
Satul Negreia apare şi sub denumirea de Negreni, având atestare documentară anul 1648, sub numele de Negreffalva, deşi unele surse vorbesc despre o referință şi mai veche, respectiv anul 1569. Situată la poalele masivului muntos Mogoşa, la 15 km de oraşul Baia Sprie, comunitatea satului Negreia aparţine de comuna Şişeşti. Ea s-a format în urma aşezării pe aceste locuri a unor tăietori de păduri care s-au îndeletnicit şi cu mineritul, dar şi cu agricultura.
Biserica satului Negreia a fost zidită din piatră începând cu anul 1930, după un plan tip sală, dreptunghiular, cu dimensiunile 17m x 9m. Absida altarului este poligonală nedecroşată. Naosul este acoperit cu o boltă aplatizată. Pe latura vestică a edificiului este situat un turn angajat cu şarpantă în formă de coif. Pictura a fost refăcută de către pictorul Arunel Pop Tătăran între anii 1990-1994, în ulei. Ansamblul arhitectural al bisericii mai cuprinde şi o clopotniţă construită din lemn care adăposteşte trei clopote şi biblioteca parohială.
În patrimoniul parohiei se află iconostasul bisericii care datează, cel mai probabil, din secolul al XVIII-lea, având inscripţii chirilice deasupra icoanelor împărăteşti, un potir având cupa din argint, iar postamentul și capacul din alamă, un chivot de lemn, un tricher de lemn, nedatate, dar cu o evidentă valoare de patrimoniu. Două clopote sunt inscripționate cu anul în care au fost turnate, 1864, respectiv 1920, cel din urmă fiind turnat la Reșița. Trei icoane vechi, nedatate, care înfățișează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Ierarh Nicolae și Iisus Hristos binecuvântând. Cărţi vechi: Psaltirea lui David, Sibiu, 1857, în chirilică; Dumnezeeștile Liturghii, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe, București, 1950, Penticostarul, Editura Tipografia cărților bisericești, București, 1912, Molitfelnic, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe, București, 1916, Mineiul lunii Februarie, Ediția a IV-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe, București, 1957, Orologiu (Ceaslov), Editura Tipografia cărților bisericești, București, 1912. În patrimoniul parohial se află o plăcuță de bronz care se pare că a fost atașată pe o cruce de la începutul secolului XX, având următoarea inscripție: „Jntru mărirea Domnului nostru Jsus Christos! Crucea acesta sântă a ridicato Avram Demian Negreia 1907”.
Comunitatea satului Negreia a fost păstorită de preoţii: Pr. Demeter Puşcaş (1810-1829); Pr. Basilius Szilagyi (1829-1857); Pr. Şurani Vasile şi Şurani Virgil (1857-1927); Pr. Ilieş Ştefan (1930-1945); Pr. Avram Alexandru (1945-1985); Pr. Conea Vasile (1985-1992); Pr. Gross Augustin (1992-2011); Pr. Chiuzbăian Iuliu Gabriel (2011-2020) ;Pr Costin Ionut (2020-prezent)
Epitropul care s-a remarcat prin mărturia dreptmăritoare şi determinarea de a avea o biserică în comunitatea din Negreia este Bud Adrian (1982-2014).
Poartă denumirea „În Clejă”, datează din secolul al XVII-lea şi se află la o distanţă
de 700 m faţă de biserica parohială spre localitatea Cavnic.
Activităţile pastoral-misionare cuprind: cercuri catehetice pentru copii, organizate în preajma marilor sărbători de peste an. Acţiunile filantropice cuprind răspunsul binevoitor şi prompt al comunităţii la cererile celor aflaţi în nevoi.
Biblioteca parohială este situată în clopotniţă şi conţine peste 300 de titluri.
În prezent parohia are un număr de 186 de credincioşi.
Surse bibliografice:
Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică
Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968
Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015