

Localitatea Viile Apei, judeţul Maramureş, este situată la 2 km de oraşul Seini, de care aparţine administrativ, pe drumul ce leagă Municipiul Baia Mare de oraşul Negreşti-Oaş, fiind ultima localitate din judeţul Maramureş, la graniţa dintre cele două judeţe: Maramureş şi Satu-Mare. Se învecinează la sud cu oraşul Seini, la vest cu localitatea Apa, iar la nord cu localitatea Racşa şi Oraşul Nou-Vii. Satul Viile Apei a aparţinut în trecut, până în anul 1924, atât administrativ cât şi bisericesc de localitatea Apa. Pentru prima dată s-a găsit numele localităţii într-un document de la 1831, din care reiese că, la anul 1610, proprietarul de moşii de la Apa şi împrejurimi, Gavril Bathory, dăruieşte lui Gheorghe Szyrmay trei terenuri la Viile Apei. Având în vedere că numele localităţii era trecut cu litere mici, tindem să credem că la vremea respectivă era doar un toponim. Cercetând istoria marilor proprietari de terenuri de la Apa s-a găsit că, într-adevăr, până la anul 1610, o parte foarte întinsă de terenuri erau în proprietatea familiei Bathory, acesta din urmă, la anul mai sus menţionat donează o parte din moşii familiei Apai Valentin, care era „vasal” familiei Bathory. Probabil că tot atunci face donaţiile terenurilor de la Viile Apei către Gheorghe Szyrmay. Faptul că această parte a domeniului nobilului Apai, unde se găseşte actualmente satul era în majoritatea lui cultivat cu vii, ne face să credem că numele lui a fost alcătuit din cuvintele „ Vii – apei” din care a rezultat Viile Apei.
În anul 1924, după ieşirea de sub jurisdicţia localităţii Apa, Parohia Viile Apei se constituie într-o unitate de sine stătătoare şi-şi contruieşte propriul locaş de cult din piatră, care va dăinui până în anul 1979, când, fiind foarte deteriorat, a fost dărâmat şi pe acelaşi loc s-a ridicat actuala biserică din cărămidă. Zidirea ei, între anii 1979-1983, a avut loc sub păstorirea preotului paroh Gavril Roman, după un plan trilobat, în formă de cruce, cu trei abside, inclusiv cea a altarului, semicirculare, lăcaşul având dimensiunile de 25m x 15m. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului sunt situate două turnuri adosate, având şarpante în formă de bulb. Pictura a fost efectuată de către pictorul Barna Ioan, între anii 1996-2000. Catapeteasma a fost pictată mai devreme, în anul 1978, de către pictorul Gheorghe Busuioc din Bucureşti. Cu ocazia lucrărilor de renovare la exteriorul bisericii, reorganizarea Sfântului Altar și rezidirea Sfintei Mese, în data de 16 Octombrie 2016, biserica a fost târnosita de către Preasfințitul Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a dăruit bisericii cel de-al doilea hram „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul”.
Casa parohială a fost construită din vaiog şi cărămidă în anul 1950 de către preotul paroh Emanuel Gâz şi a fost renovată complet în anul 1998, de către preotul Radu Cozma.
În anul 2019 s-a început construcția unui Altar de Vară în filia Racșa Vii, pentru a deservi nevoilor spirituale credincioșilor de aici. În acest moment este finalizat în proporție de 90%, se lucreaza la pictarea acestuia.
În patrimoniul parohiei se află un Triod, datând din anul 1890 şi un Minei de la anul 1913.
Comunitatea satului Viile Apei a fost păstorită de-a lungul anilor de către preoţii: Pr.Vasile Radu (1929-1948); Pr. Emanuel Gâz (1949-1974); Pr. Roman Gavril (1974-1986); Pr. Popa Ioan (1986-1991); Pr. Pascariu Iordache (1991-1998); Pr. Radu Cozma (1998-2017); Pr. Timiș Ionel Radu (2017-prezent).
Cântăreţul remarcat de comunitate a fost Catrişcău Petre (1950-1989), iar epitropii Zetea Vasile (2003-2010), Carabat Vasile (2018-2018) și Barbul Adrian (2018-prezent).
în număr de două, poartă denumiri consacrate în comunitate: „La cleja Bisericii”, cu o vechime din anul 1924, situat la o distanţă de 1 km de biserică spre localitatea Racşa şi „La Racşa-Vii”, situat la 1,5 km faţă de locaşul de cult. Cimitirul din Viile Apei are capelă mortuară din anul 2004.
Corul bisericii a fost înfiinţat în anul 1992, la iniţiativa învăţătoarei Georgeta Ruştiuc şi este condus în prezent de către învățătoarea Cheregi Felicia. Biserica s-a îngrijit, de-a lungul timpului, și de persoanele vulnerabile și cazurile sociale din cuprinsul parohiei sau împrejurimi, prin donații bănești sau alte tipuri de ajutoare. Biblioteca este situată în casa parohială şi conţine peste 500 de titluri.
Activităţile pastoral misionare catehetice şi culturale: pelerinaje anuale pentru membrii comunităţii parohiale, cercuri catehetice pentru copii în cadrul programului național: „Hristos împărtăşit copiilor”, concert anual de colinde, concert de pricesne în perioada Postului Mare, cor de copii, excurisie la mare pentru grupul de copii ai parohiei, colecte pentru cauze sociale și persoane sau grupuri vulnerabile. Toate aceste programe se defăşoară la iniţiativa preotului paroh Timiș Ionel Radu și cu sprijinul si implicarea Consiliului Parohial și al Comitetului Parohial.
Surse bibliografice