• Prohodirea credinciosului Ioan Haiduc

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, marți, 22 iulie 2025, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Dr. Ioachim Tomoiagă, consilier eparhial, a săvârșit, împreună cu un sobor de preoți, slujba de prohodire a credinciosului Ioan Haiduc, tatăl Domnului Mihai Haiduc, comandantul Inspectoratului Județean de Jandarmi Maramureș.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de părinți slujitori de la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Municipiul Baia Mare.

Date biografice:

Ioan Haiduc s-a născut la 9 octombrie 1949 în pitoreasca localitate Tămaia, din inima Maramureșului. Copilăria s-a desfășurat pe fundalul dealurilor molcome și a tradițiilor străvechi, învăluită de spiritul comunității și de valorile unei lumi în care munca și respectul erau la temelia fiecărui destin.

A urmat cursurile Școlii Generale chiar în localitatea natală, unde a demonstrat încă din primii ani o pasiune aparte pentru lucrurile bine făcute și o atenție deosebită pentru detalii. A continuat formarea sa la liceul din Baia Sprie, un oraș mineresc plin de istorie, iar apoi și-a consolidat pregătirea profesională în Satu Mare, urmând cursurile Școlii Postliceale.

După finalizarea studiilor, Ioan și-a început parcursul profesional la CEPROM Baia Mare, ocupând funcția de Tehnician Principal în domeniul construcțiilor de mașinării miniere. În această poziție, a contribuit la proiecte importante, dând dovadă de competență, precizie și dedicare – calități care l-au făcut respectat de colegi și apreciat de superiori.

În anul 1976, viața sa a luat o turnură luminoasă: s-a căsătorit cu Doina, partenera de viață care i-a fost alături în toate momentele – bune și mai grele. Din această căsătorie au rezultat doi fii, Mihai și Andrei, care au crescut inspirați de exemplul părintelui lor: muncitor, calm, și cu o vorbă bună mereu la îndemână.

După pensionare, Ioan a ales să revină la casa părintească din Tămaia, locul care i-a fost leagăn și refugiu. Aici și-a regăsit liniștea, într-un ritm mai domol, înconjurat de amintiri, de natură și de oamenii care îl cunoscuseră din copilărie. În fiecare dimineață, ritualul său începea cu o cafea simplă, băută pe verandă, în timp ce privea spre dealurile care i-au vegheat întreaga existență. Foto.

Bunul Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească! Veșnica lui pomenire!