
Localitatea se găseşte pe terasa dreaptă a văii Ierului şi aparţine administrativ de comuna Tiream, aflându-se la o distanţă de 16 km de municipiul Carei.
Între localităţile Vezendiu şi Portiţa au fost găsite fragmente ceramice aparţinând unei aşezări din Cultura Otomani, epoca bronzului şi urme de locuire din epoca Latene, celtic. Tot din această zonă au fost culese fragmente ceramice de culoare cenuşie din epoca romană imperială, din barbaricum. În vatra satului, la locul numit „Horgoş”, au fost culese fragmente specifice culturii Baden timpuriu şi din Hallstatt timpuriu, cultura Gava. În apropierea cimitirului din Portita au fost identificate urmele unei aşezări din epoca bronzului timpuriu, Pişcolt – Cehăluţ şi al unei işezări din epoca romană imperială, din barbaricum.
Numele localităţii apare în anul 1270 ca moşie a cetăţii Sătmarului: „terram castri de Zathmar Pur vocatam.” În documente localitatea apare sub următoarele denumiri: în 1354 – Purtelek, Purteluk, în 1366 – Portelek, în 1470 – Porthelek, în 1810 – Portelek, în 1828 – Portilak, în 1851 – Portelek, iar după 1920 Portiţa.
După anul 1700, când satul începe să se repopuleze, marea majoritate a locuitorilor erau români. Această comunitate, în anul 1770, a construit o biserică de lemn. Despre această biserică Samuil Vulcan, în anul 1825, notează următoarele: „Biserica din Portiţa are hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Este construită din lemn şi bârne, nu este nici lipită, nici tencuită sau văruită, de 7 stânjeni lungime şi 3 lăţime. în altar sunt scânduri, cealaltă suprafaţă este acoperită cu cărămidă arsă. Este icoperită cu şindrilă învechită. Altarul este construit din material solid. Proscomidiarul este din lemn. Boltitura bisericii este din scânduri. În vecinătatea bisericii este situată casa de locuit a cantorului şi a paraclisierului. Iconostasul este din lemn. Icoanele de pe acesta sunt pictate după moda veche.
Această biserică a fost demolată în anul 1857 şi construită biserica actuală, sub pastoraţia preotului Vasile Vâncu, care a slujit aici între anii 1853 -1878, fiind acoperită cu ţiglă. Biserica are un plan sală dreptunghiulară cu dimensiunile de 21 m lungime şi 8 m lăţime. Absida altarului este poligonal decroşată. Naosul este acoperit cu o boltă tăvănită. Pe latura vestică a edificii lui
este situat turnul clopotniţă angajat navei, a cărui şarpantă este în formă de bulb. Pictura este realizată în anul 1979, în tehnică tempera, de către pictorul Constantin Dumitresc din
Bucureşti.
Preoţii care au slujit în această parohie sunt următorii: