Istoricul
Parohiei si Bisericii Ortodoxe Române
din GHERTA MARE apartinatoare de comuna Turt
judetul Satu Mare.

În depresiunile vestice ale muntilor Oasului, in imediata apropiere a vârfurilor Cetatuia, Mijlocia, Corcea Mare si Corcea Micä se afla satul Gherta Mare, a carui existenta dateaza — dupa datele istorice înca de prin secolul XIII XIV. Situat la poalele împadurite ale culmilor mai sus mentionate, a constituit din cele mai vechi timpuri un loc ferit de navalirea altor popoare, si prin, vegetatia bogata, a constituit conditii optime de viata pentru localnici. Satul, privit de pe dealurile înconjuratoare, apare ca un amfiteatru închis dinspre rasarit, miazazi si apus, cu deschiderea spre nord, catre satul învecinat, Turulung, primul popas catre orasul Satu Mare de care apartine, oras care este
resedinta de judet.
Asezarea geografica a satului, relieful, fauna si flora si-au pus amprenta înca din cele mai vechi timpuri asupra localnicilor, a specificului lor, ramas unic pânä în zilele noaste.
Dupa asezare si îndeletniciri, Gherta Mare se înscrie printre localitatile cu traditie în cresterea animalelor si pomicultura. Portul, graiul, moravurile, jocurile si cântecele lor, ne duc cu gândul la spiritul de conservare a tot ce au mostenit de la inaintasi si se numeste azi specificul osan.
In 1907, profesorul I. A. Candrea sintetiza astfel observatiile sale cu privire la firea locuitorilor acestor locuri: „Oseanul, pe cât e de blând, pe atât e de iute la mânie. Cutitul, de care nu se desparte niciodata, fie el pus în straita, în tasca sau la brâu, e usor scos la iveala si deseori se-ntâmpla omoruri, mai cu

seama în zilele de sarbatoare când s-au golit câteva sticle de palinca mai mult. Sunt foarte mândri si încrezatori în sine. Ti se adreseaza „tu" si „tine", rareori si numai catre cei straini se adreseaza cu „dumneata" Tin la obiceiurile si portul lor, si sunt renumiti pentru conservatorismul lor: n-au adoptat nici un joc, nici un cântec de la altii, asa ei au o singura hora; un singur dant, si o singura melodie. Pacatul e ca se cam iau cu bautura si îsi ruineaza sanatatea si averea."
Negru pe alb: „Tin la obiceiurile si portul lor, si sunt renutti pentru conservatorismul lor". Dar oare din multe puncte de vedere acest „conservatorism" nu era el o încercare de împotrivires Oare pe aceasta cale, pastrândusi horele, obiceiurile si portul nu cautau ei, osenii, sa contrapuna stapânirii o lume proprie, neîntinata de compromisuri, sa tina piept încercarilor de desnationalizares Celebra zicala „Tat osanul poarta gaci /Mostenire de la daci I Parul nu ne trebe tuns I Numai ratunzat si uns" — contine desigur un timbru de semetie, dar nu pe liniile esentiale ale caracterului sau se plaseaza asa¬zisul „conservatorism" al oseanului. La aspiratia spre o viata mai buna el n-a renuntat. Nici în privinta unor amanunte vestimentare, a folclorului sau a conditiilor de trai oseanul nu a fost nereceptiv la nou. Când, prin anii vizitei
1. A. Candrea, în Oas s-a construit prima cale ferata îngusta, oamenii acestia nu s-au împotrivit, de dragul carului cu boi. Referitor la port, observam ca osenii au adoptat în ultimele decenii „clopul de pai", iar mai recent, cizmele de cauciuc, pufoaicele, bluzele si camasile de nylon.
Totusi obiceiul si portul dacilor se pastreaza la taranii nostrii, mai ales la cei mai in vârsta, barbatii poarta parul taiat pe frunte, se îmbraca iarna cn guba si cioarec, vara cu gaci si camasä din pânza de casa si cânepa, tesuta de femeile lor, iar femeile poarta camasi scurte si fuste, punându-si renumitele „zadii" si se îmbrobodesc cu marame peste parul facut coc. Barbatii nici acum nu se despart

de straita, care, frumos împodobita cu cusaturi facute de femei, este purtata cu mândrie de osean.
Populatia este formata din bastinasi, a caror genealogie se pierde în negura timpului. Firea omului acestor pamânturi s-a calit si s-a statornicit încercarile prin care a trecut.
Cam asa pare sä fi luat cândva, nastere Gherta Mare.
Ocupatia principala a locuitorilor acestei comune este agricultura, unii dintre locuitori fiind si muncitori în fabrici si mina, sau lucratori în cooperativele mestesugaresti.
Date precise de când dateaza aceasta parohie nu avem, dar de buna seama ca a luat fiinta odata cu asezarea primilor oameni pe aceste meleaguri. La început parohia a apartinut Epismei rusesti a Muncaciului, pâna în anul 1853, iar din acest an, anul înfiintarii Episcopiei Greco-Catolice a Gherlei, Episcopie româneasca — a trecut sub jurisdictia acesteia, având ca prim episcop pe loan Alexi, iar cu data de 15 August 1932 înfiintându-se Episcopia Greco -Catolica Româna a Maramuresului cu sediul în Baia Mare, parohia Gherta Mare a fost înglobatî aci, facând parte organica din aceasta, având ca prim episcop pe dr. Alexandru Rusi pâna în anul 1948.
Biserica si casa parohiala au fost zidite din cele mai vechi timpuri, aci fiind si cimitirul bisericii. De biserica, credinciosii parohiei au fost legati în decursul timpurilor, ramânând pâna astazi, credinciosi fideli ai acesteia. Este deci firesc a ne preocupa în primul rând de aceasta, si în cele ce urmeaza, vom încerca a aborda tema istoricului bisericii Gherta Mare, in limitele izvoarelor care le-am putut obtine, completate desigur cu marturiile verbale ale credinciosilor batrâni din sat.

Actuala biserica din Gherta Mare a fost construita în anul 1895 din piatra si caramida arsa, în locul de peste vale. Biserica veche fusese construita din lemn, în cimitirul vechi, mai apropiata de casa parohiala. Locul unde a fost biserica veche nu se mai cunoaste, dar multi dintre batrânii satului au frecventat¬-o, fiind botezati si cununati poate în ea. Ce mesteri au lucrat la construirea bisericii nu am putut descoperi, urme scripturistice negasind la parohie, si nici care a fost arhitectul care a facut planul acestei frumoase biserici. Biserica este construita din contributia benevola a credinciosilor parohiei si prin munca lor voluntara. Poate si de aceea sânt atât de atasati fata de biserica, pentru cä aci au gasit în vremurile din trecut, în timpul ocupatiei austro-ungare, mângâiere în necazuri si îndemnuri de urmat. Numarul credinciosilor care frecventeaza biserica, parohia fiind locuita numai de români, s-a ridicat la 350 de familii, cu tendinte serioase inspre de crestere. Numarul credinciosilor din timpul construirii actualei biserici pare sä fi fost destul de mic, totusi ei au contribuit cu drag pentru construirea lacasului lor de cult. Preot al parohiei în timpul acesta a fost Bud Cornel, iar epitrop a fost Gheorghies Grigore, care se pastreaza în amintirea celor mai batrâni ca vrednici osirduitori la edificarea bisericii si a casei parohiale. Biserica este în forma de corabie cu o turla acoperita cu tabla, galvartizata si zidita cum am mentionat , din piatra si caramida.
În interior biserica are un iconostas, al carui schelet este numai din lemn de nuc, iar pictura icoanelor este facuta de profesorul de la Facultatea de Belle — Arte din Bucuresti, Aurel Haiduc, de nastere din acest sat. În biserica se mai doua policandre, unul de metal si unul de cristal, statuia Maicii Domnului înalta de cca. 2 metri — marime naturala — a carei vechime se presupune a fi din anul 1895. Tot în biserica se mai afla si patru icoane vechi care dateaza din anul 1845, probabil ramase de la vechea biserica de lemn, si
care reprezinta: pe Maica Domnului, Sf Nicolae, Domnul lisus Hristos si chiar Maica Domnului cu Pruncul în brate, de la lm. pâna la la 0,50m. Reparatii la biserica s-au facut în anul 1948 în timpul pastoratiei preotului Ovidiu Lupan, apoi în anul 1952 în timpul pastoratiei preotului Maries Vasile, reparatiile fiind continuate în timpul pastoratiei preotului Laurentiu Gheorghe, facându-se iconostasul si pictura icoanelor, toate acestea terminându-se în anul 1964. În timpul ultimelor reparatii prim curator a fost Belbe Filimon, Haiduc Grigore, Bud Vasile si Fabian Vasile.
Biserica astfel terminata, frumos împodobita, nefiind târnosita, a fost sfintita la 23 mai 1965 de catre P.S.Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei, preot paroh find Gheorghe M. Popescu, Iconom stavrofor, iar prim curator Fabian Vasile. Sfintirea s-a facut într-un cadru solemn, au luat parte foarte multi credinciosi din parohie si din parohiile învecinate, serviciul divin fiind savârsit de un sobor însemnat de preoti în fruntea carora se afla P. S.Episcop Valerian.
Credinciosii acestei parohii astaz' sunt atasati de biserica stramoseasca — Ortodoxa Româna — la care au revenit în 21 octombrie 1948 fara niciun fel de rezerva, închizându-se astfel pentru totdeauna capitolul „unirii" unei parti a Românilor din Transilvania cu Biserica Romei. Cu începere de la aceasta data, credinciotii acestei parohii, au înteles ca de acum înainte vor fi frati de credinta cu toti ceilalti fii ai Bisericii Ortodoxe Române, pecetluind întregirea Bisericii într-un singur trup, cu o singura stapânire duhovniceasca si într-una singura, soborniceasca si apostoleasca marturisire de credinta, fara adaogire sau înnoituri, ci pastrînd duhul vechii predanii si al ortodoxiei ecumenice, dupa pilda evlaviosilor strabuni. Aceasta „refacere a unitatii bisericesti trebuia sal se faca în 1918 — spunea în adunarea de reintregire, Mitropolitul Ardealului din acea vreme Dr. Nicolae Balan, dar oamenii politici din trecut n-au sprijinit unirea sufleteasca a poporului. Dumnezeu ne-a dat aceasta bucurie astazi,
învrednicindu-ne sa traim în tara democratica, momentul mult asteptat de a vedea fratii reîntorcându-se de buna voie si cu inima calda în sânul Bisericii noastre." (Cultele religioase din R.P.R. pag.182)
Biserica, prin conducatorii ei, s-a îngrijit în mod deosebit si de educarea copiilor, nu numai din punct de vedere religios, dar si din punct de vedere al luminarii mintii lor cu cele ale stiintei de carte. Ea a întretinut scoli confesionale, din contributia credinciosilor, scoli care erau conduse de preotul paroh si cantorul bisericesc, care era si învatator, de unde si denumirea data cantorului bisericesc, denumire care si azi se mai pastreaza în parohia noastra,
de „diac"adica „om cu stiinta de carte — învatat" sau chiar „scriitor de nume"
calitate dealtfel care i se atribuia cantorului, el fiiind obligat a lua parte la sedintele consiliilor parohiale scriind numele membrilor care în majoritate erau nestiutori de carte. Cantorul — diac era platit din contributia credinciosilor. Azi scoala este statizata si de la batrânul invatator „diac" astazi scoala este condusa de un corp didactic bine pregatit si care pe zi ce trece îsi face tot mai constiincios datoria sub îndrumarea organelor puterii de stat.
Biserica prin slujitorii ei, a fost întotdeauna alaturi de popor, pe care l-a îndrumat si caruia pe lânga credinta l-a sfatuit sa-si pastreze limba, port-ul si obiceiurile, îndemnându-I spre o unitate nationala si libertate desavârsita. Greu a fost drumul pe care I-a strabatut acest popor pâna a ajuns la ziua de 23 August 1944, când a putut sä se ridice si sa zdrobeasca pentru totdeauna pe dusmanii neamului, sa-si faureasca singur soarta - o viata noua — plina de fericire si bunastare.
Casa parohiala noua este cu etaj si garaj la subsol si a fost construita lânga Sfânta Biserica, din caramida, fiecare credincios contribuind cu cat a putut spre a fi ridicata si terminata. Mai târziu, s-a construit o anexa care constituie Biroul

parohial în care se pastreaza biblioteca parohiala, cuprinzând în majoritate revistele teologice:
1) B.O.R. care e Buletinul Oficial al Patriarhiei Române
2) Studii teologice
3) Ortodoxia
4) Mitropolia Ardealului
5) Mitropolia Banatului
Aceste reviste dateaza din anul 1949 si se pastreaza în bune conditiuni. În acest birou parohial se tin sedintele Consiliului Parohial.
În curtea actualei biserici se afla constuita o clopotnita noua din caramida, având trei etaje: la parter se afla dulapurile vechi din biroul parohial, praporii vechi si de lemn cu care se merge la îmormântare.
La primul etaj se pastreaza cele 4 icoane vechi ramase din Biserica veche de lemn precum si toate icoanele de închinare la sarbatorile de peste an si praznice împaratesti. La etajul al doilea se afla cele patru clopote: cel mai mare
150Kg, al doilea — 80Kg si doua clopote de 30Kg.
Biserica a avut parte din anul 2000 de unele renovari esentiale care trebuiesc amintite:
- s-a construit un pridvor mare în fata Bisericii, construit din beton si se sustine pe 4 piloni colosali, având o marime impresionanta, dupa cum se vede în imaginea alaturata.



- De asemenea acest pridvor este pictat aproape în întregime cu pictura realizata în tehnica fresca, facuta de un vestit pictor pe nume Crisan Dorian din Cluj.
- Apoi trebuie sa mentionez ca si la usa barbatilor — cea laterala - s-a ridicat un pridvor, mai mic de înaltime, dar impunator, caci si acesta a fost pictat în întregime în fresca.
- Odata cu ridicarea acestor pridvoare s-a renovat acoperisul si turnul Bisericii, schimbându-se integral structura de lemn veche cu o structura de lemn noua, de stejar, iar tabla veche zincata, a fost inlocuita de tabla noua de aluminiu.
Sustinerea bisericii si a deserventilor ei i-a preocupat pe credinciosii din toate timpurile. Sesiunile parohiale si averile bisericesti — terenuri agricole, fâneata si padure au format în trecut existenta bisericii si a personalului ei. Toate acestea proveneau din donatiile pe care buni credinciosi ai parohiei le faceau pe seama bisericii noastre. Corporatiile parohiale au înteles sa renunte la aceste terenuri care au fost oferite si predate Sfatului Popular Comunal, pentru ca acestea îndeplinind rolul social în economia tarii sa poata fi de folos întregii obsti. Biserica si personalul sau sunt sustinuti prin contributia benevola a credinciosilor parohiei. Credinciosii raspund cu dragoste la chemarea ce li se face pentru a contribui pentru biserica. Astfel au contribuit pentru reparatiile care s-au facut iar în prezent pentru construirea unui gard de fier la biserica si
renovarea casei parohiale. Toate aceste luerari vor ramâne ca marturie de-a lungul veacurilor, marturisind urmasilor de puternica credinta ce a strabatut sufletele bunilor credinciosi ai parohiei ortodoxe române Gherta Mare.
Deserventii cultului nostru preotii — se cunosc de foarte putina vreme. Numele preotilor care au slujit biserica mai înainte, în biserica veche de lemn,

nu ne sunt cunoscute si datorita faptului ca. agendele parohiale în trecutul îndepartat au fost conduse defectuos.
Ordinea cronologica, dupa registrele matricole, a deserventilor cultului nostru, se prezinta astfel:
1. Preot ,serbac loan având ca ajutor pe Titea Vasile, nu cunoastem anii în care a pastorit, dar dupa câte spun batrânii satului si dupa cât se pare, ei au proiectat zidirea actualei biserici din piatra si caramida, dar nu au trait sa o vada ridicata.
2. Preotul Bud Cornel, este urmasul la conducerea acestei parohii si în timpul lui a fost construita din lemn actuala casa parohiala, iar biserica din piatra si caramida arsa. Epitrop în timpul acesta a fost Gheorghies Grigore, care se pastreaza si astazi în amintirea batrânilor localnici ca vrednici slujitori ai bisericii si asirduitori pentru edificarea bisericii si casei parohiale. Atât biserica cât si casa parohiala au fost construite prin contributia benevola a putinilor credinciosi din vremea aceea.
3. Preot Iustin Pop pastoreste parohia Gherta Mare pâna în anul 1936 data decesului sau. Este un vrednic urmas al preotului Bud Cornel si munceste mult pentru înfrumusetarea bisericii.
4. Preot Ovidiu Lupan pastorste parohia între anii 1936 — 1952, venit aci din parohia. Tur. Este un preot blând si pastoreste cu cinste si demnitate parohia pâna la sfârsitul vietii sale care are loc în anul 1952, murind în spitalul din Satu Mare. A fost regretat de credinciosii parohiei Gherta Mare si cred ca si de credinciosii parohiei Tur pe care o pastorise mai înainte.
5. Preot Maries Vasile preia pastoratia parohiei, dupa ce câteva luni ramâne vacanta,si pastoreste parohia între anii 1952 — 1958, transferat fiind de aici, în urma unor neîntelegeri ivite între pastor si pastoriti, în parohia Boinesti din acest protopopiat.

6. Preot Laurentiu Gheorghe, pastoreste parohia între anii 1958 — 1964, când iesind la pensie se retrage din preotie.
7. Preot Gheorghe M. Popescu , Iconom Stavrofor, preia parohia dupa ce câteva luni ramâne vacanta, în anul 1964 în luna noiembrie si pastoreste de atunci si pâna în 1978.
8. Preot Tataran Vasile de origine din Viile Apei, preia parohia în anu1 1978, an în care s-a ridicat casa parohiala noua, situata aproape de biserica. Preotul sus mentionat a depus un mare efort pentru a lupta cu comunismul si cu miscarile politice. Dupa Revolutia din 1989, credinciosii, ducând lipsa de multe, au început sa migreze în diferite tari din Europa: Franta, Italia, Spania, Portugalia, etc.; pentru ca sa aiba un trai mai bun. Acest preot pastoreste în aceasta parohie pâna în anul 2000, avand 22 de ani de slujire în satul Gherta Mare, dupa care se muta la Satu Mare, astazi slujind la Biserica Ortodoxa din Cartierul Soarelui din Satu Mare.
9. Preotul Tinca loan — Florin, preia parohia fiind înca la Facultatea de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii de Vest din Oradea, la vârsta de 22 de ani, tânar fiind, dar având o putere de munca extraordinara. La preluarea parohiei de catre smerenia mea, credinciosii se împartisera oarecum si se racisera de biserica. Am depus o munca sustinuta pentru apropierea credinciosilor de biserica si consolidarea unificarii bisericesti, a consolidarii vietii duhovnicesti — morale, desavârsind prin aceasta istoricul act de reîntregire a bisericii stramosesti, din 21 octombrie 1948.Cuvintele de „spirit" si „Îndurate" care erau cuvintele despartitoare ale fratilor români ardeleni au fost înlocuite cu „duh"si „miluieste" si azi nu se mai face niciun fel de deosebire. Pe plan gospodaresc am colectat bani pentru construirea unui gard de fier în jurul bisericii si a renovarii casei parohiale, bani strânsi din contributia si donatia bunilor credinciosi parohiei.Am procurat vesminte si alte obiecte de cult si am facut unele lucrari de înfrumusetare a casei parohiale.Toate acestea le-am facut din contributia si cu concursul credinciosilor parohiei, care mi-au dat ascultare si mi-au urmat îndemnurile.În numar multumitor, ba chiar neasteptat, au raspuns credinciosii la apelul adresat lor ca fiecare sa contribuie prin donatie benevola si la strângerea fondurilor necesare întretinerii si înfrumusetarii parohiei lor.
În vremea Preotului Tinca s-a renovat casa parohiala, s-a oficiat o Sfanta Liturghie arhiereasca în data de 29 august 2004 de catre Preasfintitul Justin Sigheteanul, Vicar de Maramures si Satu Mare, la acest eveniment participa un sobor de preoti, în numar de 34, având în
frunte 2 protopopi: cel de la Marghita si cel de la Negresti Oas. Aceasta slujba a avut loc cu ocazia sfintirii lucrarilor realizate din anul 2000 pâna în prezent, iar preotul paroh Tinca L Florin a fost ridicat la rangul de ICONOM, dupa doar 4 ani de slujire având dreptul de a purta brâul rosu.
Trebuie sa mentionam ca în anul 2006 se schimba gardul vechi de lemn care împrejmuieste curtea casei parohiale cu un gard de fier din contributia credinciosilor.
La doar 2 ani, în anul 2008 se împrejmuieste unul dintre cimitirele Bisericii: cel din Poienita cu gard format din tevi de fier cu plasa de gard.In anul 2009 preotul paroh sustinut de credinciosii satului a hotarât sa schimbe geamurile vechi de la Sfânta Biserica cu geamuri noi termopan.
De asemenea, în anul 2010 s-au cumparat 4 tetrapoduri din lemn de stejar masiv sculptat, care s-au asezat în Sfânta Biserica, astfel: doua se afla în fata iconostasului, unul la intrarea principala si unul în scorus.S-a hotarât în anul 2011 sa se taie pomii batrâni: pruni, meri, peri, tei si sa se înlocuiasca cu 50 pomi ornamentali — tuia. La începutul anului 2012 s-a hotarât demolarea gardului vechi de la intrarea în curtea bisericii si s-a construit în luna septembrie 2012 un gard nou din beton dupa cum se vede în fotografiile anexate.De asemenea s-a construit un garaj, toalete publice.

Cu ajutorul unor sponsori, dar si cu contributia credinciosilor din sat, s-au construit mai multe lucrari:
• o terasa sculptata din lemn de stejar masiv pentru parastas: sponsor a fost curatorul Feier Vasile, mester a fast Codrea Petre din Valea Stejarului, judetul Maramures.
• un altar de vara sculptat din lemn de stejar masiv: sponsor a fost crestinul Gheorghiut Daniel, mester a fost Godja Ioan din Sighetul Marmatiei, judesul Maramures.
• o poarta maramureseana din lemn de stejar masiv: sponsor a fost crestinul Nemes Vasile, mester fiind Pop Vasile din comuna Bârsana, judetul Maramures.
S-au turnat alei din beton facându-se legatura cu aleile de beton din jurul bisericii, mester fiind Rus Vasile.
Trebuie sa mentionam ca s-au schimbat candelabrele vechi din Sfânta Biserica cu alte candelabre noi aduse din Grecia dupa cum urmeaza:
• un candelabru cu 80 becuri donat de crestinul Petric Octavian.
• un candelabru cu 50 becuri donat de crestinul Nemes Vasile care a cumparat si o Evanghelie si o cadelnita pentru biserica.
• un candelabru cu 13 becuri donat de crestinul Gavris Ioan.
• un candelabru cu 9 becuri donat de crestinii din sat.
Pe iconostasul din biserica s-au asezat aplici cu becuri înlocuindu¬se cele vechi de lemn.
De asemenea avem în derulare un proiect de încalzire centrala pentru Sfânta Biserica si casa parohiala — sistem de încalzire geotermala cu forare la 150 m adâncime în pamânt.
Preot Tinca I. Florin
Iconom
Paroh-al Parohiei Ortodoxe Române
Gherta Mare, judetul Satu Mare