Istoricul comunităţii parohiale

Satul Recea este situat la Sud de Municipiului Baia Mare, în depresiunea acestuia şi face parte din Ţara Chioarului. Alături de localităţile Mocira, Săsar, Lăpuşel şi Bozânta Mică, formează comuna Recea. Primele date despre existenţa acestei aşezări sunt din jurul anului 1590, în Cronica familiei contelui Teleki din Satulung, unde se menţionează faptul că au fost trimise patru familii: Mădăras, Balaj, Plop şi Sabo pe aria geografică a actualei localităţi Recea, pentru a cultiva pământul aparţinând contelui. Nu se menţionează de unde au fost trimise aceste familii. Cert este faptul că locuitorii acestei localităţi, a căror număr a fost în jurul cifrei de 900, s-au îndeletnicit, de-a lungul timpului, cu agricultura şi creşterea animalelor. Aflându-se în proximitatea Municipiului Baia Mare, zonă minieră consacrată, localitatea Recea a fost preferată şi pentru stabilirea minerilor care şi-au întemeiat aici gospodării.

Istoricul bisericii parohiale

Primele date din punct de vedere administrativ-bisericesc se regăsesc în arhivele Parohiei Mocira, în jurul anului 1700, unde se menţionează faptul că românii dreptcredincioşi din Recea sunt afiliaţi Parohiei Ortodoxe Mocira. Aceeaşi sursă menţionează faptul că în jurul anului 1730 în Recea s-a ridicat prima biserică cu hramul „Sfântul Nicolae”, construită din lemn, aşezată pe locul numit azi „Ţintirim”, biserică pe care o regăsim în Recea până în anul 1949, când a fost donată parohiei Valea Chioarului, unde se află şi azi fiind declarată monument istoric. 

Din anul 1821, Parohia Recea se separă de Mocira devenind unitate bisericească de sine stătătoare. Sub conducerea preotului Petru Oros (1823-1839) începe zidirea bisericii din piatră. Construcţia acestei biserici s-a desfăşurat, cu multe încercări, datorită instabilităţii politico-sociale şi economice ale vremurilor, până în anul 1857 cuprinzând anii de pastoraţie ai preotului Petru Oros, cel care a demarat lucrările, Ştefan Anderco (1840-1848) – în această perioadă Revoluţia de la 1848 a făcut ca lucrările să fie oprite – şi Simeon Pop Sălăgeanul (1849-1891). În anul 1857 se finalizează lucrările de construcţie a noii biserici aflate pe „Dâmbul din Recea”, fiind târnosită de episcopul Ioan Alexi, pe data de 20 Septembrie. 

Pentru Biserica actuală a Parohiei Recea a fost demarată construcţia din piatră şi cărămidă în anul 1956, în timpul păstoririi preotului Brehaiţa Emil (1956-1970), după un plan trilobat cu absidele laterale rectangulare având dimensiunile 30m x 16m. Absida altarului este semicirculară decroşată, altarul fiind boltit cu semicalotă. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura nordică a edificiului este situat un turn clopotniţă lateral, angajat navei, cu şarpantă în formă piramidală. Proiectul iniţial al bisericii prevedea construirea a două turnuri angajate navei cu o înălţime considerabilă, dar, sub pretextul că, mult prea aproape, este un aeroport, autorităţile comuniste au interzis construirea celui de-al doilea turn reducând totodată şi dimensiunea celui existent. Pictura a fost executată de către pictorul bisericesc Gheorghe Busuioc, între anii 1970-1980, în ulei, în timpul păstoririi preotului Sălăgeanu Ioan. Preotul Han Stelian a propus ca în curtea bisericii să fie ridicat un monument al eroilor din Primul şi Al Doilea Război Mondial, eroi care proveneau din satul Recea, lucru care s-a şi întâmplat în anul 2005.

Prima casă parohială s-a construit în anul 1900, pe locul acesteia ridicându-se actuala casă parohială între anii 1979-1981. Aceasta este situată la o distanţă de 20 m faţă de biserică, fiind construită din cărămidă şi beton armat, la iniţiativa preotului paroh Sălăgeanu Ioan (1970-1984), iar în anul 2011 a fost restaurată într-o proporţie covârşitoare, adăugându-i-se o terasă de 85 m pătraţi, în timpul păstoririi preotului Stupar Mircea. Anexele gospodăreşti, o sală de şedinţe, garajul şi biroul parohial au fost construite de către preotul Han Stelian (1984-2009).   

Comunitatea satului Recea a fost păstorită de preoţii: Pr. Sile Szilagyi (1821-1823), Pr. Petru Oros (1823-1839), Pr. Ştefan Anderco (1840-1848), Pr. Simeon Pop Sălăgeanul (1849-1891), Pr. Ştefan Cherecheşiu (1892-1919), Pr. Emil Negruţiu (1920-1934), Pr. Paul Silaghi (1935-1936), Pr. Vasile Breban (1936-1942), Pr. Gheorghe Podină (1942-1956), Pr. Emil Brehaiţa (1956-1970), Pr. Ioan Sălăgeanu (1970-1984), Pr. Han Stelian (1984-2009); Pr. Stupar Mircea (2009-2024) și Pr. Adrian Morar (2024-Prezent).  

Satul Recea a păstrat în amintire pentru modul în care au slujit biserica pe cântăreţii bisericeşti: Suciu Gheorghe (1960), Sabou Ioan (1972), Balaj Gheorghe (1975-1988), Hauşi Ştefan (1977-2004), Dragoniciu Valentin (1999-2009), Sabou Daniel (2009-2017), Gabriel Florian (2017-2019), Nicolae Sztodolnik (2024), Denis Daniel Cupșe (Prezent) Suciu Gheorghe (şi paraclisier 1998-prezent). Epitropii pe care comunitatea i-a remarcat pentru jertfelnicia faţă de comunitatea drept măritoare din Recea sunt: Plop Ioan (1956-1990), Bud Gheorghe (1990-1994), Sabou Florian (1994-prezent).

Cimitirele în număr de trei poartă denumirile: „Ţintirim”, care se află la 40 m de biserică şi datează din jurul anului 1700, „Cimitirul vechi”, aflat la o distanţă de 100 m de biserică şi datează din anul 1800 şi „Cimitirul Nou”, care se află la o distanţă de 150 m faţă de biserică fiind şi cel mai nou, respectiv din anul 1900. Pe un teren aparţinând bisericii şi care se află între „Cimitirul vechi” şi „Cimitirul nou” este situată capela mortuară a Parohiei Recea care a fost construită, din cărămidă şi beton armat, între anii 2011-2012, la iniţiativa preotului paroh Stupar Mircea şi cu sprijinul Primăriei Comunei Recea. 

Activităţi culturale şi filantropice

Demersul liturgic al bisericii din Recea a fost împodobit încă din anul 1960 de un cor mixt format din enoriaşii parohiei care s-au distins şi prin activităţi specifice ansamblelor corale. Astfel activitatea corală a membrilor comunităţii din Recea a putut fi apreciată şi în afara localităţii prin concertele de colinde şi pricesne la care au participat. Printre dirijorii care au condus acest cor s-au remarcat: Balaj Gheorghe (1975-1988), Ureche Alina (1999-2011), prof. Baciu Silviu (2011-2014) şi Covaci Nicolae (2015-Prezent ). 

Biblioteca parohială este situată într-o clădire aflată în curtea casei parohiale şi conţine peste 1.500 de titluri.

Activităţile pastoral-misionare cuprind: cercuri catehetice pentru copii în cadrul programului naţional „Hristos împărtăşit copiilor”, dar și școli de vară și tabere realizate la inițiativa preotului paroh Adrian Morar și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin.

Acţiunile filantropice cuprind răspunsul binevoitor şi prompt al comunităţii la cererile celor aflaţi în nevoi atât din zonă cât şi de oriunde există un semnal în acest sens. Trebuie menţionat faptul că membrii comunităţii drept măritoare din Recea se disting printr-un spirit filantropic deschis oricărui demers prin care jertfelnicia şi dăruirea lor pot contribui la o îmbunătăţire a situaţiei mai mult sau mai puţin dificilă a celor care cer ajutorul lor. Astfel, la iniţiativa preotului paroh Stupar Mircea a fost demarată, începând cu anul 2013, o acţiune care vizează colecta  de alimente pentru cei aflaţi în nevoi, colectă desfăşurată anual cu ocazia hramului de iarnă, „Sfântul Nicolae” şi aceasta pentru a se produce o reancorare cu înaintaşii care şi-au pus biserica sub blânda şi povăţuitoarea ocrotire a Arhiepiscopului Mirelor Lichiei. Astfel s-au făcut colecte pentru mănăstiri şi comunităţi aflate în nevoi (Mănăstirea Suzana, judeţul Prahova, în anul 2014, sinistraţii din judeţul Galaţi, în urma inundaţiilor, etc.). 

Spiritul de jertfelniciei a enoriaşilor din Recea s-a remarcat şi prin dăruirea de bunuri, dar şi prin munca fizică efectivă la zidirea Mănăstirii Habra, aflată într-o comună apropiată, Groşi.

În anul 2010, în colaborare cu Primăria Comunei Recea şi cu corurile din comună, la iniţiativa preotului paroh Stupar Mircea s-a organizat o manifestaţie cultural-artistică cu prilejul Zilei Naţionale a României, 1 Decembrie.

În Parohia Recea se desfășoară un program cultural-religios care cuprinde concerte de pricesne închinate Maicii Domnului. Acest concert a fost inițiat de către preotul Stupar Mircea cu participarea corului bisericii, dar şi a altor coruri din cadrul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului și se desfășoară în fiecare an.

Totodată, preotul paroh Adrian Morar organizează atât pentru membrii corului, cât şi pentru grupuri de credincioşi pelerinaje anuale la mănăstirile din ţară, cât şi excursii care vizează cunoaşterea patrimoniului cultural şi arhitectural al ţării noastre.

Surse bibliografice:

Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică

Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968

Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015

www.protopopiatul-baia-mare.ro