I. ASEZARE GEOGRAFICA

Satul Coca e situat în partea de vest a depresiunii Tarii Oasului, apartinând comunei Calinesti-Oas, judetul Satu Mare.
Satul se învecineaza la nord cu localitatea Gherta Mica, la sud cu Prilog Vii si Pasunea Mare, la est cu Calinesti-Oas, la vest cu Orasul Nou. În vecinatatea satului se gaseste lacul Calinesti si trece râul Tur.
Clima este temperat continentala, iar solurile predominante ale asezarii sunt cele podzolice si argiloase.
Cele mai raspândite specii de arbori sunt stejarul, gorunul si teiul, iar dintre animale enumeram vulpea, mistretul, cerbul si iepurele.

II. NUMELE

Numele localitatii este românesc si vine de la faptul ca la început, pe deal locuiau câteva familii cu structura corporala foarte mica, parând mai degraba niste copii. Si asezarea mica si oamenii mici au dat nastere prin poreclirea celor din jur, la numle localitatii Coca. Mai multe decât atât, aceste familii erau nu numai din acelasi neam ca natie, ci înruditi prin descndenta, bunicul cu fiul, fu fiii sau nepotii, familii care purtau acelasi nume, cu alte cuvinte, cum ar zice românul, “acelasi aluat”, aceeasi “coca”, de unde vine deci numele de “Coca”.

III. ATESTARE DOCUMENTARA

Prima atestare documentara a comunei Calinesti provine din anul 1490, în ce priveste satul Coca, a aparut mult mai târziu. Cercetarile arheologice din zona arata existenta unei cetati cu 2000 de ani î.Hr.
Multe date nu mai sunt despre satul Coca, caci este o localitate mai noua, iar zona a fost paduroasa si mlastinoasa si prea putin locuibila. La sfârsitul Primului Razboi Mondial, 1918, erau doar 17 case.
Se stie, totusi, ca pâna în 1944, padurea si terenul au apartinut baronului Murany.
A existat o cale ferata mica, care pornea din Mujdeni, unde era castelul baronului, cale ferata pe care se purtau lemne. Aceasta pornea din Mujdeni, trecând prin Ciuturci (zona a satului Coca), apoi prin Soamos, pe sub padure (Voados), toate apartinând ca zona satului Coca, pâna spre Sacadau.
Dupa 1944, toate acestea ramân la stat. Pâna în aceasta perioada, 1944, erau putine case, în jur de 20, mai importanta fiind casa padurarului în jurul careia s-au adunat sî alte case apoi.
Dupa 1946, se înmultesc numarul caselor, aceasta datorita taierii padurilor si defrisarilor, astfel ca se ajunge la un numar de 50 de case.
Ca si în alte parti, dupa razboi au primit pamânt cei ce si-au slujit tara, astfel, în zona Ciuturci si Barcolt au primit câte un iugar (58 de arii) mai multe familii, iar în zona Sub Padure s-a dat de asemenea pamânt pentru ca oamenii sa îsi faca case.
Din dovezile care exista, reiese de asemenea si construirea scolii, în anul 1953, dar si o perioada mai grea, începând cu anul 1962, prin care trec satenii odata cu începerea colectivizarii.
În anul 1966, satul Coca avea 198 de locuinte. În 1970, din populatia comunei Calinesti, care în numar de 4466 locuitori, 2269 barbati si 2206 femei, Coca detinea un procent de 18,7% locuitori.
În 1972, conform unui recensamânt facut de preotul Vasile Pop, parohul de la Calinesti, numarul din localitatea Coca era de 997 de suflete, dintre care 501 barbati si 496 femei, cuprinzând 220 de gospodarii.
Având în vedere cresterea numarului locuitorilor si al copiilor, lânga scoala s-a mia construit un corp de cladire, astfel ca erau 4 sali + 1 pentru scoala cu clasele I-VIII si gradinita.
Pentru protejarea locuitorilor care erau în pericol de câte ori erau ploi abundente si Turul iesea din matca, s-a ridicat în 1974 Barajul de la Calinesti. Astfel ca, de atunci, satenii nu mai au probleme nici cu mlastina, nici cu ploile.
Datorita vechimii scolii din 1953 si conditiilor grele în care se desfasurau orele, dupa multe cereri si insistente, datorita directorului din Calinesti, Buda Mihai si directorului din Coca, Koos-Petrus Florentina, s-a reusit aprobarea construirii unei scoli, începând cu 2001-2002. Scoala este cu etaj, în care exista 2 grupe de gradinita si alte 6 sali de clasa. Azi, în 2006, în aceasta scoala se pregatesc si învata un numar de 194 de copii.

IV. OCUPATIA POPULATIEI

Conform unor statistici întocmite în 1964, pomicultura si cresterea animalelor aveau o foarte mare pondere în economia locala¸pe lânga acestea fiind de baza si cositul si oieritul.
Populatia locuia în majoritate în case cu o singura camera si mai apoi cu doua¸împrejmuite cu garduri (de obicei din tufa), cele mai multe fiind construite din voioage.
Abia în zilele noastre, de când multi oameni din sat au fost plecati peste granite, s-a început construirea caselor din caramida, cu alte îmbunatatiri si cu un numar mai mare de camere.
Portul a ramas în mare masura neschimbat, dar barbatii poarta mai rar, pe când femeile tin cu mândrie la portul lor traditional si mai ales la sarbatorile mari, când vin îmbracate în portul traditional. De asemenea, la Cununie vin tinerii miri îmbracati în port traditional, când se face si strigarea la steag (chemarea la nunta) si mai apoi jocul si strigatele în fata bisericii.

V. PAROHIA SI BISERICA

Satul Coca fiind o localitate mica, a fost filie parohiei Calinesti-Oas. Pentru ca au fost foarte putini locuitori, nu au existat institutii locale. În ceea ce priveste biserica, acolo s-a savârsit prima Sfânta Liturgie, în anul 1962, de catre preotul Ioan Ardelean din Cainesti, în luna iulie, în fata unui crucifix ridicat de catre Taran Vasile, locuitor al satului Coca.
În anul 1963, preotul Ioan Ardelean face un apel catre credinciosii din Coca în vederea unei colecte pentru cumpararea unui clopot. Cuvântul preotului este luat în seama si credinciosii aduna suma de 12000 de lei pentru care se aduce de la Bucuresti un clopot de 125 de kg. familia Bura Gheorghe din Coca doneaza un teren de 8 arii situat în centrul satului, pe care s-a construit o clopotnita si care a fost sfintita apoi de catre preotul ardelean.
În aianuarie 1964, în partea dreapta a clopotnitei s-a ridicat o rastignire unde s-au tinut toate slujbele, utrenia, Sfânta Liturghie, vecernia, paraclisul etc., pâna în februarie 1967 obiectele de cult aducându-se de la Calinesti.
Clopotul adus la Coca are urmatoarea inscriptie: “Acest clopot s-a facut prin donatia credinciosilor parohiei filiale Coca-Calinesti, în anul 1963, sub conducerea curatorului Solomon Ioan si a preotului Ardelean Ioan”.
Un rol important în activitatea religioasa a satului Coca a avut-o un bun crestin, Zvolenschi Gheorghe, care a permis si a pus la dispozitia preotului paroh din Calinesti, Ciorba Vasile, o camera pentru oficierea Sfintei Liturghii.
Biserica din satul Coca cu hramul Sfântul Dumitru s-a ridicat între anii 1976-1981 datorita preotului Vasile Ciorba, care a depus mari eforturi pentru realizarea acestui proiect.
În anul 1982, are loc sfintirea bisericii de catre Episcopul Vasile Coman, Protopop Ion Tolescu si Preot Paroh Vasile Ciorba. Cu aceasta ocazie, la 21 aprilie 1982 s-a hirotonit primul preot paroh, Trenea Radu, al satului Coca. De acum, Coca nu mai este filie la Calinesti, ci devine parohie de sine statatoare.
Activitatea preotului Trenea Radu a fost însa de scurta durata. În anul 1944, el pleaca si vine preotul Mihalca Gavrila.
În acelasi an, se încep si lucraile pentru ridicarea casei parohiale.
In anul 1993, pleaca preotul Mihalca Gavrila si locul sau este luat de catre preotul Pop Vasile, care însa numai dupa doi ani moare în urma unui accident de circulatie.
În anul 1995, vine preotul Vasut Nicolae, care pleaca în vara anului 2000, atunci când în parohie vine un tânar preot, si anume preotul Koos-Petrus Ioan Sorin.
În timpul activitatii preotului Koos Sorin, s-a înfrumusetat biserica cu vesminte, cu icoane si de asemenea s-au pus banci noi în biserica, iar în anul 2006 s-a reusit realizarea încalzirii centrale în biserica.
S-a reusit aranjarea cimitirelor si împrejmuirea lor si de asemenea s-au facut reparatii si îmbunatatiri la casa parohiala si la anexe.
Situatia din zilele noastre, 2006, este urmatoarea: biserica este frumoasa, dar necesita anumite îmbunatatiri, ca si casa parohiala de altfel, în schimb starea cimitirelor este buna.
Numarul credinciosilor este în jur de 1000 de suflete, cuprinzând 264 de familii, inclusiv vaduvele. În afara de crestinii ortodocsi, mai sunt un numar de 10 familii greco-catolice, si 30 de familii de penticostali, care au si un locas de cult în sat.
Cu toate acestea, exista o liniste si o buna întelegere între crestinii din sat, fara sa se duca o lupta de prozelitism.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, speram sa se pastrezea aceasta liniste si buna întelegere pentru a putea face ceea ce trebuie, spre slava lui Dumnezeu.

________________________________________________________________________________________