Paroh
Pr. Sabin Petru Bogluț
Data nașterii: 03.06.1979
Telefon: 0745792057
E-mail: sabin_petru@yahoo.com
Localitatea Unguraș face parte din comuna Dumbrăvița, alături de satele Dumbrăvița, Șindrești, Chechiș, Rus și Cărbunari. Satul se află la o distanță de 17 km sud-est față de Baia Mare pe drumul național DN 18B pe ruta Groși – Dumbrăvița, respectiv la o distanță de 13 km pe ruta Baia Mare –Tăuții de Sus, pe drumul național 1B. Prima atestare documentară a satului Unguraş o regăsim în actele oficiale ale anului 1463, sub numele Kekes. Ulterior, numele comunităţii a suferit unele schimbări, după cum urmează: Magyarkekes – 1491, Kekes Hungarica – 1566, Magyar-Kekes, respectiv Ungurast – 1828. Din acest ultim nume, „Ungurast”, a derivat actuala denumire de „Unguraş”, conform unei frumoase tradiţii transmise din generaţie în generaţie care aminteşte de un ultim localnic de etnie maghiară de pe aceste meleaguri, alintat de consătenii săi cu apelativul „unguraş”. Localitatea este amintită și în Harta Iosefină a Comitatului Sătmar a anilor 1782-1785. Localnicii, firi blajine și religioase, au împletit mereu hărnicia cu rugăciunea, manifestând întotdeauna evlavie pentru lăcașul de cult din sat. Sătenii s-au îndeletnicit de-a lungul timpului cu creșterea animalelor, dar și cu agricultura. Nu puțini au fost cei care s-au dedicat mineritului pentru întreținerea familiilor lor şi propăşirea satului. În satul Unguraș există și în prezent un castan uriaș pe Vârful Dii (subtantivul „Dii” vine probabil dintr-un regionalism, de la „Vârful Viei”) cu o vârstă de peste 350 de ani, care se pare că ar fi avut o importanță strategică din perspectivă militară, dată fiind înălțimea lui impresionantă. De acest loc s-au legat mai multe obiceiuri ale localnicilor: jocuri, întreceri între tineri, dar și petreceri.
Din unele însemnări aflate în arhiva oficiului parohial reiese că în anul 1752 se construiește o biserică din lemn în cimitirul vechi, înspre satul vecin Rus, de la care s-a păstrat până astăzi masa de piatră a sfântului altar, care a fost încadrată într-un Paraclis, ce s-a ridicat pe locul respectiv cu ajutorul familiei Chiver Antonie, în anul 2000. Actuala biserică a satului Unguraş, care a funcţionat ca filie a Parohiei Şişeşti până în anul 1999, este amplasată în centrul satului pe un loc înalt și a fost zidită din piatră, între anii 1904-1906, în timpul păstoririi preotului dr. Vasile Lucaciu, după un plan tip sală, dreptunghiular, cu dimensiunile 22m x 10m. Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul este acoperit cu trei unităţi de bolţi boeme. Pe latura vestică a edificiului sunt situate două turnuri-clopotniţă adosate navei cu şarpantă în formă de bulb, acoperite cu tablă. Pictura, efectuată de către pictorul bisericesc Mureşan Aurel, între anii 1979-1980, a fost restaurată între anii 2010-2011, prin grija preotului paroh Claudiu Pop, de către pictorul Arunel Pop-Tătăran. La inițiativa aceluiași preot Claudiu Pop și prin implicarea exclusivă a meșterilor localnici, între anii 2010-2012, ansamblul arhitectural a fost completat cu un altar de vară, octogonal din lemn, o casă-muzeu construită tot din lemn, în stil maramureşean, care adăposteşte icoane şi obiecte de cult vechi sau scoase din uz și un lumânărar din cărămidă. Altarul de vară a luat locul fostei copolniţe din lemn, care a deservit slujbele religioase din preajma Paştilor ale înaintaşilor din secolul trecut. Vechea copolniţă a fost donată Muzeului Satului din Baia Mare, în cadrul căruia a fost restaurată şi redată astfel circuitului turistic. Lucrările de edificare a gardului din beton și ornamente din fier forjat care împrejmuiește toate aceste edificii s-au început în timpul păstorii preotului Claudiu Pop, între anii 2011-2012 și au fost finalizate sub actualul paroh, preot Sabin Petru Bogluț.
Casa parohială a fost construită la inițiativa pr. dr. Ovidiu Tămaș, din cărămidă și beton armat între anii 2002-2006. În curtea bisericii s-a ridicat, în anul 2010, prin sprijinul primului-epitrop Bele Nicolae o troiță din piatră și marmură închinată celor zece localnici care și-au dat viața ca eroi martiri pentru neam și credință în cele două razboaie mondiale, precum și preoților slujitori ai acestui sat dreptmăritor, trecuți în lumea celor drepți.
În patrimoniul parohiei se află: un chivot, cu dimensiuni considerabile (…) confecţionat din lemn, o cruce cu postament, nedatate, dar cu valoare de patrimoniu evidentă. 7 icoane datate astfel: icoana Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul – 1862; icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe – 1862; Epitaf confecţionat din lemn – 1862; icoana Învierii Domnului – 1864; icoana Naşterii Domnului -1864; icoana Botezului Domnului – 1925; icoana Iisus Mântuitorul – 1926 ; 9 icoane nedatate, dar cu valoare de patrimoniu evidentă. Cărţi vechi: Octoihul cel Mic – Sibiu, 1857, cu scriere chirilică; Octoihul cel Mic – Sibiu, 1866, cu scriere chirilică; Ceaslov – Sibiu, 1890, cu scriere chirilică; Orologiu – Bucureşti, 1896, editat de Tipografia „Cărţilor Bisericeşti”; Cazanii, Bucureşti, 1911, Tipografia „Cărţilor Bisericeşti”; Octoihul cel Mic – Sibiu, 1915, Editura lui W. Krafft; Manual de cântări bisericeşti sau Octoihul Mic – Sibiu, 1918, Tiparul tipografiei arhidiecezane; Ceaslov – Bucureşti, 1945, IBMBOR; Liturghier – Bucureşti, 1950, EIBMBOR; Octoih Mare – Bucureşti, 1952, Tipografia „Cărţilor Bisericeşti”; Apostol – Bucureşti, 1960, EIBMBO.
Cele 7 icoane datate cuprind, fiecare în parte, inscripţii cu referire la donatori şi anul donaţiei după exemplul: „Acsasta Icoane au pletituo Farcas-Georgie 1862.”
Comunitatea satului Unguraş a fost păstorită de preoţii Parohiei „mamă” Şişeşti, până în anul 1999, când a fost declarată parohie de sine stătătoare, iar de atunci de preoţii parohi: Pr. prof. Dr. Tămaş Romulus Ovidiu (1999-2007); Pr. prof. Pop Claudiu (2007-2013); Pr. Bogluţ Sabin Petru (2013-prezent). De numele comunităţii ungurăşene se leagă de asemenea, numele părintelui arhidiacon Teodosie Bud, Consilier Economic-Financiar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, fiu al satului care şi-a urmat chemarea spre călugărie îmbrăţişând monahismul în Mănăstirea Rohia, dar care a rămas mereu un apropiat al parohiei pe care a sprijinit-o mereu.
Printre cântăreţii remarcaţi de comunitate se numără: Chiver Ioan, Chiver Mihai, Lupşe Ioan, Costin Gavril (1987-2001), Bele Nicolae Gavril (2001-2021), Dobrican Aurelian (2021-prezent).
Epitropi: Bârda Dumitru (1966-1994), Bele Nicolae (1994-2021) Dobrican Ștefan (2021-prezent)
în număr de 4, poartă nume consacrate în limbajul comunităţii din Unguraş: „Cimitirul Vechi”, cu o vechime incertă, dar care trimite, prin inscripţiile de pe crucile mormintelor spre mijlocul secolului al XVIII-lea, aflat la intrarea în sat dinspre localitatea Rus, „Cimitirul de la Indrei”, tot din secolul al XVIII-lea, situat la 400 de metri de biserică înspre Satu Nou de Sus (în acest cimitir s-a ridicat în anul 2015 o troiţă de piatră în amintirea unor străbuni), „Cimitirul de la Biserică”, care datează din secolul al XIX-lea, aflat în curtea bisericii parohiale şi „Cimitirul Branişte”, cimitirul principal, care datează din secolul al XX-lea, aflat la o distanţă de 500 m faţă de biserica parohială spre localitatea Tăuţii de Sus. În anul 2019 in cimitirul Braniște s-a ridicat o capela mortuara si o troita din lemn, capela fiind ridicată din strădaniile credincioșilor, a oficialităților locale și alți donatori.
Corul bisericii: în anii ‘80 la iniţiativa preotului paroh Gheorghe Andreica a fost înfiinţat primul cor al bisericii; din anul 2014 activează noul cor al bisericii la iniţiativa preotului paroh Bogluţ Sabin Petru care, alături de doamna preoteasă Bogluţ Bianca, și-a asumat conducerea repetițiilor şi dirijarea acestuia. În prezent corul este condus de cântărețul Dobrican Aurelian participând la diferite festivaluri și concursuri corale. Biblioteca parohială este situată în casa parohială şi conţine peste 2000 de titluri. În trecut, s-a făcut un pelerinaj pentru credincioșii parohiei la Schitul Izvoare, cu ocazia hramului „Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, iar în anul 2014 la Mănăstirea Prislop în luna aprilie, iar la Mănăstirea Moisei, cu ocazia praznicului „Adormirii Maicii Domnului”. În 2015 pelerinajul a avut loc la manastirile din Moldova, iar 2 ani mai târziu, în 2017, la mănăstirile din Ardeal și Oltenia. În anul 2024 pelerinajul a inclus și mănăstirile din Dobrogea și Delta Dunării.
Activităţile pastoral-misionare şi filantropice prezente cuprind: câte două pelerinaje anuale pentru membrii comunităţii parohiale, cercuri catehetice pentru copii, în cadrul programelor naţionale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”. Anual, preotul Bogluț Petru organizează concertul de colinde de Crăciun, dar şi serbări pentru copiii din parohie, care au ca finalitate împărţirea de daruri pentru cei care participă la mărturisirea bucuriei Naşterii Domnului. Parohia Unguraş a găzduit un grup de tineri din ţară, care au participat la Reuniunea Tinerilor Ortodocşi, organizată în 2014 la Baia Mare de către Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului, cu susţinerea Primăriei Municipiului Baia Mare. Părintele paroh Sabin Petru Bogluţ a iniţiat mai multe parteneriate atât cu şcoala din localitate, cât şi cu unităţile de învăţământ din centrul de comună, dar şi din satul Rus, privind organizarea de seri catehetice destinate tinerilor din parohie, mărturisirea tuturor învăţăceilor înaintea începerii anului şcolar. Toate apelurile celor aflaţi în nevoi, atât din localitate, cât şi din alte zone, au primit mereu un răspuns creştinesc concretizat în colecte filantropice.
Surse bibliografice
Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică
Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968
Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015
