Istoricul Catedralei Eparhiale

Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului

În anul 1990, dupa eliberarea de sub dictatura comunistă, Sfântul Sinod al B.O.R. la data de 12 februarie 1990 a hotărât reactivarea Episcopiei Maramureșului care sa cuprindă judetele Maramures si Satu Mare. La cârma acestei eparhii a fost ales si instalat P.S. JUSTINIAN CHIRA – fiu al Maramuresului. Resedinta noii Eparhii s-a stabilit în municipiul Baia Mare – oras resedinta de judet, unde traiesc peste 100.000 de credinciosi ortodocsi.

În orasul Baia Mare cu o populatie ortodoxa atât de numeroasa, nu existau decât trei biserici ortodoxe, de aceea s-a simtit necesitatea stringenta de construire a unor de locasuri de cult, având în vedere faptul ca orasul s-a dezvoltat mult în ultimii 40 de ani (în perioada 1948-1998 populatia orasului a crescut de cca 5 ori, de la 30 mii la cca 150 mii locuitori) deci tocmai în perioada când constructiile religioase erau interzise.

A aparut în mod evident necesitatea construirii unei catedrale ortodoxe Române, care sa fie reprezentativa pentru populatia majoritara a municipiului si a zonei de influenta.

Problema acestei Catedrale s-a pus imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, chiar înainte de reactivarea Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului. În vara anului 1990 s-a întocmit un studiu de amplasament pentru acest edificiu, aprobat de forurile în drept, conform legislatiei de la acea data. Pe baza acestui studiu s-a organizat un concurs de proiectare. Câstigatoare a concursului a fost declarata o echipa de proiectanti, condusi de arh. Heres Gheorghe din Iasi.

La data de 20 iulie 1990, când P.S. JUSTINIAN CHIRA era loctiitor al re-înfiintatei Eparhii de Maramures si Satmar, a pus piatra de temelie pentru noua catedrala ortodoxa a Maramuresului si Satmarului la intersectia B-lui Unirii cu B-dul Republicii. A încredintat conducerea lucrarilor Pr. Trif Vasile de la parohia „Sfânta Treime”, care în perioada 1990-1992 a realizat lucrari de turnare a betoanelor în fundatii si radier si s-au turnat în principal diafragmele de la subsol. Dupa aceasta scurta etapa de lucru, activitatea pe santier a fost întrerupta, cu mare probabilitate din cauza lipsei fondurilor. Au mai fost unele tentative de reluare a lucrarilor în anul 1994, dar dupa aceasta data nu mai este consemnata nici o activitate pe santier.

Devenit episcop titular al Maramuresului si Satmarului, P.S. JUSTINIAN CHIRA a avut mai multe dialoguri cu preotii de la parohia „Sfânta Treime”, pentru a fi preluate si continuate lucrarile de catre episcopie, însa nu a gasit întelegere, preotii dorind continuarea lucrarilor în parteneriat, lucru ne acceptat de episcopie. Pr Trif Vasile gestionând parohia si lucrarea pâna în 1999.

În anul 1999 Prea Sfintitului JUSTIN HODEA SIGHETEANUL Arhiereu-Vicar, îsi asuma preluarea si continuarea lucrarilor la Catedrala Episcopala „Sfânta Treime”.

Dupa interventii si cereri la Guvernul României, primind un sprijin financiar substantial a reusit sa re-porneasca lucrarile la catedrala, de data aceasta cu o noua echipa de specialisti formata din: expert tehnic – rezistenta Dl. Dr. ing. Tarog Dorin, geolog Dl. ing. Zaharia Sorin, arhitect Dl. Cordos Dorel, structura Dl. Dr. ing Zaharia Gelu, constructor trustul AGECOM S.A. Baia Mare – patron Dl. ing. Zoicas Viorel si ing. constructor Buda Grigore, echipa pe care o cunoscuse si cu care dealtfel s-a ridicat si noua biserica a Manastirii Rohia.

La re-pornirea lucrarilor proiectul catedralei a fost re-gândit si a rezultat un nou proiect care sa raspunda mai bine cerintelor, în conformitate cu traditia Bisericilor Ortodoxe si care sa fie reprezentativ pentru aria de cuprindere a Episcopiei, Catedrala va avea urmatoarele dimensiuni: 85m lungime, 50m latime si 96m înaltime, având în vedere si amplasamentul deosebit care o pune în valoare cel mai bine, fiind cap de perspectiva a B-lui Unirii.

Biserica de la primul nivel
– pus în valoare demisolul catedralei episcopale, a rezultat o biserica cu o capacitate de 3000 persoane. Biserica de la primul nivel – fiind placata cu caramida de Oradea, pavata pe jos cu gresie portelanata din Spania, iconostas din caramida cu icoane în mozaic de Murano.