Pr. BOTIȘ GAVRIIL - iconom stavrofor -
	HRAMUL “Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil”

 

 

ISTORICUL BISERICII

CU HRAMUL “ SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL”

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNA MOIŞENI,

COMUNA CERTEZE,

JUDEŢUL SATU MARE

Satul Moişeni care aparţine din punct de vedere administrativ de comuna Certeze, judetul Satu Mare este aşezat la extremitatea estică, la poalele colinelor ce se lasă , ca nişte trepte din Munţii Gutinului si Oaşului.

Satul ca atare este aşezat în partea stânga a şoselei naţionale care vine de la Negreşti Oaş, spre Sighetu Marmaţiei.Satul se intinde spre munte având o suprafaţă de circa 3500 ha de teren din care mai bine de trei sferturi din el este neproductiv fiind pietros, iar restul păşune şi livezi cu tot felul de pomi fructiferi şi viţă de vie.

Fiind înconjurat de jur împrejur cu munţi, are o climă mai mult rece, iar pe intreg teritoriul este străbătut din toate părţile de ape mici ce curg prin mijlocul satului, unde locuitorii se bucură de acestea, iar vieţile lor au posibilitatea de a bea apa curată de izvor de munte.Fântâni cu apa potabila sunt foarte puţine în satul Moiseni de unde să – şi ducă apa de băut locuitorii , fapt ce i-a determinat ca în anul 1975 să se deplaseze la izvorul cu apă potabilă numit “Ciorbeasca” – cel mai mare izvor din acest sat.Sătenii au hotarat să strângă bani şi să bage apa prin conducte la toţi locuitorii.Această idee a fost a lui Şomle Gheorghe, numit şi “Mişan”, astfel că astăzi satul Moişeni este alimentat în intregime, prin conducte, cu apă potabilă.

Satul Moişeni se margineşte :

Intreg teritoriul satului este pietros, iar prin mijlocul lui trece o şosea betonată. Casele sunt aşezate pe ambele parţi ale şoselei, restul caselor sunt răsfirate pe un teritoriu destul de mare şi in foarte multe locuri, în grupuri de câte 4-5 case.

Casele locuitorilor acestui sat, în majoritatea lor au fost făcute din lemn şi au fost destul de vechi, iar acum acestea sunt înlocuite de case noi, moderne din piatră si cărămidă.Paiele şi şindrila sunt înlocuite cu ţigla.

Componenţa socială este bună, locuitorii se împacă între ei ca fraţii.În satul Moişeni nu sunt alte naţionalitaţi decat cea româna, care sunt, în majoritate de credinţă ortodoxă. Satul numară 410 familii cu 1850 de suflete.

Până în anul 1948 locuitorii acestui sat au fost de religie greco – catolică, dar din discuţiile avute cu cei mai batrâni credincioşi ai satului ( Moiş Mihai “Grigoruţ”, Moiş Luşca “a lui Tamaş” si alţi credincioşi a rezultat că cetaţenii acestui sat şi înainte vreme au fost ortodocşi.Acest fapt este atestat şi de icoanele din locuintele lor : “Cuvioasa Paraschiva”, “Fecioara Filofteia” şi “Sfinţii Împăraţi Constantin si Elena”, precum si ţinerea sărbătorilor acestora. S-au făcut catolici pentru că a fost aproape marele focar Dominican al calugărilor Mănăstirii Bixad care au facut misiuni în sate, între care si Moişeni.

După 21 octombrie 1948 şi credincioşii acestei parohii au revenit cu drag şi în masă în sânul bisericii mamă, afară de păstorul lor, preotul Sever Paul, care nu a voit să iscălească revenirea. Astăzi, sătenii frecventează cu drag biserica lor frumoasă, în număr mulţumitor . În duminici şi sarbători, în special în marile sărbători de peste an biserica este arhiplină cu fii satului.

De la început de când a luat fiinţă acest sat şi până în prezent nu au fost si nici nu sunt sectanţi în parohie.Amintim că în urmă cu 58 de ani, când a fost reîntregirea bisericii, au venit câtiva sectanţi “Martori ai lui Iehova” din Certeze şi Negreşti Oaş să tulbure liniştea acestui cult, rezultatul fiind revolta sătenilor împotriva acestor nechemaţi şi alungarea lor cu pietre.

In satul Moişeni nu a fost şcoală confesională.

Nu au fost credincioşi care să fi participat la evenimentele importante din 1848, 1914, 1918, 1944. Este cunoscut însă că, în anul 1944 bandele hortyste au împuşcat 8 soldaţi români al caror nume şi loc de baştina nu se cunosc. Se ştie că au dezertat dintr-un lagăr hortyst din Borşa, Maramureş.Au fost prinşi şi împuşcaţi pe teritoriul satului Moişeni; trupurile lor au fost îngropate, iniţial într-o groapă comuna. La un timp după, preotul Sever Paul şi credincioşii i-au îngropat creştineşte în cimitirul satului cunoscut sub denumirea “Săcături”.

În vatra satului nu sunt şi nu au fost biserici vechi din lemn sau troiţe.

Ocupaţia de bază a locuitorilor a fost creşterea vitelor şi oilor, precum şi cultura pomilor fructiferi, cărora le dau şi astazi mare atenţie.Rodul pomilor bucură gospodarii, aceştia putând sa-şi susţină familiile în mod onorabil.Munca pământului şi valorificarea roadelor acestuia au ţinut oamenii pe lângă casă, până în urmă cu caţiva ani de zile.Schimbarea societăţii şi scumpirea traiului zilnic i-a determinat, pe mulţi dintre locuitorii satului să – şi caute caştigul, prin trudă, în alte locuri din ţară şi din străinătate. Rezultatul muncii lor a condus la schimbarea completă a satului, locul caselor vechi din lemn şi acoperite cu paie fiind luat de case noi si moderne.Numai în ultimii 16 ani s-au construit 300 de case noi, care pot stârni admiraţia oricărui privitor.

Femeile se ocupă de lucrările casnice, cu ţesutul şi cusutul frumos al hainelor purtate, în sărbători de tinerele fete care se întrec în frumuseţe.

Portul, este încă păstrat cu sfinţenie de sateni, la a căror vedere nu se poate să nu simţi bucuria.

Starea sănătaţii locuitorilor este bună. Mortalitatea infantilă a cunoscut, peste timp, o reducere impresionantă, de la 70 % în anii ’50, la mai puţin de 3% în ziua de astăzi.Acest fapt dovedeşte grija fiecărui locuitor faţă de îmbunătaţirea condiţiilor de trai pentru familia sa.

De-a lungul evoluţiei satului s-au înregistrat progrese în privinţa ştiinţei de carte a sătenilor, pornind de la eliminarea analfabetismului, trecând printr-o perioadă în care mulţi fii ai satului au devenit oameni de seamă, cu ocupaţii alese cum ar fi : ingineri, profesori, medici, economişti. În ziua de azi, se resimte din plin şi în rândul sătenilor, preocuparea, poate exagerată, dar în ultimă instanţa firească, de a obţine mai întâi cele necesare traiului şi numai după aceea, dacă mai este posibil, de a studia la nivel superior.

 

ISTORICUL SATULUI

Satul Moişeni s-a înfiinţat în anul 1754 pe moşia fostului baron Bartoni Ferenţ. Stând de vorbă cu oamenii, aceştia spun că au auzit şi ei de la părinţii lor că locuitorul Toma Moiş de origine din Berbeştii Maramureşului a venit în anul 1754 şi a cumpărat de la baronul Bartoni Ferenţ două ogrăzi mari unde el s-a mutat, a făcut casă şi s-a aşezat definitiv.După el s-au strecurat, rând pe rând, mai multe familii, tot din partea Maramureşului, din Berbeşti sau Văleni, care mai toţi purtau numele de Moiş, de unde şi numele satului infiinţat de aceşti oameni cu numele de Moiş, purtând deci numele de atunci şi până astăzi de MOIŞENI.

Aşa stând lucrurile satul Moişeni are o vechime de 252 de ani.

Cele afirmate de oamenii bătrâni, mai sus amintite, am gasit şi în Mineiul tipărit la Blaj în cirilică, în anul 1838. La sfârşitul lunii iulie este scris cu creionul cum a luat fiinţă acest sat “că în anul 1754 pe moşia fostului baron Bartoni Ferenţ, locuitorul Toma Moiş de origine din Berbeştii Maramureşului a cumpărat două ogrăzi unde s-a instalat făcandu-şi casă”. Deci, ca atare, el este primul locuitor venit, al satului Moişeni şi prin el a luat fiinţă satul.

Mineiul despre care s-a vorbit mai sus este în custodie la Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Satu Mare.

 

ISTORICUL PAROHIEI

Ajungând în anul 1834, un număr de mai multe familii - aproximativ 60, s-au hotărât să-şi construiască biserică în satul lor. Până atunci ei frecventaseră bisericile din satele vecine, Certeze, Trip, Bixad, fapt ce-i obliga să se deplaseze şi pe vreme rea, ceea ce nu le convenea.

Prin anul 1850 încep strângerea de fonduri, iar în anul 1854 aveau transportată toată piatra necesară construirii bisericii. Astfel, în acest an au început construirea bisericii, ridicând – o până la acoperiş, care după cum spun bătrânii s-a muncit foarte mult pentru strângerea materialului şi construirea bisericii. Initial, biserica a fost acoperită cu draniţă. A fost construită fără turn, dar a fost construită o clopotnita, unde credinciosul Moiş Ioan( Dorle) a pus două clopote în anul 1859, clopote care să anunţe credincioşii să vină la slujba religioasă.

Biserica este zidită din piatră, având lungimea de 21 m, lăţimea de 11 m şi înălţimea de 7 m fără altar, având o suprafată de 231 mp. Nu avea iconostas. În prezent biserica are iconostas, pictură şi este elctrificata. Este acoperită cu tablă zincata şi are turn. Nu se cunosc meşterii care au zidit biserica.Curtea bisericii are o suprafaţă de 209 mp şi poartă numarul C.F. nr.91, top 564 la Cartea Funciară 91 Satu Mare.

Biserica este construită în centrul satului, fiind înconjurată în faţă şi lateral cu şoseaua principală ce duce la Certeze, iar în spate de apa ce se scurge spre apa cea mare, care trece prin sat şi se numeste “Valea Rea”.

În total, suprafata terenului ce-l are astăzi parohia Moiseni, unde este zidită Biserica este de 1 ha şi 3250 mp.Pe acest teren se află casa parohială şi cimitirul.

Nu se cunosc preoţii care au păstorit în acei ani, nici ctitorii, nici meşterii constructori, nici data târnosirii.

Arhitectura bisericii : biserica este construită sub formă de navă, în interior fiind încadrată de semicercuri, care o împart în mai multe registre.Are cor cu balcoane laterale.

Pictura : Cu ocazia echipelor culturale din anii 1934 – 1937 a fost vizitat şi satul Moişeni, unde s-a constatat înapoierea destul de mare a acestui sat. Au venit în ajutorul lui şi au construit, împreună cu locuitorii satului, şoseaua principală care duce prin mijlocul satului, lărgind-o destul de mult, pentru a se putea face circulaţia în bune condiţiuni, deoarece înainte se circula foarte greu pe acest drum îngust şi impracticabil.

Tot aceste echipe culturale au venit şi au dat ajutor şi la biserica din Moişeni făcând un beton de ciment cu piatra de vale la fundamental bisericii de jur împrejur.Tot atunci s-a făcut şi iconostasul - sculptură în lemn de stejar cu icoane pictură în ulei pe placaj, sculptor fiind studentul Ioan Vlasiu din Cluj, iar pictor Gheorghe Vânătorul din Bucureşti.Sculptura şi pictura iconostasului s-au facut în sat la familiile Moiş Dumitru “a Ţâmului ” şi Oros Gheorghe “a lui V ăsâi Fătului ”.Lucrările au fost conduse de Domnul Dr. Focşa Gheorghe din Bucureşti, director al “Muzeului Satului”, care tot atunci a dus o casă de lemn cu toate anexele ei la acest muzeu, care să reprezinte “Ţara Oaşului”.Casa a fost cea mai veche din Moiseni şi a fost a locuitorului Moiş Văsâi “a lui Cobu ţ ”, în vremea preotului Berinde Andrei.

În anul 1937, tot sub îndrumarea acestui om de omenie – Focşa Gheorghe au început lucrările de la turnul bisericii, lucrări care au durat până în 1942 când turnul a fost terminat, lucrare facută parte din contribuţia benevolă a credincioşilor şi parte din vânzarea unei păduri proprietatea bisericii în timpul Pr.Sever Paul.

În anul 1955 s-a zugrăvit şi pictat biserica în interior cu pictură în tehnica “tempera”, stil bizantin medalioane, pictor fiind Profeta Ieremia – Bucuresti, iar preot Salajan Ioan, epitrop fiind Finta Grigore.

In anul 1956 această biserica a fost acoperită complet cu tablă zincata şi s-au făcut anumite reparaţii, de mică amploare.În urma reparaţiilor făcute de credincioşi sub conducerea preotului Ieromonah Pop Petre, această biserică a fost târnosită de Prea Sfinţitul Episcop Valerian al Oradiei în anul 1956, octombrie 26, când pentru credincioşii din Moişeni a fost o mare sărbătoare cu ocazia actului solemn al sfinţirii bisericii lor, care până atunci n-a fost binecuvantată de arhiereu. Prea Sfintitul Episcop a fost însoţit de doi diaconi, un consilier administrativ – P.C. Vasile Pop şi un sobor de preoţi ai fostului raion Negreşti Oaş printre care amintim pe : Protopopul Ioan Ursu – Negreşti, Pr.Emilian Paşcu – Vama secretar protopopesc, Pr.Soran Augustin – Certeze, Pr.Vasile Mărieş – Bixad, Ieromonah Mătăsaru Teofan – Boineşti, Pr.Pop Petre paroh Moişeni şi alţii, epitrop fiind Moiş Tămaş(Bulendr ă u).

Între anii 1983 – 1984 pictura fiind degradată , Pr.Bobiţă Toma împreună cu credincioşii, au făcut o nouă pictură în tehnica “frescă”, pictură care a fost executată de catre Pictorul Gabriel Lucian Dogarescu din Bucureşti, profesor de bellearte.Stilul picturii este “neobizantin” cu scene biblice şi cu chipurile Sfinţilor ortodocşi.Pictura este placută şi frumoasă, cu gust şi este îndragită de toţi credincioşii , ba mai mult, este cercetată şi de alţi credincioşi din alte sate, care deja pictează şi ei tot în acest stil.

În anul 1974 Epitropul Moiş Ioan(Cioara)cu soţia Ana au donat un clopot, în greutate de 400 kg. În 1984 credincioşii şi membrii Consiliului Parohial au donat un clopot de 500 kg. Aceştia sunt Moiş Vasile(a Gichii), Moiş Tămaş(Bulendrău), Moiş Gheorghe(Tobe ş ) şi Finta Petre(Mihăilă). Clopotele au fost turnate la Cooperativa “Gutinul” din Baia Mare.

În 1985 biserica a fost reparată în exterior şi trasă în terasit.Meşterii sunt din Parohia Moişeni, pe numele lor : Moiş Gheorghe(Ciup îrdel ), Moiş Dumitru(Ciup îrdel ) şi Moiş Gheorghe(a Şchiopului).Preot a fost Bobiţă Toma, iar curator Moiş Ioan (Cioară).

HRAMUL : Hramul Bisericii parohiale din Moişeni a fost dintotdeauna şi este sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil, nume pe care-l poartă mulţi credincioşi din sat.

OBIECTE DE CULT CU VALOARE ISTORICĂ ŞI ARTISTICĂ : În parohia Moişeni obiecte de cult cu valoare istorică nu avem, ci numai cu valoare artistică, cum ar fi Iconostasul sculptură în lemn de stejar fiert făcut în anul 1934 de către Ioan Vlasiu din Cluj , apoi cinci carţi :Evanghelie , Apostol , Minei pe 12 luni , Ectoih Mic , Penticostar tipărite la Blaj cu caractere Cirilice intre anii 1818 – 1937.Aceste cărţi sunt date în custodie Bisericii “Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil” din Satu Mare.

CLOPOTE : In turnul Bisericii din Moiseni avem 5 clopote, unul este mai vechi in greutate de 75 kg, cu inscriptie pe el “Donat de Mois Ioan(Dorle) in anul 1859”.Doua clopote au fost facute de toti credinciosii la Atelierele Sfintei Patriarhii din Bucuresti in anul 1924, preot fiind Chereches Stefan si Epitrop Oros Ioan.Doua au fost donatii, cum am aratat mai ianinte la capitolul pictura.

MANUSCRISE ŞI CĂRTI VECHI : in afara de cele aratate la capitolul “Obiecte de cult” la parohia Moiseni nu avem manuscrise vechi, nici carti tiparite la tipografiile ortodoxe.

MATRICOLE SAU POMELNICE : Nu sunt decat din anul 1950 incoace.

OBIECTE CU VALOARE ARTISTICĂ î n afara bisericii nu avem.

LISTA PREOŢILOR DESERVENŢI, CÂNTAREŢI : Biserica din Moişeni , după datele ce le-am putut obţine de la credincioşi şi după datele aflate în istoricul parohiei, a fost deservită de urmatorii preoţi :

1.Satul Moişeni fiind filie la parohia Certeze până în anul 1900, a fost deservită de preoţii titulari ai parohiei matre.După scriptele din anul 1836, aflate la Parohia matră Certeze, gasim urmatoarea mentiune despre satul Moişeni : “case răzleţe în poieni de pădure de goron cu următoarele familii : Moiş Vasile, Moiş Grigore, Moiş Gheorghe, Moiş Alexa, Dragoş Petre, Sas Ioan, Podac Ioan, Sas Ioan, Moiş Alexa, Oros Petre, Moiş Vasile, Lucaci Toader, Pop Nicoară, B îrtă Ioan, Moiş Iacob, Pop Mihai, Barnişca Vasile, Finta Iacob, Podac Ioan, Moiş Ilieş, Ciuta Ioan, Pricop Ghiurca ”. Deci, în acea vreme, satul acesta avea numai 23 de familii – toţi români – care deja primiseră diploma de nobili.

Dupa anul 1900 înfiinţându-se Parohia Moişeni a fost deservită , în timp ce era completată de titulari, de:

2.Călugării de la Mănăstirea Bixad, situate la o distanţă de 5 km;

3.Pr.Erdes Alexandru, între 1903 – 1923, cu menţiunea ca el era preot titular în Certeze, unde este şi înmormântat;

4.Cherecheş Ştefan 1924 – 1927, când pleacă la Medieşul Aurit şi devine protopop al Plasei “Seini”;

5.Soran Augustin, 1928 – 1935 când a fost transferat la Parohia Certeze, păstorind-o până la pensie şn anul 1972;

6.Berinde Andrei, născut în Negreşti Oaş. A păstorit între 1935 – 1941(de când s-a refugiat în Romania). În vremea lui au fost făcute Iconostasul şi Turnul Bisericii.

7.Balint Ioan, în anul 1942, fiind apoi caterisit pentru vicii.

8.Sever Paul a păstorit între anii 1943 – 1948 când a părăsit credincioşii, lăsându-i fără ajutor , neînţelegând să mearga în fruntea lor, ci fiind fur şi tâlhar cum spune Mântuitorul Iisus Hristos. Era prea străin de neamul românesc, din care făcea parte cu toate că era văr primar cu fostul Vicar al Oradiei, Paul Augustin - doctor în teologie, semnatar al unirii cu biserica mama în 1948.A acceptat să devină funcţionar la o întreprindere din Satu Mare, de unde semăna propaganda catolică, între credincioşii mai slabi cu duhul.

9.Salajan Ioan, 1949 – 1957 când s-a mutat la parohia Recea, Maramureş.În timpul lui s-a făcut pictura î n tempera cu medalioane.

10.Ieromonah Pop Petre, 1957 – 1962, în timpul căruia s-a făcut târnosirea bisericii, transferat la Parohia Trip unde a murit la 23 august 1963, la 32 ani.

11.Lazarciuc Petre, licenţiat în Teologie, 1962 – 1965, când a fost transferat la Remeţi – Sighet, apoi caterisit pentru vicii.

12.Purdel Ioan a deservit ca preot vechi ortodox din 1966, până în 1969, apoi transferat la Petea.

13.Ieromonah Popovici Andronic, 1969 – 1972, când s-a pensionat.

14.Bobiţă Toma păstoreşte această parohie prin transfer de la Iojib din 01 martie 1973, în timpul căruia s-a făcut casa parohială cu anexele ei, s-a pictat biserica în interior, s-au facut mobiliere interioare şi s-a terasit în exterior, precum s-a făcut şi un pridvor la intrare şi lateral.

Epitropii care şi-au adus contribuţia la înflorirea parohiei şi a bunului mers al bisericii ca cei mai buni credincioşi şi fii ai acestui sat îi amintim pe urmatorii : Oros Petre (curatorul bătrân), Finta Grigore ( Mihăilă), Moiş Tămaş (Bulendrău), Moiş Mihai (a Nuţului) care a ramas şi în locul preotului Sever Paul în 1948 alături de credincioşi îmbărbătându – i să semneze actul unirii pentru că şi înainte vreme, ei au fost români ortodocşi, Oros Ioan (Grigor al lui Ion), Moiş Gheorghe (al lui Ilieş), Moiş Ioan ( al lui Cioară) care a fost printre cei mai buni curatori ai acestei parohii prin credinţa arătată şi prin fapte donînd : un clopot de 400 kg , pridvorul de la intrarea în biserică, 150 mii lei şi zilele de muncă jertfite în cei peste 30 de ani de curătorie.În ziua de astăzi epitrop este Moiş Grigore (a Ţâcului).

Cântareţi sau dieci care au deservit sfânta biserică cu multă tragere de inimă putem să – i amintim pe următorii : Moiş Ioan(Pleşca), Pop Gheorghe venit din Berbeşti, Moiş Ghica a lui Dumitru Pălii care a deservit din 1942 până in 1981 şi Moiş Grigore (Ciupurdel) din 1981 – 2004, actual Moiş Gheorghe a lui Gheorghe Ionu ’ Ţâcului.

Figuri importante de preoţi sau învăţători confesionali.Nu am avut şi nu avem în cuprinsul Parohiei Moişeni persoane care au luptat pe plan politic, social sau economic.

Din punct de vedere religios locuitorii acestui sat sunt buni credincioşi, frecventînd biserica în duminici şi sarbatori în procent de 100 %, se îngrijesc de ea şi de slujitorii ei şi – şi dau concursul şi sprijinul pentru susţinerea parohiei.

Între anii 1972 - 1974 s-a facut casa parohială.

În 1974 s-a făcut bucătăria de vară.

În 1975 s-a făcut electrificarea bisericii, în 1976 s-a reparat şi vopsit acoperişul la biserică, în 1974 s-a donat un clopot de 400 kg, de către Moiş Ioan ( Cioară), 1983 – 1984 s-a pictat biserica in tehnica “fresc ă ” , pictor Dogărescu Lucian – Bucureşti, în 1984 s-a donat un clopot de 500 kg, în 1985 s-au facut reparaţii exterioare la biserică şi s-a tras terasit, tot în acest an s-a facut pridvorul în faţa bisericii, donaţie a epitropului Moiş Ioan Cioară.

În anul 2000 Moiş Grigore a Ţâcului, actualul curator al bisericii, împreună cu familia a donat antreul din partea laterala a bisericii.

Deteriorându-se tabla de pe acoperiş, aceasta a fost înlocuită în anul 2003 cu tablă de aluminiu.

Toate aceste lucrări şi donaţii, din anul 1972 şi până acum au fost făcute din contribuţia benevolă a credincioşilor şi din dragoste pentru biserică şi s-au efectuat sub pastorirea preotului paroh Bobiţa Toma ajutat cu multă râvnă de către curatorii Moiş Ioan Cioară şi Moiş Grigore Ţâcu, precum şi de membrii consiilor parohiale care s-au succedat.

În 1991 toate lucrarile au fost binecuvântate de catre Preasfinţitul Episcop al Maramureşului şi Sătmarului Justinian Chira, ocazie cu care prin merite deosebite preotului paroh Bobiţă Toma i s-a acordat distincţia de Iconom Stavrofor.

Părintele Bobiță Toma a trecut la cele veșnice în luna mai 2014,

În data de 01 iulie 2014, este instalat în calitatea de paroh al Parohiei

Ortodoxe Moișeni PC Pr. Botiș Gavriil, care cu binecuvântarea Preasfințitului Iustin, în anul 2018, începe un amplu proces de restaurare, consolidare și înfrumusețare a bisericii parohiale.

Sfântul altar este reorganizat prin zidirea Sf. Mese și a Sf Proscomidiar. Întrucât sistemul de încălzire și instalația electric erau foarte învechie, acestea au fost înlocuite, atât pentru eficiență cât și pentru siguranță.

Pictura biseicii având o valoare istorică, a fost restaurată și reintegrată cromatic de către doamna Prof. Dr. Grădinar Victoria Alina, care a realizat pictare icoanelor de pe catapeteasmă și pridvoarele exterioare.

Catapeteasma a fost înlocuită cu una nouă, realizată de Hantăr Ioan din Grumăzești județul Neamț, cea veche fiind donată Parohiei Pășunea Mare, Protopopiatul Oaș.

Mozaicurile interioare și exterioare, precum și vitraliile au fost realizate de către Art Georgies Mozaic Vitralii SRL Iași sub coordonarea domnului Moraru Virgil. Mobilierul a fost realizat de către sculptorul Viorel Mihiș din Baba Maramureș, iar candelabrele din bronz aurit confecționate la atelierele din Atena Grecia.

Tencuiala exterioară a bisericii a fost reparată, zugrăvită iar fundația placată cu piatră natural. Au fost realizate lucrări de împrejmuire a teritoriului parochial, iar curtea interioară din proximitatea bisericii a fost pavată în totalitate.