Istoricul Parohiei

Asemenea multora dintre localitățile din nord-vestul Transilvaniei și la Hotoan este cunoscută existența până în secolul al XVIII-lea, a unei biserici de lemn ortodoxă, pe locul actualei biserici, nefiind cunoscute însă, împrejurările dispariției acesteia.

Locul bisericii ortodoxe din Hotoan, este situat în centrul satului, între două străzi ce mărginesc la nord șisud curtea bisericii, în apropierea bisericii terenul fiind ușor ridicat în raport cu restul curții. Altarul bisericii este orientat înspre est, înspre răsărit, însă în raport cu cele două străzi biserica este așezată pe diagonala curții dreptunghiulare.

Din datele existente în arhiva parohiei, se cunoaște anul construcției bisericii actuale de cărămidă, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, în anul 1800, în timpulpastorației preotului greco-catolic Dan Alexandru, parohia greco-catolică fiind înființată în anul 1774, prin impunerea cultului greco-catolic în comunitățile ortodoxe, în contextul istoric pe care îl cunoaștem. Forma bisericii este de corabie, în stil Transilvănean, având elemente bizantine. Istoricul bisericii ortodoxe actuale din Hotoan este destul de puțin cunoscut datorită faptului că în timpul celui de Al Doilea Război Mondial arhiva Parohiei Hotoan a fost distrusă aproape în totalitate. se cunoaște faptul că, în anul 1892, a fost înlocuită tabla de pe turnul bisericii, tabla nouă fiind realizată la fabrica Unio din Satu Mare, cu această ocazie acoperișul turnului a primit forma actuală „mai gingașă” iar crucea de pe turn a fost așezată în același an la 18 august și tot în anul 1892, a fost ridicată crucea din fața bisericii de către credincioșii Demetriu Haiduc și Iuliana Toth. În anul următor, 1893.Biserica a fost acoperită cu tablă zincantă, și tot în acest an a fost tencuită în exterior aceste în anul 1897, a fost renovat peretele altarului care se deteriorase, fiind refăcut de către meșterul Toth Janos, din Carei, iar în anul 1898 se ridică, în spatele bisericii actuala casă parohială din cărămidă nearsă, cu mari greutăți. În anul 1910, datorită creșterii accentuate a numărului credincioșilor este mutat înspre altar iconostasul fiind confecționate mai multe strane pentru credincioși, este restaurată pictura interioară, și este schimbat vechiul cadru din lemn al iconostasului, cu unul nou.

Din istoricul Parohiei se mai cunoaște faptul că în anul 1917 două dintre cele trei clopote ale bisericii au fost coborâte din turn fiind luate ca muniție de război. Conform unui istoric mai vechi al Parohiei care cuprinde date privitoare la biserică precum și obiectele de patrimoniu aflate în colecția bisericii, alături de câteva date tehnice despre biserică, aceasta are dimensiunile de 17 metri lungime, 7 metri lățime și 12 metri înălțime. Tot în amintitul istoric este amintit faptul că biserica are trei clopote, dintre care cel mai mare cântărește 450 de kilograme, iar icoanele iconostasului au fost aduse la această biserică de la o veche mănăstire aflată între localitățile Hotoan și Santău, câteva dintre ele datând din anul 1858. De asemenea în colecția bisericii din Hotoan se păstrează un potir din argint aurit și o linguriță datate din anul 1878.

Faptul că între anii 1948 – 1977, parohia Hotoan a fost transformată în filia parohiei Sudurău, astfel că nu au fost realizate lucrări de reparații la biserică și casa Parohială,credincioșii s-au străduit să păstreze cele realizate, în timpul patorației preoților parohi de înainte de 1948. Între anii 2008-2010 s-au realizat ample lucrări de renovare atât în interiorul cât și în exteriorul bisericii, prin contribuția asociației Composesorarului Hotoan, din dorința credincioșilor, sub pastorația preotului paroh Nicolae Ghic. A fost înlocuit acoperișul bisericii și al turnului, a fost retencuită nava și turnul înexterior, au fost înlocuite geamurile și ușile bisericii, iar interiorul a fost zugrăvit în culoareacrem, fiind realizate numeroase motive liturgice, fiind restaurată pictura tavanului cereprezintă Sfânta Treime în cele patru colțuri aflându-se cei patru evangheliști. A fost renovat și exteriorul casei parohiale, iar în anul 2014 a fost renovată crucea din curtea Bisericii ridicată în anul 1892, Tot în anul 2014 a fost întărită casa parohială cu patru contraforți, fiind revopsit exteriorul acesteia. În anul 2018, sub pastorația preotului Andrei Porumb au fost automatizate clopotele, iar din anul 2020 până în prezent se derulează ample lucrări de renovare a casei parohiale. În anul 2021 a fost reorganizat Sfântul Altar, fiind rezidită Sfânta Masă, conform rânduielilor Bisericești actuale, și a fost confecționată o cruce din lemn în spatele Sfintei Mesei, fiind totodată înlocuite obiectele de pe Sfânta Masă. Biserica ortodoxă din Hotoan a fost construită asemenea multor biserici ortodoxe din nord-vestul Transilvaniei, în stil Transilvănean cu elemente bizantine, astfel că aceasta, a fost construită din cărămidă arsă sub formă de corabie având un turn – clopotniță în partea vestică a navei sub formă dreptunghiulară, nava sau corabia închizând-se în partea estică printr-o absidă semicirculară, în care se află, aș putea spune, punctul de comandă al corabiei și anume altarul, unde sălășluiește Dumnezeu, cel care prin preoți îi conduce pe credincioși spre mântuire.

Întorcându-ne la arhitectura exterioară a bisericii din Hotoan, se poate afirma faptul că această biserică- navă are câteva elemente care amintesc de vechile cetăți, străjuite de donjoane groase de formă dreptunghiulară, astfel că turnul nu se înscrie în tiparul arhitectural al bisericilor transilvăne de început de secol XIX, care prezintă turnuri zvelte și înalte la biserici, și nave înalte cu ferestre înalte. La biserica din Hotoan, nava este de o mică înălțime iar cele 8 ferestre care luminează interiorul sunt mici, având deasupra ancadramente semicirculare.

Absida altarului nu are aceeași lățime cu nava, iar acoperișul navei este realizat în două ape, pe un schelet de lemn acoperișul fiind realizat din tablă de zinc. Cele trei ferestre aflate în laturile de nord și sud ale navei sunt încadrate de câte un ancadrament decorativ, fiecare fereastră aflându-se în centrul unui cadru decorativ ce împarte nava în trei părți egale. Absida altarului prezintă două ferestre identice cu cele din navă fiind separate de o linie decorativă în mijlocul estic al navei. Partea vestică este dominată de turn, puțin reliefat din navă. Partea inferioară a turnului prezintă portalul de intrare în biserică deasupra căruia se află o mică fereastră semicirculară.

Al doilea nivel al turnului are în centru o fereastră circulară, frumos încadrată de linii decorative, iar nivelul superior al turnului prezintă patru ferestre semicirculare, câte una în fiecare latură, frumos încadrată de linii decorative care merg până la orologiul aflat la nivelul cel mai înalt al turnului, trecând ușor în acoperiș înfrumusețând astfel atât acoperișul baroc al turnului sub formă de coif, cât și turnul.

Orologiul original al bisericii, era frumos realizat, fiind un reper al timpului pentru locuitorii satului, dar în anul 2010,în timpul renovării, neputând fi reparat, acesta a fost luat din turn, în locul lui fiind doar pictat un orologiu negru ce are cele două arătătoare și cele douăsprezece ore pictate în culoarea alb. Biserica este străjuită de o cruce mare din inox, așezată tot în anul 2010 pe turnul bisericii. În dreapta și stânga turnului sunt de asemenea două cruci pe cele două mici postamente care mărginesc părțile de nord și sud ale navei. De asemenea deasupra altarului este așezată o mică cruce, pe biserică fiind în total patru cruci.

În timpul ultimei renovări exterioare a bisericii atât liniile decorative ce despart cele trei niveluri ale turnului cât și liniile dintre navă și acoperișul acesteia au fost zugrăvite în culoarea galben, care împreună cu tencuiala decorativă a bisericii, albă, dau un aspect nou,modern acestei biserici, care a împlinit mai bine de două secole de existență.

Iconostasul Bisericii reprezintă un perete de lemn cu câteva sculpturi și decorații simple, drept pe care sunt așezate icoanele împărțite în trei registre.

Registrul principal prezintă cele două icoane împărătești a Mântuitorului și a Maicii Domnului, însă acestea nu sunt originale, nu sunt pictate asemenea icoanelor laterale din acest registru, fiind reprezentări litografiate de factură apuseană de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cele două icoane sunt încadrate de câte doi stâlpi din lemn cu capitel sculptat, iar icoanele secundare sunt așezate pe pereții de nord și sud a navei, chiar lângă iconostas. Cele trei intrări ale altarului au formă semicirculară, existând doar ușile împărătești realizate din metal, frumos ornamentate. Deasupra acestora este așezată o icoană care reprezintă Cina cea de Taină,de asemenea litografiată, deasupra căreia este așezată Icoana Învierii Domnului, care domină cele două registre superioare ale iconostasului, înălțându-se peste nivelul ultimului registru.

Registrul superior, prezintă icoanele celor 12 Praznice Împărătești, de asemeneapictate datând și acestea din anul 1858. Picturile atât cele care reprezintă pe Sfinţii Apostoli, cât și cele care reprezintă praznicele împărătești sunt destul de învechite, pe unele icoane ale praznicelor împărătești fiind greu de descifrat reprezentarea, semn al trecerii timpului, și al veridicității celor afirmate în istoricul bisericii amintit, picturile fiind afectateprobabil de fumul lumânărilor folosite pentru luminarea vechii mănăstiri, de la care se pare au fost aduse icoanele, și care a existat până în secolul al XVIII-lea.

Altarul este mic ca și spațiu, însă Sfânta Masă, veche avea dimensiuni mari. Un lucru interesant îl reprezintă faptul că Sfânta Masă era realizată din lemn, având la capete o ușoară formă ovală, neexistând urme ale așezării Sfintelor Moaște în Sfânta Masă, ceea ce este iar un lucru neobișnuit. Pe Sfânta Masă a fost așezat un Chivot mare din lemn, în stilul specificapusului, având în față doi stâlpișori cu capitel care încadrau ușa chivotului, de formă semicirculară, pe care era reliefat un potir auriu, având în el un agneț. Acoperișul chivotului era realizat în stil baroc, având deasupra o cruce din lemn. Datorită spațiului foarte mareocupat de acest chivot, și datorită necesități adaptării La Sfintei Mese la cerințele actuale ale Bisericii Ortodoxe, acest chivot a fost înlocuit cu unul ortodox în anul 2020, iar în anul 2022, a fost rezidită și Sfânta Masă actuală, din cărămidă, deasupra având o placă din marmură. Nava nu este împărțită în prezent în naos și pronaos, despărțirea dintre cele două realizându-se doar prin cele două icoana aflate la mijlocul bisericii. Inițial a fost se pare o separarare între pronaos și naos realizată prin acea boltă realizată prin două semiarcade și o arcadă centrală, în care a fost așezat în 1910 cafasul realizat din lemn, având două balustrade atât spre altar cât și spre ieșire, întrucât acesta nu e lipit de peretele de vest a navei. La fel ca și în altar pereții navei sunt zugrăviți crem, fiind reprezentate motive vegetale și religioase, predominând crucea.

Tavanul bisericii este dominat de tabloul pictat. Pictura are în centru un medaliondecorat pe margini cu numeroase flori. Medalionul reprezintă Sfânta Treime, pictură realizată în ulei, în stil apusean, folosindu-se culori reci și calde. Chipurile celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, sunt pictate în aveași manieră cu icoanele de pe iconostas, pictură depatrimoniu. Tabloul picturii care se întinde pe tot parcursul tavanului neboltit al bisericii se încheie în cele patru laturi cu câte un triunghi dreptunghi în care se află patru mici medalioane care reprezintă pe cei patru evangheliști alături de simbolurile specifice fiecăruia, adică vulturul, îngerul, leul și taurul.

Atât medalionul principal cât și cele patru mici medalioane sunt mărginite de frunze mari de stejar ce semnifică viața, prin culoarea verde și viață lungă pe care o are stejarul. Nu se cunoaște anul realizării picturii, și nici autorul ei, însă se cunoaște faptul că aceasta a fostrestaurată în anul 1910, în timpul pastorației preotului Vasile Pătcașiu, iar în anul 2010,când a fost zugrăvită din nou biserica în interior, fiind refăcute și motivele decorative, au fost restaurate și marginile medalioanelor, refăcându-se motivele decorative care înconjoară medalioanele, însă pictura nu a fost restaurată.

Mobilierul bisericii,cu excepția băncilor, a fost confecționat în anul 1910, când afost înlocuit cadrul vechi al iconostasului, și a fost confecționat cafasul, de către meșterilocali, capetele băncilor având formă de cochilie, fiind realizate în anul 1883.

În anul 1910, înmulțindu-se numărul credincioșilor, iconostasul a fost mutat înspre altar, fiind vizibile până azi urmele așezării vechiului iconostas, au mai fost confecționate bănci, a fost confecționat scaunul arhieresc din spatele Sfintei Mese și scaunele pentru cântăreți, și a fost confecționat cafasul, toate pentru a câștiga spațiu, întrucât în anul 1910, numărul credincioșilor din Hotoan era de peste 700 de credincioși.

Azi interiorul bisericii din Hotoan este dominat de multitudinea de prapori dăruiți de credincioși, dar și de frumusețea și simplitatea bisericii îmbinată cu detaliile și migala cu care a fost realizată pictura și icoanele acestei biserici din care Sfinții ascultă rugăciunile înălțate de credincioșii acestei parohii împreună cu preotul lor în timpul sfintelor slujbe.