Istoricul mănăstirii

Istoria vieții monahale în localitatea Săliștea de Sus cunoaște două etape:

1. O primă etapă în sec XVII – XVIII.
2. Epoca contemporană.

1650.  Este pomenit un schit în Gruiul Ciorii, despre care tradiția afirmă că ar fi fost aprins în 2 septembrie 1717 de către tătari.

1751. Deși vizitele detaliate ale mănăstirilor din Maramureș din 1749, 1755 și 1756 nu o amintesc, mănăstirea este menționată întâmplător în timpul vizitei canonice a episcopului Mihail Manuel Olșavszky din 1751. Documentul pomenește că în această mănăstire locuiește bătrânul preot Lupu Vlad, care a fost aspru pedepsit de vicarul episcopului de la Muncaci. Vicarul ar putea fi Hrisostom, superiorul piariștilor care  a slujit ca vicar unit în 1730 și era renumit pentru severitatea pedepselor aplicate preoților. Dacă identificarea vicarului este corectă, mănăstirea funcționa cel puțin de la anul 1730, când este pedepsit preotul Lupu Vlad.  

                  Mănăstirea aceasta  e aceeași cu cea pomenită la 1650? A supraviețuit ea trecerii tătarilor?  Cine au fost ctitorii și în ce condiții s-a înființat și apoi desființat mănăstirea? Acestea și alte întrebări legitime nu își au încă răspunsul, dar cercetarea pentru descoperirea unor documente și elucidarea întrebărilor continuă. 

* * *

2008. Pe terenul donat de familia Gheorghe și Maria Chiș teren situat pe valea Buleasa,  s-a înființat un  schit, construindu-se în același an o mică biserică.

2009. Biserica este împodobită cu un iconostas lucrat la Târgu Neamț, iar icoanele au fost pictate de Victoria Grădinar din Cluj Napoca.

2010. S-a construit casa monahală.

2012. Biserica a fost pictată de pictorul Cristian Benea. 

2017 – 2019.  Schitul își suspendă activitatea din lipsă de personal.

2019 – prezent      Conducerea mănăstirii este preluată de preotul pensionar Danci Vasile.

Stareț

 2011 – 2017  Ieromonah Andrei Obancea

Administrator

2019 – prezent     pr. pensionar Danci Vasile