


Baia Sprie (Mittelstadt, în limba germană, ceea ce, în traducere, însemnă Baia de Sus) este un oraş minier, situat la poalele munților Gutâi din Maramureşul istoric, în partea central-vestică a judeţului Maramureş, fiind traversat de râul Săsar. Prima atestatare documentară este din anul 1329, sub numele Medius Mons (Muntele Mijlociu), într-un document al regelui Carol Robert. Tot în secolul al XIV-lea, aceeaşi aşezare apare cu diverse numiri: Civitatis de Medio Monte sau Civitas Medio Montis (1348), Montana Nostra (1360), Felsöbànya (1390). Ocupaţia de bază a locuitorilor, mineritul, a reprezentat de-a lungul secolelor baza economică a oraşului. Din punct de vedere demografic, numărul locuitorilor variază de la câteva sute, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, până la peste 16.000, în prezent..
Biserica parohială a fost zidită din cărămidă între anii 1970-1974, după un plan triconc cu dimensiunile 31m x 20m. Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul este acoperit cu o cupolă centrală pe pandativi. Pe latura vestică a edificiului sunt situate cele două turnuri-clopotniţă, adosate navei, ale căror şarpante sunt în formă de calotă. Pictura a fost realizată între anii 1974-1984 de către pictorul bisericesc Gheorghe Busuioc.
În patrimoniul bisericii se află: un potir din anul 1853 şi o Evanghelie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,1938.
Comunitatea parohială a fost păstorită de-a lungul anilor de către: Pr. Georgius Buda (1777-1800), Pr. Pop Andrei (1800-1826), Pr. Alex Mordo (1826-1833), Pr. Ioan Fasi (1833-1835), Pr. Iulius Fage (1835-1840), Pr. Teofil Fasi (1841-1867), Pr. Pop Laurenţiu (1867-1874), Pr. Ștefan Bilţiu (1868-1874), Pr. Ştefan Pop (1879-1904), Pr. Tit Damian (1904-1905), Pr. Ioan Nistor (1905-1915), Pr. Ioan Anca (1915-1934), Pr. Alex Dărăban (1934-1954), Pr. Vasile Magdău (1954-1969), Pr. Ciprian Suărăşan (1969-2007), Pr. Pop Suărăşan Jean Yves (2007-prezent), Pr. Breban Nicolae (2008-prezent).
Biserica-monument istoric cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, având dimensiunile 22 m x 9 m, este situată în imediata apropiere a bisericii parohiale şi a fost construită pe la 1793 cu pereţii din piatră şi acoperiş din lemn. Construcţia are o planimetrie deosebită de a altor biserici, prin lipsa pronaosului şi absida semirotundă decroșată, dar şi prin zidul drept al faţadei, prevăzut cu două luminatoare la nivelul cafasului, în timp ce bolta naosului, placată cu scânduri dispuse longitudinal, este acoperită în întregime cu pictură ce se desfăşoară pe registre dense, care, din păcate, se mai păstrează doar parțial: (înălţarea Sf. Prooroc Ilie, scara lui Iacov şi chipurile Evangheliştilor, personalizate cu inscripţii în grafie slavonă.
Cimitirul, cu o vechime de 47 de ani (1968), este situat pe un teren aflat la aproximativ 500 de biserica parohială.
Corul bisericii activează din anul 1973, la iniţiativa Pr. Ştiru Vasile. Biblioteca parohială este situată în casa parohială şi conţine peste 3.000 de titluri.
Activităţile pastoral-misionare şi filantropice prezente cuprind: pelerinaje, cercuri catehetice şi artistice atât în cadrul programelor naţionale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”, cât şi la iniţiativa preotului paroh.
Surse bibliografice
Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică
Hitter, Ferenc, Baia Sprie-Felsobanya: civitas de medio monte, Editura Eurotip, Baia Mare, 2014
Man Grigore, Biserici de lemn din Maramureş, Editura Proema, Baia Mare, 2005
Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968
Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015