Paroh
Pr. Florin Libotean
Data nașterii: 03.10.1982
Telefon: 0745936167
E-mail: florin_libotean@yahoo.com
Satul Tătăreşti este situat în sud-estul judeţului Satu- Mare, având un relief alcătuit din zonă puţin deluroasă, facând parte din poalele Codrilor. Administrativ aparţine de Comuna Viile Satu-Mare având vecinătăţi, la răsărit satele Necopoi şi Tireac, la apus Ruşeni, la nord Hrip, iar la sud-vest Viile Satu-Mare.
Comunicarea cu acest sat se face pe drumul care uneşte oraşul Satu-Mare, cu satele Amaţi, Ruşeni, Tătăreşti, Necopoi, Homorodul de Jos, Homorodul de Mijloc, Homorodul de Sus şi Solduba.
Prima documentare scrisă a localităţii apare în anul 1411, în lucrarea scrisă de Baravski Samu “Szatmar Varmegye” unde la pag. 147 Tătăreştiul apare menţionat sub denumirea de ”possession Valahis Reesthelek intra terminos”, “possessionis Hyryp”. În anii care urmează este numită numai cu numele maghiar, dar în anul 1828 istoricul Nagy la pag. 369 a lucrării sale despre localităţi, numeşte satul cu numele de Teteressty, iar Fenyes numeşte satul Teteresty. În sec. al xv-lea localitatea trece în proprietatea Dragoşeştilor (Familia româneasca Dragoş, înobilată de maghiari cu numele de Dragfi). Dar în cea mai mare parte a vremii Tătăreştiul a fost menţionat ca posesiune a cetăţii Sătmar {1555-1711}. De la 1711 domeniul localităţii este împărţit între cetatea Satu-Mare şi familia Karolyi {Karolyi Alexandru si Karolyi Alois} care până la mijlocul sec.XIX-lea stapânea partea de hotar “Pusta Tyreac”.
O conscriptie urbarială (din jurul anului 1600) arată ca românii din “posesiuniile” sătmărene erau organizaţi în voievodate. Astfel de voievozi erau la: Gerăuşa – Georghius Lihor 1609, Tătăreşti – voievodul Simion 1635; Ardud – Michael Popp 1769; Ruşeni – Ioan Suciu 1775.
Continuitatea şi organizarea românească pe aceste locuri este demonstrată şi de denumirile româneşti care apar în primele lucrări cadastrale ale administraţiei Austro – Ungare ; Dealul Tătarilor, Bărcuţ, Câmpul Mare, Cremenişti, Ţăpăroi, Dealul Morii.
Ocupaţia principală a localniciilor era agricultura, păstoritul şi lemnăritul. Portul (până în jurul anului 1920) era cel al românilor ardeleni: bărbaţii – opinci, cioareci, pieptar si căciulă: vara purtau gaci şi clopuri de paie. Femeile – opinci, gubiţă şi spăcel, poale ”cu colţişori” şi năframă.
Pe teritoriul acestui sat a fost o biserică veche de lemn care s-a demolat când s-a construit actuala biserică. Prin sec.al XVII-lea a existat o biserică și mai veche din lemn, dar numai din istoria orală se știe despre ea. Biserica actuală a fost ridicată între anii 1810-1814, fiind situată în mijlocul satului ca un turn de strajă care veghează zi și noapte la credincioșii ei. Ea este construită din cărămidă și piatră, și este închinată spre ocrotire Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, al căror hram îl poartă. A fost repictată de către prof. Schnell din Satu Mare în 1956. Din punct de vedere architectural, în ea se regăsesc aceleași elemente a bisericilor din zonă: nava dreptunghiulară, terminată înspre est cu un sanctuar semicircular și un turn patrulater, care se înalță deasupra pronaosului. Întreaga clădire poartă amprenta stilului baroc, atât de caracteristic pentru această zonă la începutul secolului al XIX-lea. Forma semicirculară a altarului se regăsește la ferestrele bisericii și ale turnului cu două etaje. Turnul urmează același stil arhitectonic, conferind prin verticalitatea sa dominantă o fizionomie tipică satului.
Interiorul bisericii se distinge prin iconostasul de o frumusețe deosebită, cu valoare de patrimoniu, datat din anul 1901, păstrat în forma originală. Un medalion așezat deasupra ușilor împărătești imortalizează numele celui care l-a ridicat: ”Acestu iconostasu s-a construitu în prețul de 3200 corone din care Vasiliu Erdei posesor localu a solvitu 2000 corone er 1200 corone poporului credințiosu la anulu 1901”.
Parohia are casa parohială construită între anii 1968-1970.
Astăzi, satul are 615 locuitori, dintre care 579 sunt de religie ortodoxă, conform recensământului din anul 2012.
Evenimentele importante petrecute în ultimii ani:
În luna februarie 2010 părintele Sorin Bota este chemat spre slujirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru credincioșii din orașul Aranjuez, Spania, iar în locul lui, prin voia lui Dumnezeu și binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Iustinian Chira, Arhiepiscop al Maramureșului și Sătmarului este numit preotul Florin Libotean. Sub păstorirea acestui preot s-au marcat următoarele evenimente:
Despre preoţii care au slujit în această parohie se ştie din cercetările făcute de fiul satului col. (r.) Voicu Sichet şi din actele parohiale:
