si pe alte constructii din gospodarii taranesti
traditionale, casa, sura etc., deoarece cocosul face parte din sistemul
magico-mitic românesc26, ca simbol si vestitor al luminii, al
vietii, al caror mesager este prin cântul sau în zori de
zi, conotând si separatia dintre noapte si zi, dintre întuneric
si lumina.
Biserica aceasta, ortodoxa dintru începuturi, a dainuit pâna
dupa 1923, data la care este descrisa de preotul paroh, Gheorghe Tohatan,
într-o “Rogare” prin care solicita ajutor românilor
din diaspora pentru construirea unei noi biserici ...
Probabil ca starea “vrednica de toata plângerea” în
care se afla datorita vechimii - a înfruntat “vremile rele
si grele” - dar si datorita devastarilor din timpul razboiului
(armata maghiara a stat în sat din ianuarie pâna în
aprilie 1919) a facut ca acest lacas sa nu fi fost anuntat Comisiei
Monumentelor Istorice, Sectia pentru Transilvania, înfiintata
la Cluj, în 1921, spre a fi cercetat si protejat. Biserica a fost
darâmata, fara a se fi evaluat problematica istorica, cultural-spirituala,
memoriala pe care timp de peste trei secole a încorporat-o în
existenta si fiinta ei. Astfel: “Comisiunea era pusa în
fata faptului împlinit, asa cum a fost darâmarea, fara aprobare,
a bisericii de lemn din Ilba, judetul Maramures”. Aceasta este
o constatare consemnata de Ioan Opris în lucrarea sa “Protejarea
marturiilor cultural-artistice din Transilvania si Banat dupa Marea
Unire”28.
Situatia bisericii din Ilba nu e singulara. Ioan Opris face referire
la multe alte lacasuri de cult vechi, din lemn sau din piatra, pe care
credinciosii doreau sa le înlocuiasca cu biserici noi, iar materialul
de constructie din cele vechi sa fie refolosit. Unde s-au cerut aprobari
si s-a reusit sa se stabileasca valoarea lor, vechile asezaminte au
fost salvate, pastrate, declarate monumente istorice si restaurate.
Pe parcursul elaborarii prezentei lucrari ne-a parvenit un “document”
cu însemnari care atesta aceasta “istorie” prezentata
de noi. Este un vechi registru, tip repertoriu, pe coperta caruia am
reusit sa identificam anul 1910, care are notate, în limba maghiara,
în paginile corespunzatoare literelor A, M, P, R, S, Z (pentru
celelalte nu sunt urme) nume si prenume de persoane si numere de chitante
cu care s-au achitat diferite datorii. Am retinut acele nume de familie
spre comparare cu cele de astazi din sat, parându-ni-se relevante
într-o încercare de identificare a numelor de familie cu
traditie în Ilba: Abrudan, Antal, Anutas, Anderco, Moja, Morosan,
Matesan, Merc, Pomian, Palfi, Pintean, Pap, Rus, Rat, Racolta, Zete,
Zsurzsa. În Registrul respectiv continua sa se faca însemnari,
în limba româna, în perioada de dupa 1918, începând
cu anul 1924 pâna la 1933. Este evident ca registrul n-a mai fost
condus cu rigoare, cele scrise în el dupa 1924 au alta menire
si anume se tine o evidenta, pe file luate la întâmplare,
privind veniturile, cheltuielile, donatorii, contribuabilii la lucrarile
ce se fac în acesti ani la biserica.
Odata cu acestea însa se dezvaluie etape ale istoriei construirii
noii biserici, dar gasim si motivul darâmarii bisericii tricentenare:
era nevoie de materiale si bani.
Sunt consemnate la venituri banii din perseie (talger), de la colindat,
de la balurile de Boboteaza, de Sfântu Gheorghe, din arenda ograzii
bisericii, a viei, din “uziura” (dobânda - n.n.) de
la banca, din vânzarea pamântului bisericii si, din nefericire,
chiar a bisericii celei vechi: “Biserica s-a vândut cu 10.000
mii [sic] si am capatat 8000” (sub 8000 e scris 2000, poate diferenta
pâna la achitarea integrala - n.n.). Nu se face nici o referire
la cumpara-torul bisericii. Noua biserica e construita pe un alt teren.
Sunt consemnate si ajutoarele banesti ale localnicilor si ale celor
de pe sate. S-au primit diferite sume de bani din satele Cicîrlau,
Sabisa, Mocira, Baia (vaduva lui Sabo Georgie), Pomi, Satu Nou de Jos,
Potau, Borlesti, Aciua, Busag, Bozânta Mare, Rosiori, Seini si
“de la Orbarisi” (oraseni - n.n.). Numele contribuabililor
din Ilba din anul 1924 sunt scrise cu creionul pe ultimele 5 file ale
registrului. Doar aceste file au paginile numerotate, cu cerneala, iar
pe a noua pagina e scris: “Contine 9 (noua) pagini” si e
semnat indescifrabil. Inserarea aici, conform succesiunii din registru,
fara a le repeta, a numelor, care sunt urmate de diverse prenume, o
socotim de interes pentru constatarea statorniciei si continuitatii
familiilor în sat: Costan, Iacos, Danciu, Deghid, Morar, Farcas,
Mereut, Palfi, Falca, Filipas, Rus, Ciocan, Zete, Olar, Goje, Barbor,
Boitor, Matesan, Onanie, Boros, Lugos, Moldovan, Petras, Jurje, Ardelean,
Silaghi, Cuciulan, Stefut, Gavrince, Pop, Firizan, Balan, Petrisor,
Motica, Leu, Tânc, Erdeli, Lobar, Sabo, Marcus, Chis, Bonta, Buda,
Bobolog, Bumbar, Coza, Roatis, Vasiliu, Mieraut, Nistor. Sinca.
Prezentam si unele consemnari privitoare la cheltuielile ce s-au facut
din care reies lucrarile diverse întreprinse în vederea
construirii bisericii, începând cu anul 1924: “trestia
carie o fost la tiegla - 750”, lemne pentru “arsu tiegli”
- 1760, “curatitu scoli(i) - 50”, “portia averi(i)
Beserici(i) - 439” si bani depusi în banca în august
- 16.000, în septembrie - 20.000 s.a.m.d.
În concursul pentru angajarea lucrarii au intrat 7 ofertanti (vezi
fotocopia la pag. 74)
Din Consiliul parohial (“Senatul legal”) au facut parte
14 credinciosi (vezi fotocopia pagina 75)
În 5 mai 1925 s-a întocmit si semnat “Contractul de
întreprindere” pentru construirea bisericii, redactat în
limbile româna si maghiara, semnat de preotul George Tohatan,
paroh al Ilbei si coratorii Georgiu Danciu, Nutu Filipas, Vasilie Deghid.
În contract se prevede ca parohia va da “toate pietrele,
caramizi, pietris, nisipul necesar transportate fara plata la locul
destinatiei, totodata va transporta cinstit tot materialul de edificare,
instrumentele la fata locului sosite la gara Ilba”. Înainte
de a fi fost semnat contractul, redactat la masina de scris, mai sunt
consemnate prin scriere de mâna câteva adaugiri, între
care: “Biserica da caramida câta o are de prezent, arsa
si pieatra res-pective materialul din Biserica veche sa se foloseasca
ce sa poate folosi”. Arhitectul lucrarii este Juliu Lipiczky,
iar planul este facut de Botyan Stefan cu pretul 752.207 lei în
care intra “toate lucrarile de pamânt, zidar, lemnar, tinicher,
tâmplar, lacatus, vopsitor si sticla având a da tot materialul
necesar si lucratori”. Biserica s-a construit în 1925 si
1926 (foto, pag 77). În 1926 sunt comandate scaune: “La
domnu Braz am dat arvon în scaune în iulie 5/ 1000 lei”,
este notat în registrul din 1910. Este vorba de scaune (locuri)
în biserica pe care le-au cumparat enoriasii cu sume prin care
au contribuit la finalizarea constructiei bisericii, la dotare etc.
“Spiesa 1928” cuprinde cheltuielile pentru “pictoritul
casei parohiale”, “facutu gardului la biserica”, clopot,
“protopop la sfintitul clopotului”, “dusu clopotului”,
“arvon în clopotnita”, “portîea catra
jiudiet” etc. În 1930 sunt notate cheltuielile facute “la
Sfintîrea clopotului - 1200”, “pentru înfieratu
la clopotnita”, cu”facutu clopotnitî”, pentru
“timentu la clopotnita” si “lucru la clopotnita”,
“lemne la gard”, “scîndur’ la clopotnita”,
“platitu clopotului - rata 1” si altele. Reiese din aceste
însemnari ca au fost cumparate în acesti ani doua clopote,
unul în 1928, când a fost si sfintit, si alt clopot, sfintit
în 1930. Graitoare este si scrierea în registru, din care
se observa cu usurinta stadiul de utilizare în scris a limbii
române si, prin comparatie, evolutia, în aproape un secol,
pâna la nivelul de azi.
În perioada anilor 1932 începe procesul de revenire la ortodoxie
a românilor din satul Ilba, ca în doi ani sa fie aici peste
100 de credinciosi ortodocsi care si-au construit o clopotnita lânga
capela instalata într-o casa particulara si s-a ajuns ca greco-catolicii
sa darâme clopotnita cu forta, iar autoritatile sa priveasca nepasatoare,
ba nici justitia nu a fost impartiala”29.
La 31 octombrie 1943, dupa ce prin grija preotului Patriciu Bârlea
(1931-1949) s-a facut pictura, “cu concursul sau si al credinciosilor
Nistor Dumitru, Danciu Gheorghe, Morar Gheorghe si Melega Adalbert si
altii”, a avut loc resfintirea. “În timpul constructiei
noii Biserici, relateaza parintele A. Todorut, a fost darâmata
vechea Biserica. La Muzeul de Istorie din orasul Baia Mare se pastreaza
o fotografie cu ea înainte de a fi demolata. Preotul Tohatan era
un adversar îndârjit al ortodoxiei. În timpul constructiei,
20 de familii dintre cele mai înstarite au trecut la Biserica
Ortodoxa care a reluat fiinta în 1922 sub conducerea preotului
Cosma, iar în toamna anului 1948, preotul Patriciu Bârlea
revine la Biserica Ortodoxa cu întreg satul!”31 Mentionam
ca ne-am interesat la muzeu de fotografia bisericii, dar n-a fost gasita
acolo, însa a fost pastrata o fotografie de familia primcoratorului
Gheorghe Silaghi, de la care am primit-o. Astfel o putem reproduce aici.
(foto la pag.70)
În 1949, când se face inventarierea bunurilor apartinând
parohiilor, din Ilba se înainteaza Directiunii Inventarului Pu-blic
doua inventare, al Parohiei Ilba I - cu antetul “Fosta parohie
greco-catolica”, semnat de Patriciu Bârle - la 29 ianuarie
1949, si al Parohiei Ilba II - cu antetul “Parohia Ort. Româna.
Com. Ilba II, jud. Satu Mare”, semnat indescifrabil, la 31 ianuarie
1949. La data respectiva, în inventarul parohiei ortodoxe, la
cap. “Cladiri si constructii” se consemneaza: locuinta parohiala
si capela cu 5 încaperi, grajd si magazie cu 3 încaperi,
toate construite în 1870, cu pereti exteriori din piatra si acoperisul
din sindrila, iar starea în care se aflau era apreciata ca rea:
“cladire foarte veche si deteriorata complet”. Din aceste
documente mai reiese ca respectivele constructii erau situate în
vecinatatea bisericii vechi, pe strada Principala. Reproducem o fotografie
din anul 1930 a casei în care se oficiau slujbele religioase pentru
credinciosii ortodocsi ai parohiei Ilba. Ne-a fost încredintata
de parintele Andrei Costinas, paroh al Bisericii Ortodoxe “Adormirea
Maicii Domnului” din Baia Mare, care pastreaza panoul “Biserici
ortodoxe române din Cetatea de Piatra” cu fotografii din
anul 1930. (foto, pag. 76)
În Inventarul fostei parohii greco-catolice se consemneaza si
bisericile din Sabisa si Handal, iar din Ilba apare înscrisa “Biserica
din 1925”, construita din piatra si acoperita cu tinichea, în
stare mediocra si casa parohiala construita, prin grija preotului Ioan
Pop, în 1870, din piatra, acoperita cu carton si având subsol
si parter, în stare rea. Mentionam ca aceasta casa parohiala,
reabilitata dupa anul 2006, este cea functionala si în prezent.
La Biserica Parohiei I (greco-catolica), tot mobilierul înscris
se apreciaza ca este “de reparat”: iconostas din lemn, scaune
din stejar, dulapuri din brad. Aceeasi stare o au consemnata si cartile
înscrise sub denumirea “Carti bisericesti. Rituale”
si matricolele, în numar de 12, precum si icoanele, praporii stegari
si statuile în numar de 3.
În Inventarul Parohiei II (ortodoxa) sunt înscrise la capitolele
mobilier: 18 icoane din carton, “de reformat”, adica necesar
a fi reconditionate; 11 Minee, câte un exemplar din Evanghelie,
Apostol, Octoih (mare si mic), Penticostar, Triod, Agheasmatar, Octoih
chirilic, Registru corespondenta - toate în stare buna -, si un
Molitfelnic mic “de reformat”32.
Cu aceste titluri de carte religioasa, Biserica din Ilba se înscrie
între lacasurile de cult pastratoare de carte veche în Maramures.
Cercetând aceste documente de limba si istorie timp de peste un
deceniu, în vederea elaborarii tezei sale de doctorat, publicata
în 2005, istoricul Aurel Socolan, indica sase titluri de carte
din Ilba, dintre care patru coincid cu cele mentionate în Inventarul
din 1948-1949. În lucrarea sa, intitulata “Circulatia cartii
românesti pâna la 1850 în judetul Maramures”33
, dr. Aurel Socolan prezinta cartile gasite de el sau care au fost înregistrate
ori semnalate de înaintasii sai, Ion Bârlea si Dariu Pop,
în 217 localitati (239 biserici, 4 biblioteci publice si 17 biblioteci
particulare).
Iata cartile prezentate de la Ilba si detaliile prin care sunt particularizate:
• Apostol, Blaj, 1767, semnalat de Dariu Pop la Ilba, unul din
cele 53 de exemplare gasite în Maramures34
• Ceaslov, ms., sec. XVIII, editie 1793 de la Viena, gasit la
Ilba Handal35
• Octoih, sec. XVIII, exemplar tiparit, semnalat de Dariu Pop;
4 exemplare, copii manuscris, în Maramures la Coroieni, Cornesti,
Ilba, Ortita. Nu da detalii despre exemplarul din Ilba, le descrie doar
pe celelalte trei.36
• Octoih, sec. XIX, unul din cele 28 exemplare pastrate în
Maramures, semnalat de Dariu Pop. Nu da detalii.37
• Pentecostarion, Blaj, 1768, unul din cele 67 de exemplare gasite
în localitati din Maramures.38
• Miscelaneu, ms., sec. XVIII. Miscelanee manuscrise s-au pastrat
si ele într-un numar redus, fiind cunoscute la Ilba, Sacel si
Sisesti. Miscelaneul din Ilba cuprinde maxime filozofice din diferiti
autori antici, pe 83 de pagini, si continua cu un calendar si horoscop,
apoi versul mortilor, o poezie etc. Scrierea s-a facut în etape.
În prima etapa s-a copiat pâna la pagina 83. Scrierea imita
tiparul.
Începutul maximelor s-a scris cu majuscule simple, unele chiar
pictate. Restul filelor sunt scrise de alti copisti care n-au avut practica
scrierii; scrisul este neîngrijit, semicursiv si cursiv, executat
de Buhan Nichita în 1818. Poezia cu litere latine, scrisa de Nestorie
Damian în 1863, exceleaza prin lirism.
Pe pagina 84 s-a facut însemnarea “Calendariu acum scos
pe limba româneasca care s-au scris de mine robu lui D[u]mnezeu
Buhan Nichita diacului de la Ilba, la anul D[o]mnului 1818, februarie
în patru zile sau araduit”. Format 17,5 x 11,5 cm.
Prima parte a manuscrisului a fost copiata în a doua jumatate
a secolului al XVIII-lea si numai partea a doua este scrisa în
anul 1818 si în anii urmatori”39. Din acest Miscelaneu A.
Socolan reproduce doua file la Anexe40. Prezentam la paginile 72-73
fragmente fotocopiate din acest manuscris.
În viata bisericeasca cu greu s-au putut înregistra evolutii
în a doua jumatate a secolului al XX-lea (1950-1989). Biserica
a devenit pentru stat o institutie care, daca nu putea fi desfiintata,
trebuia marginalizata ori cât mai cu ostilitate întâmpinata.
S-au ivit oprelisti de tot felul. Dar Dumnezeu a avut grija de lacasurile
sale si de fiii sai. Parintele Andrei Todorut îsi aminteste: “La
venirea mea în Ilba (în 1962-n.n.), am gasit Biserica într-o
stare atât de rea încât nu sunt cuvinte sa o pot descrie.
Biserica asezata în mijlocul satului, lânga soseaua nationala,
era împrejmuita cu gard viu, clopotul era asezat într-o
schela din lemn. Credinciosii frecventau biserica, regulat, dar au fost
destul de nepasatori fata de starea în care se afla.
Stie numai bunul Dumnezeu câte discutii, îndemnuri, chiar
neplaceri am avut din aceasta pricina. În treacat pot aminti de
reclamatia pe care a facut-o, la Cluj, unul dintre consilieri când
am vrut sa facem de jur-împrejurul bisericii gard din plase si
cu fundatie de piatra, asa cum este înspre sosea... Am fost nevoiti
sa returnam piatra la cariera, iar plasele au fost cedate, de binevoitorul
crestin, parohiei Sabisa”41.
Vremurile - anii ‘60-’70-’80 - nu erau prea încurajatoare,
ba erau mult prea neprietenoase cu biserica, cu preotii, cu credinciosii
care frecventau lacasurile de cult. Si totusi... În 1970 s-a construit
gardul din piatra de la intrarea în incinta bisericii. S-au facut
reparatii si a fost zugravita biserica în exterior si “trasa
în terasit”. În 1980 a fost înaltata noua clopotnita,
lucrare din beton si zidarie, realizata de maistrul Ioan Stiru din Buzesti
si zidarul Gavril Ananie din Ilba. Din aceasta, azi razbat si inunda
zarile sonoritatile a patru clopote de dimensiuni diferite. Calme sau
zglobii, profunde ori diafane, vesele sau întristate, dupa cum
este si vestea pe care o transmit. Clopotul mare, de cca 2000 kg, a
fost fabricat la Galati, este datat 1948 si are inscriptionata destinatia,
anume “Comuna Ilba”. Sfintirea a avut loc în anul
1961, preot paroh fiind Ioan Stiru, conform unei fotografii din colectia
familiei Mariana si Gheorghe Silaghi (foto, pagina 79).
Am rasfoit “Registrul de Procese-verbale”42 din anii 1983-1996,
întocmite cu ocazia sedintelor Consiliului parohial si ale Comitetului
parohial, în care sunt consemnate problemele aflate la ordinea
de zi, dezbaterile si hotarârile luate. Reiese din consemnarile
facute ca principala preocupare, din punct de vedere administrativ,
în viata bisericeasca de aici era lacasul de cult, stringenta
nevoie de a fi reabilitat, cautarea solutiilor pentru angajarea lucrarilor,
efortul financiar si colectarea contributiilor banesti etc. etc. Am
selectat câteva fragmente în dorinta de a se putea percepe
dinamica lucrurilor, dimensiunea lor si stradania preotului paroh de
a antrena Consiliul parohial încredintându-se ca, anevoios,
dar sigur, cele necesare se vor rezolva.
23 ianuarie 1983: “Primul corator, Ioan Falca, arata, în
câteva cuvinte, ca întâmpina mari greutati la încasarea
sumelor pe care adunarea parohiala le-a stabilit pentru executarea diferitelor
lucrari pe care le vom face la biserica: clopotnita, casa parohiala,
vopsitul tablei de pe acoperis”. S-a luat hotarârea: “În
anul curent se va împrejmui, din arenda tuturor cimitirelor, cimitirul
nou, cu stâlpi de beton si sârma ghimpata”.
15 iunie 1983: “Pr. A. Todorut saluta membrii Consiliului parohial
prin câteva cuvinte binesimtite, multumindu-le ca întotdeauna
au înteles sa ia parte la sedinta, ori de câte ori au fost
convocati, aratându-le scopul acestei sedinte si anume: vopsirea
si repararea tablei de pe acoperisul bisericii, îndemnându-i
sa analizeze situatia cu toata seriozitatea întrucât pe
anumiti pereti ploua, lucru care va duce în final la deprecierea
tencuielii exterioare”; hotarârea: “primul epitrop,
Simion Falca, se va interesa la una din cooperativele mestesugaresti
pentru a se face lucrarea”. În 5 iulie 1983 este prezentata.
Hotarârea în consfatuire cu credinciosii.
21 august 1984: “Hotarârea Consiliului parohial: suntem
de acord cu repararea, zugravirea si pictarea bisericii, pentru motivul
ca din anul 1926, data terminarii zidirii acestui sfânt lacas
nu s-a mai reparat în interior si roaga pe pr. A. Todorut de a
face toate demersurile legale”. Hotarârea este prezentata
în Adunarea parohiala din 2 septembrie 1984.
16 iunie 1985: Se prezinta credinciosilor Hotarârea Consiliului
parohial, anume: “o data cu lucrarile legate de pictura se vor
reface toate lucrarile care sunt necesare”, între care pardoseala
etc.
6 august 1986: “Prezentarea devizului pentru pictarea bisericii.
Pr. Todorut arata în câteva cuvinte ca, respectând
dorinta majoritatii credinciosilor, ne-am adresat Sf. Arhiepiscopii
de a ne trimite un specialist pentru întocmirea devizului pentru
a putea picta biserica în interior. Devizul a fost întocmit
de catre dl. pictor Gh. Costiniu, în tempera grasa, la valoarea
de 170.000 lei cu observatia ca trebuie respectat asa-numitul caiet
de sarcini. Pr. A. Todorut citeste devizul întocmit si da explicatiile
necesare acolo unde e cazul, rugând pe membrii Adunarii parohiale
de a aduce o hotarâre. Membrii Adunarii generale, luând
în discutie aceasta problema atât de arzatoare pentru noi,
adopta urmatoarea Hotarâre: aproba devizul întocmit la suma
de 170.000 lei, precum si caietul de sarcini. Sumele necesare se vor
încasa din donatiile benevole ale credinciosilor”.
28 februarie 1989: “Problema schelei. Organizarea mesei pictorilor”.
23 aprilie 1989: Vânzarea sau repararea casei cantorale. “Primul
epitrop Silaghi Gheorghe spune urmatoarele: nu sunt de parere ca sa
se vânda casa si terenul, fiindca a fost construita pentru cantor,
ori în momentul în care vom avea nevoie de un cantor, unde
îl vom aseza”. Preotul A. Todorut precizeaza: “Casa
nu se poate demola sau vinde fara a respecta anumite dispozitii legale
ca: aprobarea de catre Adunarea parohiala, întocmirea dosarului
de demolare sau vânzare... este absolut necesar a se respecta
vechiul hotar dintre casa cantorala si gradina parohiala care a fost
ocupat abuziv, fara aprobarea Adunarii”. Hotarâre: “Casa
cantorala se va vinde având nevoie de bani”.
25 aprilie 1989: Probleme privind licitatia pentru pictarea bisericii.
10 septembrie 1989: Hotarâre: “Se deleaga din partea Consiliului
parohial credinciosii Gheorghe Silaghi, Ioan Zah si Gheorghe Boitor
de a lua legatura cu constructorul IJPP pentru a termina lucrarea, ca
primavara viitoare sa putem începe pictarea bisericii.”
12 octombrie 1991: “receptionarea pardoselii din biserica... lucrarea
este foarte bine executata si cu un gust deosebit. Pr. A. Todorut anunta
pe cei prezenti ca dupa negocieri cu executantul pardoselii, Vasile
Cristea, s-a ajuns la o întelegere în privinta manoperei
si anume la suma de 12.500 lei, suma pe care Vasile Cristea, vazând
situatia noastra financiara grea, a donat-o bisericii. Comisia de receptie,
luând act despre acest [gest] de bunavointa a lui Vasile Cristea,
aduce vii multumiri scriindu-l între ctitorii bisericii pe el
si familia sa”.
17 noiembrie 1991: “Negocierea [pretului] icoanelor de pe Iconostas
si din Altar cu pictorul Marcel Pop... s-a ajuns la stabilirea sumei
de 60.000 lei...”
30 decembrie 1991: “Problema lumânarilor în biserica...
ducem o mare criza de lumânari, atât la diferitele servicii
cât si la pangar, din cauza ca la Oficiu Protopopesc Baia Mare,
la ora actuala, sunt la un pret prea mare... Hotarâre: pâna
la formarea unui fond, fiecare membru din Consiliul parohial sa doneze,
când poate, câte 5 kg de lumânari, indiferent de marime,
de culoare galbena...”
10 iulie 1993: “Amenajarea terenului de la intrarea în Sf.
Biserica”.
3 octombrie 1993: “Pr. Andrei Todorut arata ca a contactat 5 credinciosi
si anume: Nicolae Medves, Andrei Todorut, Vasile Bozântan, Gheorghe
Silaghi si Gheorghe Palfi care s-au hotarât sa suporte cheltuielile
cu amenajarea spatiului din fata bisericii în forma de mozaic.
În acest scop s-a luat legatura cu maistrul Vasile Cristea care
a preluat lucrarea cu suma de 250.000 platibila numai în momentul
receptionarii lucrarii.”
Asadar începând cu anul 1983 au prins viata planurile pentru
a reabilita lacasul de cult care avea pe atunci în jur de 60 de
ani de la zidire. Lucrarile s-au desfasurat timp de peste un deceniu,
au fost grele, au început din initiativa unor credinciosi inimosi,
cu dragoste de Dumnezeu si cu nadejdea ca se vor atasa proiectului toti
ori majoritatea locuitorilor Ilbei, daruind si jertfind timp, mâna
de lucru, bani... Nu a existat nici un fel de finantare din partea altor
institutii ale statului sau de cult. Au stat alaturi de parintele Andrei
Todorut si s-au implicat în mod desavârsit în realizarea
acelor lucrari, curajoase si costisitoare, dar necesare, majoritatea
credinciosilor si membrii alesi în consiliile parohiale si în
comitetele parohiale dintre anii 1983 si 1996, consemnati în Registrul
de procese-verbale.
Din consiliile parohiale au facut parte: Gheorghe Balan, Gheorghe Boitor,
Augustin Boitor, Ioan Bumbar, Maria Contra, Ilie Danciu, Octavian Danciu,
Ioan Deghid, Toma Deghid, Aurel Falca, Ioan Falca, primcorator în
1983, Simion Falca, primcorator din 1983 pâna în 1986, Silviu
Falca, Costan Filipas, Ioan Laubner, Liviu Morar, Gavril Olariu, Ioan
Palfi, Gheorghe Palfi, Gheorghe Silaghi , primcorator din 1986 si în
prezent, Ioan Zah, Dumitru Zete.
Membri ai comitetelor parohiale au fost: Aurica Barbur, Gheorghe Balan,
Anuca Boitor, Augustin Boitor, Gheorghe Boitor, Maria Boitor, Ioan Botârla,
Ioan Bozântan, Ioan Budai, Maria Contra, Octavian Danciu, Vasile
Danciu, Aurel Falca, Silviu Falca, Gheorghe Filipas, Alexandru Iosif,
Ioan Man, Gheorghe Moldovan, Liviu Morar, Ioan Palfi, Gheorghe Petrisor,
Gheorghe Rus, Mihai Timanoti, Ioan Zah, Gheorghe Zete.
Într-o sumara trecere în revista, lucrarile care s-au executat
au fost:
1988: refacerea boltei în totalitate, repararea, retencuirea si
gletuirea peretilor în interiorul bisericii;
1991: s-a executat pardosirea cu placi din gresie a suprafetei bisericii;
1992-1997: s-au realizat lucrarile de pictura de catre Marcel Pop;
• a fost îmbracat în lambriuri din lemn soclul (partea
de jos a peretilor) din interiorul bisericii, mester fiind Vasile Pop
din Tauti Magheraus;
• s-a confectionat noul iconostas, din lemn de stejar, împodobit
cu ornamente, forme sculpturale si icoane pictate. Iconostasul, masa
pe care se savârseste proscomidia, si rama icoanei de pe masa
din altar au fost lucrate cu maiestrie de profesorul de sculptura Ion
Cernovschi de la Scoala Populara de Arta din Baia Mare, Astazi, maestrul
se afla în America unde “practica” aceeasi arta;
• au fost reparate si vopsite ferestrele si mobilierul;
• au fost cumparate si montate candelabre noi din cristal executate
la Medias;
• s-a pavat cu placi din marmura pridvorul deschis, de la intrarea
principala în biserica.
La intrarea în biserica a fost asezata o placa din marmura pe
care sunt inscriptionate numele coratorilor care s-au aflat la cârma
lucrarilor de renovare a bisericii (foto, pagina 85).
Biserica si-a pastrat hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”
pâna astazi.
Resfintirea lacasului de cult, reînnoit, a avut loc la 13 iulie
1997 cu participarea Înalt Preasfintitului Justinian Chira, Episcopul
Ortodox al Maramuresului si Satmarului, a preotului de vrednica pomenire,
Ciprian Suarasan, atunci vicar administrativ al Eparhiei Maramuresului
si Satmarului, a preotului Ioan Filip, protopopul de atunci al Protopopiatului
Baia Mare, a unui sobor de preoti si diaconi: preotii de vrednica pomenire,
Liviu Bob, paroh în Cicîrlau si Valerian Marian, paroh în
Sabisa, preot Gheorghe Pop, paroh în Seini, diacon Sorin Gheorghe
Tomoioaga si diacon Jean Ives Suarasan Pop.
Slujba de resfintire a lacasului, Liturghia arhiereasca, cuvintele de
învatatura si de apreciere a jertfei tuturor celor implicati,
pastoriti de parintele paroh Andrei Todorut, au fost momente de mare
sarbatoare, o cununa de bucurie, de multumire si de lauda adusa lui
Dumnezeu.
Cu acest prilej, parintelui Andrei Todorut, slujitor al Bisericii din
Ilba din 1962, i-au fost apreciate ostenelile, buna chivernisire si
activitatea pastorala prin acordarea titlului de iconom stavrofor (cu
însemnele: cruce pe piept si brâu rosu).
***
La 23 octombrie 1999, cu ocazia sarbatoririi a 230 de ani de învatamânt
românesc la Ilba, doamna Florica Trantea, profesor de limba româna
la scoala din sat, azi corista, a spus între altele: “O
contributie însemnata la ridicarea satului, a scolii, au avut-o
preotii care i-au pastorit pe credinciosii de aici si care, prin munca
si sfaturi duhovnicesti, au înaltat si pastrat unitatea de credinta
a comunitatii noastre: Patriciu Bârlea, Alexandru Ardelean, Vasile
Simon, Ioan Stiru, Andrei Todorut, preotul din prezent al parohiei Ilba.
Activitatea pe care a desfasurat-o aici parintele Andrei, împreuna
cu numerosi credinciosi inimosi, a facut sa avem astazi un lacas de
cult de o rara frumusete, pentru care tinem sa-i multumim. În
orice loc te-ai afla, în biserica, esti învaluit în
lumina dragostei si harului ce se revarsa din sfintenia icoanelor pictate
de mâna de aur a tânarului pictor Marcel-Danut Pop, stabilit
în Ilba, prin casatorie. Ne încânta auzul, ne cheama
la liturghii si ne apara glasul, unic prin sonoritate, al clopotelor,
donatie a credinciosilor Gheorghe si Varvara Danciu, prin a caror jertfelnica
daruire s-au ridicat si cele doua sfinte cruci de la intrarea în
curtea bisericii.”43
În anul 2006, pastorirea credinciosilor din Ilba a fost încredintata
parintelui Ioan Zorel Buia, postul devenind vacant, prin pensionarea
preotului Andrei Todorut, care a continuat sa slujeasca în biserica
si sa locuiasca în casa proprietate personala din Ilba pâna
azi, în 2012. Cu energia tineretii si cu dragoste pentru biserica
si pentru enoriasi, noul preot paroh a continuat sa realizeze în
parohie lucrari ce se impuneau. Astfel, a fost reabilitata casa parohiala,
constructia ei dateaza de la anul 1870, din timpul slujirii în
biserica din Ilba a preotului Ioan Pop.
De asemenea, în anul 2007 s-a pavat trotuarul din fata bisericii
si rigola (santul) cu dale din beton, lucrare executata de Gheorghe
Haiduk. S-au facut reparatii si s-a vopsit acoperisul bisericii în
2008, iar în 2009 au fost înlocuite geamurile vechi, din
lemn, cu geamuri termopan si s-a montat instalatia de încalzire.
Cele doua cimitire, astazi în folosinta, au fost împrejmuite
cu garduri care au fundatii din beton, în cursul anilor 2010-2011,
iar pentru serviciul religios au fost cumparate diverse bunuri de cult.
Toate lucrarile au putut fi realizate cu contributia laudabila a credinciosilor,
din donatiile lor, si prin preocuparea membrilor consiliului parohial
din care, în prezent fac parte: Gheorghe Silaghi, primcorator,
Gheorghe Barbur, Vasile G. Bozântan, Vasile I. Bozântan,
Vasile Danciu, Petre Erdeli, Aurel Falca, Silviu Falca, Antonel Jurje,
Sorin Lupsa, Nicolae Medves, Sorin Olar, Gabriel Varga.
În cadrul programului de construire a capelelor de cimitir, în
comuna, s-a derulat de catre primarie si consiliul local proiectul pentru
realizarea, în Ilba, a modernei capele din vecinatatea cimitirului
de la Biserica Veche si în apropierea casei parohiale. Acest important
obiectiv pentru serviciile religioase care tin de ritualul înmormântarii
a fost sfintit la data de 7 aprilie 2012, în Sâmbata lui
Lazar, de catre Preasfintitul Iustin Hodea Sigheteanul, arhiereu vicar
al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului. La slujba de sfintire
urmata de parastasul întru pomenirea celor trecuti în vesnicie,
au participat parintele Fabian Coroioan, protoiereu al Protopopiatului
Ortodox Baia Mare, si un sobor de preoti: Sebastian Bob, din Cicîrlau,
Cosmin Salajan, din Cicîrlau Vii, Sorin Costinas, din Bîrgau
si Alin Dobra, din Handalul Ilbei, invitati de parintele paroh din Ilba,
Ioan Zorel Buia. Au dat raspunsuri corurile bisericesti din Ilba, dirijat
de profesor Lotica Vaida, si din Cicîrlau, dirijat de profesor
Mihaela Bob. Ceremonialul s-a desfasurat în prezenta primarului
comunei, domnul general dr. Vasile Zete, a viceprimarului Ioan Bledea,
a membrilor Consiliului Local Cicîrlau si a unui mare numar de
credinciosi din comuna (foto, pag. 94, 95, 96, 97, 98).
Preotii slujitori în Parohia Ilba
de-a lungul secolelor, rastimpul si aspecte
ale vietii, ostenelilor si jertfelniciei lor
1698 - Toader. Despre acest preot ne relateaza parintele Andrei Todorut.
P.C. Sa arata ca în turnul bisericii, înainte de a fi renovata,
s-a gasit o “Sfânta Evanghelie” cu însemnari
facute de “Popa Toader din Ilba” Din cele scrise reiesea
ca a fost cumparata cu 5 zloti la 1703. Cartea avea coperti din lemn,
învelite în piele si a fost predata de parintele Andrei
Todorut fondului de carte veche al Protopopiatului Ortodox Baia Mare,
prin anii 1970.
1789 - Mihai(l) Oros. Pe un “Pentecostarion”, tiparit la
Blaj în 1768, de Petru Papavici, este consemnata prezenta în
Ilba a acestui preot astfel: “Aceasta sfânta si dumnezeiasca
carte, “Pentecostarion”, o au cumparat Marosan Petru pa
sama sfintii biserici de la Ilba drept 16 zloti, ca sa fie lor pomana
întru [i]ertare pacatelor, alui Morosan Petre, Anisie si Costan
Ioan, Marie, Ioana, iproci (si pruncii - n.n.) Si pentru sufletele celor
mai denainte raposati Grigorie, maica sa Petra si Parasca Iacob, Odotie,
iproci. Anii Domnului 1789, Mai în 14 zile, fiind Parohus locului
într-acee vreme Mihai Oros”.44
1792 - Mihail Maxim. Pe un “Triodion” tiparit la Blaj în
1771, gasit la Bârgau, se afla urmatoarea însemnare: “Aceasta
S[fân]ta carte este anume a lui Mihail Maxim, parohusulu de la
Ilba (apoi s-a sters si s-a corectat Cicîrlau - n.n.). Scris-am
în anul 1792 ianuarie 30”. Mai apare o însemnare pe
coperta din spate facuta în 1829: “Aceasta Sfânta
Strasnicu e a S[fintei] Biserici din Cicârlau Mare”45. Pe
un “Octoih” neidentificat, de asemenea este facuta o însemnare
din care reiese ca acest preot a slujit în Ilba, în acelasi
timp fiind diac Ioan Dordiu: “Dordiu Ioan, diacul din Ilba, pa
banii bisericii în drept 4 florinti, ca sa fie [...] de Ilba si
am dat pentru legatul sase mariesi [...]. Scris-am eu, Maxim Mihail,
fiind paroh în Ilba. 1792 [m]ai 25.46 Numele acestui preot apare
si în anul 1800, când e paroh în Cicîrlau, pe
un “Apostol” tiparit la Blaj în 1765.
În secolul XVIII-XIX au slujit la Ilba si urmatorii preoti despre
care nu avem date47:
• Grigore Erdeli
• Ilie Nitean
• Vasile Lazar
• Ioan Boitor
• Ioan Roman
• Stefan Boros
• Stefan Cherechesiu
1858,1865,1867 - Ioan (Johannes) Varna
1871; 1879; 1885 - Ioan Pop. A construit doua case parohiale, cea actuala
si una aproape de gara. De asemenea în timpul pastoratiei sale
s-a construit o casa cantorala peste drum de Biserica Veche a carei
soarta - vânzare, demolare sau reparatie - s-a discutat într-un
consiliu parohial în 23 aprilie 1989. Se presupune ca preotul
Ioan Pop ar fi înmormântat în cimitirul de la Biserica
Veche48 .
1890; 1903-1904 si 1916 pâna prin 1921 - Simion Anderco. A fost
membru ordinar al ASTRA. I s-a datorat construirea Scolii confesionale
pe malul stâng al Vaii Handalului, lânga podul din sat,
înspre dealurile din nord. Cladirea a primit numeroase alte functionalitati
dupa ce s-a construit scoala din caramida. A fost demolata dupa 1970.
Exista parerea ca, împreuna cu sotia sa, ar fi înmormântati
în Cimitirul de la Biserica Veche.49
1919-1929 - Gheorghe Tohatan. Venit de la Salsig, a slujit în
Biserica Veche din Ilba, de a carei înfatisare este îngrijorat
si întreprinde actiunea de construire a Bisericii noi din caramida.
Cere sprijin românilor plecati în America prin urmatoarea
scrisoare:
Este semnatarul Contractului de întreprindere a lucrarilor în
vederea edificarii noii biserici, cea în care se fac slujbele
religioase astazi. Sub pastorirea sa a fost construita si s-a facut
sfintirea acesteia în 1926, pastrându-se hramul “Sfântul
Mare Mucenic Gheorghe”.
1932 - Cosma Vasile, cantor-învatator si preot ortodox.
1931-1948 - Patriciu Bârlea. Pastoreste credinciosii din parohia
Ilba cu filiile Sabisa si Handalul Ilbei. În Handalul Ilbei a
construit biserica, sfintita în 1937, iar la Ilba se îngrijeste
de pictarea bisericii dupa care, la 31 octombrie 1943, lacasul e resfintit.
A organizat reuniuni de cântari mariane atât în Ilba
(1934) cât si în filii, precum si o asociatie a tineretului
sub patronajul Sf. Aloisiu Gonzaga. Lasa o colectie de arhiva.
1950-1954 - Alexandru Ardelean (transferat la Mocira)
1954-1959 - Vasile Simon (pleaca la Chiuzbaia)
1959-1962 - Ioan Stiru. În timpul slujirii P.C. Sale, la Ilba
s-a construit o clopotnita din lemn, a fost cumparat si s-a sfintit
clopotul mare de cca 2000 kg. Era bun orator si s-a implicat în
activitati culturale. A fost dirijor al corului, iar doamna preoteasa
a condus echipa de dansuri. A plecat din Ilba la Satu Mare.
1962-2006 - Andrei Todorut .
S-a nascut la 17 iulie 1922, din parinti tarani, Ambrozie si Iuliana,
în satul Babdiu, comuna Bobâlna, judetul Cluj. A avut un
frate, Vasile, mort în 1945 în Muntii Tatra, si o sora mai
mica cu 8 ani, absolventa de liceu, care, în prezent, locuieste
la Oradea. Fiind “o fiinta plapânda si bolnavicioasa”,
a facut doua clase primare în satul natal, dar clasele a III-a
si a IV-a le-a urmat la Dej si poarta frumoasa amintire învatatorului
de aici, Gheorghe Oprea. În anul scolar 1934/1935 intra la Gimnaziul
“Andrei Muresanu” din orasul Dej, pe care îl absolva
în 1938/ 1939 si intra, la aceeasi institutie scolara, în
ciclul superior, liceal, conform treptelor de învatamânt
ale timpului, unde ramâne si în vremea Dictatului de la
Viena (1940-1944). La bacalaureat se situeaza pe primul loc între
sapte sute de candidati.
S-a înscris la Academia Teologica Ortodoxa din Cluj pe care a
absolvit-o ca sef de promotie. Se casatoreste la 23 august 1945 cu Ana
Revnic din Tiocu de Jos, apoi este numit, la 1 noiembrie 1946, preot
în comuna Cupseni din Tara Lapusului. Aceasta comuna, spune parintele,
a fost multi ani, înainte de 1918, resedinta a Protopopiatului
Szolnokului, institutie care a avut diferite denumiri, si era încadrata
în Mitropolia Ortodoxa de la Sibiu. De la 1 aprilie 1949 a fost
transferat la Parohia Lapusul Românesc. Din lipsa de preoti, a
slujit si în multe sate din jur: Larga, Suciu de Sus, Grosii Tiblesului,
pâna în 1953, pastrând adevarata credinta si pastorindu-i,
în unitate, pe cei ce i-au fost încredintati, timp de 14-15
ani. Cu lupta si jertfa. În locul oricaror frustrari, pe care
le-ar fi putut simti enoriasii sai, le-a pus în suflet credinta
în Unul singur Dumnezeu. “Cu mine s-a împlinit îndemnul
Sf. Apostol Pavel: Faceti-va tuturor - toate”, afirma Sfintia
Sa.
La 1 octombrie 1962, de la Lapusul Românesc a fost transferat
la Ilba, unde, când a sosit, a înteles ca nu-i va fi usor:
oameni mândri, “necedând la nimeni”, clopot...
de 1850 kg în asteptarea asezarii într-o clopotnita pe masura,
biserica având “pereti exteriori ce-si aratau caramida din
care au fost facuti, o filie... la 5 km distanta în care erau
20 de familii de crestini ortodocsi si am lasat-o în 2001 cu 80.
Cât s-a facut, cu ajutorul si cu mila lui Dumnezeu s-a facut!
Daca privesc la calatoria mea pe aici... pot sa arat ca Ilba e, poate,
singura parohie din Episcopie în care nu exista nici o secta si
unde, în 1990, credinciosii n-au dorit a trece la greco-catolici,
desi erau vânati.
Dumnezeu, Unul Tata Atotstiitorul, m-a ajutat, iar eu i-am îndemnat
pe toti cei împovarati sa creada în post si rugaciune si
sa dea ascultare cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos care spune
lamurit: Fara de mine nu puteti face nimic!”51
În 2006 parintele Andrei Todorut s-a pensionat. A ramas locuitor
în Ilba, pâna acum, în 2012, la 90 de ani. A continuat
sa oficieze Sfânta Liturghie în Biserica din Ilba, alaturi
de succesorul Domniei Sale preotul paroh Ioan Zorel Buia, dar si în
parohiile din jur când a fost solicitat.
2006 si în prezent - Ioan Zorel Buia
S-a nascut la 24 septembrie 1977 în Somcuta Mare, din parintii
Ioan si Maria. Este al doilea fiu, în familie, dupa Clara, o sora
mai mare cu 7 ani. A urmat Scoala cu clasele I-VIII din Pribilesti (1984-1992),
apoi cursurile Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul
Iosif Marturisitorul” din Baia Mare (1992-1997). A studiat la
Facultatea de Teologie „Andrei Saguna”, Sectia Teologie
Pastorala, din cadrul Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu
(1997-2001). În anul 2002 s-a casatorit cu Catalina-Georgiana
Bauer din Sibiu, de profesie economist.
Casnicia parintelui a fost binecuvântata cu doi copii: Theodor,
nascut la 23 septembrie 2004, si Victor, nascut la 23 februarie 2008.
A fost încadrat ca pedagog si profesor la Seminarul Teologic Liceal
Ortodox „Sfântul Iosif Marturisitorul” din Baia Mare
(2002-2005), timp în care urmeaza cursurile de masterat în
Teologie, Sectia Biblica, la Facultatea de Teologie „Andrei Saguna”
din cadrul Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu (2003-2005).
La 30 ianuarie 2004, de sarbatoarea Sfintilor Trei Ierarhi Vasile, Grigore
si Ioan este hirotonit întru diacon în Catedrala Eparhiala
„Sfânta Treime” din Baia Mare de catre Preasfintitul
Iustin Hodea Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române
a Maramuresului si Satmarului – în momentul hirotoniei atribuindu-i-se
si numele de preotie Ioan. La 30 mai 2004 – în ziua de Rusalii
– este hirotonit întru preot pe seama Seminarului Teologic
Liceal Ortodox Român „Sfântul Iosif Marturisitorul”
din Baia Mare de catre Preasfintitul Iustin Hodea Sigheteanul, Arhiereu
Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramuresului si Satmarului.
De la 1 octombrie 2005-pâna în prezent îndeplineste
functia de secretar protopopesc la Protopopiatul Ortodox Român
Baia Mare, iar de la 1 martie 2006 si în prezent este preot paroh
la Parohia Ortodoxa Româna Ilba, Protopopiatul Ortodox Român
Baia Mare.
***
În memoria enoriasilor din Ilba si în filele unor documente
sunt pastrate urmatoarele nume ale credinciosilor care au onorat cu
serviciile lor viata bisericii:
Cantori - învatatori:
Ioan Cosma (1873)
Florian Cosma (1865, 1867)
Cantori:
Ioan Abrudan
Vasile Danciu
Gheorghe Bran
Ioan Ardelean
Gheorghe Petrisor - în prezent
Fat - îngrijitor:
Achim Goje
Ioan Petrisor
Gheorghe Balan
Gheorghe Matesan
Nicolae Ilies - în prezent.
(Extras din cartea: Lumini ale dainuirii. Ilba. Pagini de monografie,
Autori: Vaida Lotica si Vaida Simion, Editura Eurotip, 2012)
|
