Paroh
Pr. Gheorghe Marincaș
Data nașterii: 23.06.1971
Telefon: 0744110923
E-mail: g.marincas@yahoo.com
Localitatea Firiza, situată la poalele muntelui Igniş (1.307 m), la o altitudine de 432 m, este în prezent, cartier al Municipiului Baia Mare, fiind aşezată pe cursul râului Firiza, la o distanţă de 15 km faţă de acesta. Cea dintâi atestare documentară a localităţii se regăseşte în anul 1650, deşi conform datelor provenite din tradiţia orală, dar şi din obiceiurile şi datinile consacrate în această zonă, ea este mult mai veche. Denumirea localităţii provine de la cuvântul „Firiz” (= ferăstrău, unealtă prevăzută cu o lamă dinţată şi care, folosită manual, servea la tăiatul lemnelor) – parcă într-un firesc demers al îndeletnicirilor pe care le-au avut localnicii încă din vremuri străvechi, prin modul îmbietor şi extrem de ofertant pe care mirajul zonei l-a pus în valoare pentru cele câteva zeci de familii care s-au aşezat aici şi au întemeiat comunitatea din Firiza, care în zilele noastre a ajuns la 1.340 de locuitori.
Aşezarea comunităţii din Firiza are un aspect de amfiteatru cu o largă deschidere spre Est, iar dinspre Nord se ridică muntele Igniş, cu spinări rotunjite, acoperit cu platouri bogate în păduri şi care îndeplineşte şi un veritabil rol de paravan, împiedicând intemperiile cu capriciile lor să se abată asupra comunităţii care a însufleţit parcă aceste pitoreşti meleaguri. Cu toate acestea, iernile, a căror temperatură medie anuală nu depăşeşte – 8 grade Celsius, sunt resimţite în această zonă cu tot farmecul, dar şi cu asprimea şi durata lor, specifică zonelor înalte.
După toate informațiile provenite din tradiția comunităţii, atestate de existența unei uși diaconești, expusă în muzeul parohiei, datând din anul 1700, în Firiza a existat o biserică de lemn care și-a avut vatra pe locul în care se află actuala curte parohială. După ce din anul 1790 a fost folosită de comunitatea parohială din localitatea Bontăieni, biserica veche de lemn se află actualmente în partea de sus a localităţii Şurdeşti, fiind declarată monument istoric.
Actuala biserica a Parohiei Firiza a fost construită, după cum reiese dintr-un registru matricol, în anul 1794 de către 70 de familii, după un plan tip sală cu dimensiunile 28 m x 10 m. Naosul este acoperit cu trei unități de bolți boeme. Pe latura vestică a edificiului este situat un turn-clopotniţă angajat navei. Datorită deteriorării avansate, în anul 2003 au fost demarate ample lucrări de restaurare şi renovare, la iniţiativa şi sub directa coordonare a preotului paroh Marincaş Gheorghe Aurel. Astfel cafasul bisericii a fost aşezat pe şase stâlpi din beton, accesul la el făcându-se din tinda bisericii. Pictura a fost executată, în tehnică frescă, de către pictorul bisericesc Cioran Marius, în anul 2003. Ceea ce se distinge în exerciţiul liturgic al comunităţii din Firiza este oglindit şi în utilizarea spaţiului sfântului locaş. Astfel este consacrat în comunitate faptul că spaţiul din prima parte a naosului este ocupat de bărbaţii comunităţii şi poartă numele de „biserica bărbaţilor”, în timp ce partea dinspre ieşirea din naos este numit „biserica femeilor”, spaţii consacrate sub această denumire şi utilitate, din vremuri imemoriale şi până azi.
Ridicat în anul 2001 prin jertfa fiicei unui veteran de război, monumentul eroilor din curtea bisericii parohiale, întregește ansamblul arhitectural al acesteia, împletind astfel dăruirea și mărturia creștină cu spiritul de jertfă pentru libertatea și demnitatea poporului român.
Casa parohială, situată la o distanţă de 30 m faţă de biserică, a fost construită, din cărămidă, în anul 1958, în timpul păstoririi preotului paroh Vasile Ulmeanu. În anul 2011, preotul paroh Marincaş Gheorghe Aurel a coordonat amplele lucrări de renovare a casei adăugând ansamblului arhitectural şi câteva dependinţe, dar, mai ales, o clădire care adăposteşte biroul parohial şi un muzeu, în care sunt găzduite obiectele de patrimoniu ale parohiei, dar şi obiecte care dau mărturia tradiţiilor şi obiceiurilor existente pe aceste meleaguri: ladă de zestre, lădoi, farfurii de lut, maşină de cusut, costume populare, război de ţesut, plencacea (secure folosită în activităţile forestiere) şi alte obiecte demne de un muzeu.
În muzeul parohiei sunt expuse: iconostasul bisericii care datează din anul 1794 şi care se păstrează în integralitate. Se pot observa, datorită impecabilei conservări, patru registre: icoanele împărăteşti – 2 bucăţi (înfăţişează pe Mântuitorul şi pe Maica Domnului), prăznicarele (Buna Vestire, Naşterea Domnului, Botezul Domnului, Schimbarea la Faţă, Înălţarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh şi Cina cea de Taină – 7 bucăţi. Aceste două registre sunt păstrate în originalitatea lor, în timp ce celelalte două care înfăţişează pe Sfinţii Apostoli şi pe Prooroci, au suferit lucrări de renovare sau, pretinsă împrospătare, de-a lungul timpului fără a se şti cu exactitate când. Un număr de 3 icoane: cu Arhanghelul Mihail din anul 1840, o icoană care Îl înfăţişează pe Mântuitorul – 1800, o icoană cu Maica Domnului – 1800. Totodată, se regăseşte în patrimoniul parohial o uşă diaconească, din anul 1700.
Obiecte vechi de cult: vase liturgice din argint şi alamă (6 potire, disc şi steluţă) care datează, cel mai probabil din secolele al XVIII-lea, două dintre ele, respectiv secolul al XIX-lea celelalte patru; un rând de veşminte preoţeşti care datează din anul 1880, două chivoturi din lemn din anul 1720 şi 1794, două steaguri (prapori), datând din 1920 şi un epitaf, cel mai probabil din acelaşi an.
Cărţile vechi aflate în patrimoniul Parohiei Firiza sunt: Sfânta Scriptură, tipărită în localitatea Pesta în anul 1873; Octoih, în limba slavonă, tipărit la Sibiu în anul 1857; Colecția de Minee pentru toate lunile anului, cu excepția lunii Mai, tipărite în București la Tipografia Cărților Bisericești, între anii 1908-1910; Octoih, Tiparul tipografiei arhidiecezane, Sibiu, 1912; Octoihul Mic, Tiparul tipografiei arhidiecezane, Sibiu, 1918; Apostol, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1940; Ceaslov, Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1945; Dumnezeieștile Liturghii, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1950; Agiazmatar, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1950; Evanghelie, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1964; Psaltirea, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1968;
Comunitatea drept măritoare din Firiza i-a avut ca păstori de suflete pe preoţii: Ioan Ferndi (1794-1800), Pr. Ioan Toma (1800-1820), Pr. Oros Mihai (1820-1849), Pr. Cherecheş Alexandru (1849-1851), Pr. Filip Opriş (1851-1860), Pr. Pop Ioan (1860-1865), Pr. Goja Iacob (1865-1870), Pr. Demeter Mihai (1870-1888), Pr. Anderco Ioan (1888-1890), Pr. Pop Vasile (1890-1900), Pr. Pop Ludovic (1900-1920), Pr. Demian Iosif (1920-1930), Pr. Silaghi Paul (1930-1936), Pr. Ulmeanu Vasile (1936-1976), Pr. Podină Teodor (1976-1998), Pr. Marincaş Gheorghe Aurel (1998-prezent).
Comunitatea din Firiza a consacrat amintirilor pentru slujirea Bisericii lui Hristos pe cântăreţii bisericeşti: Pop Dumitru (1930-1970), Lupşe Lupuţiu (1940), Mureşan Ioan (1970-1996), Săsăran Ieronim (1996-prezent) şi Lupşe Gheorghe (1999-prezent). Epitropii care au participat activ la lucrarea administrativ-gospodărească a parohiei sunt: Lupşe Lupuţiu (1940), Mesaroş Ioan Alexandru (1960), Trif Gheorghe (1980), Mureşan Vasile (1998-2004), Hoban Remus Vasile (2014-prezent).
Unul, cu denumirea „Cimitirul Vechi”, datând din anul 1740, cu o suprafaţă de 2 ha, se află la o distanţă de 2 km faţă de biserica parohială. În acest cimitir, preotul paroh Marincaş Gheorghe Aurel a iniţiat, în anul 2015, lucrările unei capele mortuare din cărămidă şi beton armat. Cel de-al doilea, cunoscut cu numele de „Cimitirul Nou”, în suprafaţă de 1 ha, datează din anul 2005 şi este situat în imediata vecinătate a vechiului cimitir. În anul 2018 s-au finalizat lucrările la Capela din cimitir, iar la data de 6 octombrie 2018 a fost sfințită de către PS. Dr. Iustin al Maramureșului și Sătmarului.
Muzeul În clădirea construită în curtea casei parohiale, începând din anul 2012, preotul paroh Marincaş Gheorghe Aurel a amenajat un spaţiu special destinat obiectelor şi portului popular pentru a menţine vie amintirea tradiţiilor şi obiceiurilor, dar şi a mărturisirii credinţei creştine pe aceste meleaguri. Biblioteca parohială, care conţine peste 1500 de titluri, se află în clădirea care adăposteşte muzeul şi biroul parohial.
Activităţile pastoral-misionare cuprind: cercuri catehetice pentru copii în cadrul programelor naţionale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”.
Periodic, preotul paroh Marincaş Gheorghe, organizează întâlniri catehetice cu copiii şi tinerii din cadrul Asociaţiei Mansio – Firiza cu care s-a încheiat un protocol de colaborare în acest sens. La îndemnul preotului paroh Marincaş Gheorghe, membrii comunităţii din Firiza s-au implicat în proiectul Reuniunii Tinerilor Ortodocşi, care a avut loc la Baia Mare în anul 2014. În acest sens au fost cazaţi peste 60 de participanţi la Reuniune.
În cadrul acţiunilor filantropice, pe lângă sprijinul acordat celor care au solicitat ajutor, se distinge proiectul în care, sub coordonarea preotului Marincaş Gheorghe Aurel, a fost refăcută, în anul 2011, o casă pentru o familie nevoiaşă din localitate, casă care o fost mistuită de flăcările unui incendiu.
Surse bibliografice:
