Paroh
Pr. Cătălin David
Data nașterii: 20.02.1985
Telefon: 0756160160
E-mail: catalinipriandavid@gmail.com
Localitatea Satu Nou de Sus se află la o distanţă de şase kilometri de Municipiul Baia Mare, dar din punct de vedere economic, politic şi administrativ aparţine de oraşul Baia Sprie. Cronicile amintesc faptul că pe actuala vatră a satului a existat o pădure seculară prin secolul al XVII-lea; aici s-au aşezat aproximativ 50 de familii care au întemeiat satul şi au ridicat o bisericuţă de lemn care însă a fost mistuită de un incendiu provocat de hoardele tătare care au trecut prin aceste locuri. Atestarea iniţială a localităţii, deşi pusă sub semnul întrebării, o găsim încă de prin anul 1329. În anul 1782-1785 Satu Nou de Sus este menţionat în Harta Iosefină a Comitatului Sătmar. Mai târziu însă, în anul 1828, apare pentru această localitate denumirea Felso Ujfalu, respectiv Satunow Dye Szusz. Cele în jur de 1.100 de suflete s-au îndeletnicit de-a lungul timpului cu pomicultura, creşterea animalelor şi mineritul, iar mai târziu, având în vedere apropierea de Municipiul Baia Mare, după industrializare, au găsit locuri de muncă în zona urbană.
Din punct de vedere administrativ-bisericesc datele care se găsesc în arhivele parohiei menţionează faptul că până în anul 1990 comunitatea dreptmăritoare din Satu Nou de Sus a fost filie a Parohiei Ortodoxe Tăuţii de Sus, localitate aflată la o distanţă de 3 km, deşi până în anul 1929 localitatea Tăuţii de Sus a fost filia parohiei Satu Nou de Sus. Faptul că istoria consemnează existenţa unei bisericuţe de lemn încă de la întemeierea localităţii (sec. al XVII-lea), denotă faptul că pe aceste meleaguri s-au aşezat oameni cu un profund angajament în mărturisirea credinţei creştine, chiar cu presiunea invaziilor tătare care îi ameninţau insistent.
În 1775 s-a zidit, pe locul vechii biserici de lemn, biserica veche din piatră care există şi în zilele noastre, înnobilând ansamblul arhitectural al bisericii actuale, cu atât mai mult cu cât ea a fost declarată monument istoric în clasa B (cod: MM-II-m-B-04628). Este construită din piatră după un plan tip sală, cu dimensiunile de 19 m x 6 m. Absida altarului este semicirculară, decroşată. Naosul este acoperit cu o boltă tăvănită. Pe latura vestică a edificiului este situat un turn adosat navei, cu şarpantă în formă de bulb, acoperită cu tablă.
Construcţia Bisericii actuale, din cărămidă şi beton armat, care s-a desfăşurat între anii 1975-1986, sub păstorirea preoţilor Varga Vasile (1948-1983), paroh la acea vreme şi Radu Mircea (1977-1984) a fost finalizată în timpul păstoririi preoţilor Augustin Vasile (1984-1991), ca preot paroh şi a preotului Aftan Dumitru (1985-2021). Este construită după un plan trilobat cu absidele laterale rectangulare având dimensiunile 33m x 20m. Absida altarului este poligonală decroşată, altarul fiind boltit cu semicalotă. Ca o particularitate arhitecturală a acestei biserici trebuie menţionat faptul că există două turnuri, identice ca formă, dar mai mici ca dimensiune şi în zona altarului la fel ca cele de pe latura vestică a bisericii. Naosul este acoperit cu o turlă centrală susţinută pe pandativi. Pe latura vestică a edificiului sunt amplasate două turnuri clopotniţă angajate navei, cu şarpantă în formă piramidală. Pictura a fost executată de către pictorul bisericesc Gheorghe Busuioc, între anii 1983-1987, în ulei, în timpul păstoririi preoţilor Augustin Vasile, paroh, şi Aftan Dumitru. În anul 2022 a fost reorganizat Altarul prin înnoirea Sfintei Mese și a Proscomidiarului și înzestarea lui cu obiecte noi de cult, în timpul păstoririi preotului Todorca Ionuț.
În curtea bisericii se află, la o distanţă de 10 m, un altar de vară, construit din lemn, în anul 2004.
Casa parohială şi anexele s-au construit între anii 1988-1990, în timpul păstoririi preotului Aftan Dumitru. Aceasta este situată la o distanţă de 300 m faţă de biserică, fiind construită din cărămidă şi beton armat. În anul 2023, casa parohială a fost renovată integral, sub păstorirea preotului Todorca Ionuț.
În anul 1999, Înaltpreasfinţia Sa Vasile Costin, Arhiepiscopul Târgoviştei, fiu al satului, a donat bisericii o raclă care conţine moaştele sfinţilor mucenici: Prov, Tarah şi Andronic, pomeniţi în calendarul ortodox pe data de 12 Octombrie şi Sfântul cuvios Sava cel Sfinţit, pomenit pe data de 5 Octombrie.
Cărţile vechi din patrimoniul parohiei sunt: Triodul, Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București, 1946; Octoih ce se zice elinește Paraclitichi, Tiparul tipografiei arhidiecezane, Sibiiu, 1912; Evhologiu, Ediția II, Tipografia „Cărților Bisericeșci”, București, 1896; Evanghelie, Tipografia cărților bisericești, București, 1941.
Comunitatea satului Satu Nou de Sus a fost păstorită de preoţii: Pr. Ioan Stanca (1747), Pr. Pop Cornel (1814-1822), Pr. Toma Chertiţa (1822-1835), Pr. Teofil Fage (1835-1847), Pr. Ioan Paşca (1847-1870), Pr. Pop Ştefan (1871-1879), Pr. Alexandru Paşca (1879-1886), Pr. Ioan Costin (1886-1894), Pr. Nicolae Lupan (1894), Pr. Mihai Demeter (1894-1901), Pr. Iosif Stan, Pr. Vasile Lupan şi Pr. Pop Alexandru au păstorit între anii 1901-1921, conform datelor existente în Matricolele parohiale, Pr. Alexandru Mihalca şi Gheorghe Ştreng (1921-1947), Pr. Varga Vasile (1948-1983), Pr. Radu Mircea (1977-1984), Pr. Dr. Augustin Vasile (1984-1991), Pr. Aftan Dumitru (1985-2021), Pr. Todorca Ionuț (2021-prezent).
Dintre cântăreţii a căror memorie a rămas vie în sânul comunităţii pot fi menţionaţi: Breban Nichifor (1948-1982), Secui Nichifor (1987-prezent) Horincar Gheorghe (1980-prezent), Ciolte Dumitru (1987-prezent) şi Chertiţa Gheorghe (1990-prezent), iar dintre epitropi s-au remarcat: Chertiţa Petru (1978-1989), Costin Ciprian (1989-2010), Chertiţa Gheorghe (2010-2018), Dan Ioan (2018-prezent).
Sunt în număr de trei: „Cimitirul de la Biserică”, cel mai vechi, din secolul al XVIII-lea, aflat în curtea bisericii, „Cimitirul dinspre Baia Sprie”, de secol XIX, şi situat la marginea estică a localităţii şi „Cimitirul dinspre Groşi”, din secolul al XVIII-lea, situat la marginea vestică a satului.
Corul bisericesc a fost înfiinţat de profesorul Crişan din Baia Mare în jurul anului 1980, la iniţiativa preotului paroh Varga Vasile (1948-1983). De-a lungul anilor a fost dirijat de cântăreţul bisericesc Horincar Gheorghe (1980-2008) şi Breban Rodica (2008-prezent), secondată de Aftan Cristina Maria.
Biblioteca este situată în casa parohială şi conţine peste 1.200 de titluri.
Activităţile pastoral-misionare cuprind: cercuri catehetice pentru copii în cadrul programului naţional „Hristos împărtăşit copiilor”, cercuri catehetice organizate anual, încă din 1985, pentru copiii din parohie, piese de teatru şi programe artistice şi religioase organizate în preajma marilor sărbători de peste an, tabere cu copiii, organizate anual, începând cu anul 2021.
Au fost organizate pelerinaje la mănăstirile din judeţul Maramureş şi judeţele limitrofe atât pentru membrii corului cât şi pentru grupuri de enoriaşi ai parohiei.
Între acţiunile filantropice, iniţiate de preotul Ionuț Todorca, se remarcă ajutorul financiar prin organizarea de colecte pentru Catedrala Mântuirii Neamului, Catedrala Episcopală „Sf. Treime” din Baia Mare, alte mănăstiri și biserici aflate în construcție, precum și pentru persoane aflate în situaţii financiare precare.
Surse bibliografice
