Istoricul comunității parohiale

Satul Supuru de Sus face parte din comuna Supur, alaturi de alte sase sate si anume: Supuru de Jos, Racova, Dobra, Hurezu Mare, Giorocuta si Secheresa, avand o suprafata administrativa de 121 km2, cu un numar de 5.164 locuitori din care 3.439 romani, 1.532 maghiari , 50 germani, 142 rromi.Comuna este asezata pe malul stang al raului Crasna. Comuna Supur este aşezată în partea de nord-vest a României, în partea de sud-vest a judeţului Satu Mare. Centrul comunei, localitatea Supuru de Jos, este situată pe drumul naţional E81, pe maul stâng al râului Crasna, în sudul judeţului, la 45 km distanţă de oraşul Satu Mare.

Prima atestare  documentara a comunei Supur apare in anul 1215 in Regestrum Varadiense cu numele de ,, villa Zupur”.In decursul vremii localitatea apare astfel:in anul 1414-Zopor, in 1474-Asowzopor, possessiones volachales utraque Zopor, in 1543-Alsozopor, in 1544-utraque Szopor, in 1676-Suporu de Jos iar din anul 1920 localitatea comuna administrativa Supuru de Jos iar comuna Supur.     Intr-un document din anul 1474 in fata capitlului din Oradea Csire Stefan a zalogit ,,mosia sa romana” din ambele Supure lui Dragfi Nicolae si fiul acestuia Dragfi Bertalan iar in anul 1543 Supuru de Jos din comitatul Solnocul de Mijloc se imparte intre Dragfi Gaspar, Valkai Miklos si Csure Ferenc.Supuru de Jos a apartinut atat de comitatul Satmar cat si la comitatul Solnoc, asfel Szirmay scrie referitor la aceasta ca 150 de gospodarii din Szopor apartin de comitatul Satmar iar alte 60 de gospodarii apartin de comitatul Solnoc.

Localitatea Supuru de Sus – Etimologia numelui satului

În ceea ce priveşte etimologia, provenienţa şi semnificaţia numelui, Supuru de Sus apare sub diferite denumiri în decursul veacurilor de la prima menționare a localității și până azi.In lucrarea intitulată:’,,Dicționarul istoric al localitaților din Transilvania”, vol.II, O-Z, lucrarea istoricului blăjean, Dr. Coriolan Suciu, apărută in anul 1968 in Editura Academiei R.S.R. , la pagina 152 sunt redate in ordine cronologică și atestate de documente denumirile localitați Supuru de Sus din anul 1215 pâna azi. Astfel numele localități apare asfel menționat:

• in anul 1215 localitatea se numea Zupur,
• in anul 1414 Zopor,
• in anul 1474 utraque Zopor,
• in anul 1475 Zopor Superior,
• in anul 1543 Felsew Zopor,
• in anul 1544 Utraque Szopor,
• in anul 1579 Felseo –Zopor,
• in anul 1608 Zopar,
• in anul 1676 Sopor,
• in anul 1692 Sop,
• in anul 1760-1762 Felso Szopor,
• in anul  1850 Szupor din szusz,
• in anul 1854 Felso Szopor , Suporu de Sus, Supuru de Sus.

Dr. Petri Mor atestă prima denumire in anul 1205 sub denumirea de Zupur. Primul document scris despre numele satului este cel amintit de cel mai sus menționat și publicat numindu-se:,,Documente privind istoria României”,vol.IV ,C, Transilvania , vol.I, 1075-1250,Editura Academiei Române , 1951,pag.75, având următorul conținut:,,Să afle toți că Antoniu din Zupur fiind chemat la Oradea pentru proba fierului roșu, la termenul hotărât , in săptămâna Domini forti tudo(intre 19-26 iulie 1215) de către Solomon , comitele de Nitra (azi in Republica Cehoslovacă) judecător numit de către rege, pristav (crainic, cel care anunță știrile poporului, știrile oficiale) fiind Nicolae ,Antoniu n-a venit .Insă Henic și Gyoma, potrivnicii săi și pristavul au venit.”

Documentul acesta a fost consemnat in așa numitul Registru din Oradea.Pentru a ințelege cele mai sus relatate trebuie să știm că in Oradea funcționa un fel de judecată, capitul, care soluționa cause mai delicate , mai grele dintre țărani și domni in lupta de feudalizare.In fața preoților catolici se desfășura un ceremonial , un ritual, prin chemarea forței divine pentru a se arăta adevărul sau minciuna celor aflați in judecată.Dacă acuzatul nega invinuirile ce i se aduceau , era pus să țină in mână un fier roșu incins , greu de 1-3 fonți(fontul era ceva mai greu de 1/2kg) și să il poarte 9-12 pași.Apoi I se lega mâna cu o fasă și se sigila iar după 8 zile sigiliul era rupt și se examina mâna pentru a se constata dacă nu cumva s-a vindecat rana prin fraudă.Apoi se cerceta mâna și se declara dezvinovățit dacă mâna era vindecată sau era considerat vinovat dacă rana rămânea vizibilă.Binențeles intreg sistemul de probă era o farsă dar la Oradea intre anii 1208-1235 , cât a durat proba fierului roșu s-au judecat 389 cazuri , aproape toate privind lupta țărănimii impotriva feudalizării.

Viața bisericească

Cele mai importante evenimente din parohie sunt legate de vizitele arhierești, consemnate in istoricul vechi al biserici și Sfintele misiuni.Astfel incepând cu data de 1 și 6 aprilie 1947 se consemnăză așa numitele Sfinte misiuni ale părintelui Berinde  Ștefan din Beiuș.Biserica a fost sfințită de I.P.S.Dr.Vasile Hossu , episcop de Gherla la data de 29 septembrie 1912 care mai face o vizită arhierească și in 2 iulie 1924.Mai târziu in data de 14 iulie 1942 parohia este vizitată de I.P.S.Dr.Ioan Suciu episcop auxiliar și tot in anul acesta episcopul Dr.Iuliu Hossu , episcop de Gherla și Adm. Apostolic de Oradea prezidează sinodul protopopesc al Supurului , la Supur fiind protopopiat in acea perioadă și hirotonește preot pe clericul Pop Gheorghe.In anul 1946 luna martie , ziua a doua parohia este vizitată de I.P.S. Ioan Suciu iar in anul 1948 trece prin parohia Supuru de Sus I.P.S.Dr.Valeriu Traian-Frențiu episcop de Oradea care se indrepta spre Babța pentru a sfinți biserica de acolo de marele praznic al Inălțării Domnului.

In matricola botezaților care incepe cu anul 1945, pe prima pagină I.P.S. Rusan Sebastian care era episcop de Maramureș și care a trecut prin parohie face următoarea insemnare:,,In ziua de 16 februarie 1947 , am vizitat din dragoste , nu din obligațiune , parohia Supuru de Sus și pe blândul și nobilul preot Teodor Pilca.Am rămas prea plăcut impresionat de cele constatate la Sf.Biserică și la cinstita casă parohială și voi păstra acestei intâmplătoarei vizite o vie recunoștință.Implor darul și binecuvântarea lui Dumnezeu peste păstorul și turma din Supurul de Sus la 16 faur 1947 Loc.Episc.Sebastian Rusan.”După reinfințarea Episcopiei Maramureșului și Sătmarului parohia a fost vizitată de mai multe ori fiind consemnate aceste vizite in Evangheliile din biserică, asfel in 6 iunie 2007 a fost vizitată de către episcopul Iustin Hodea Sigheteanul și in data de 9 august 2011 tot de către preasfinția sa.

Un eveniment deosebit a avut loc in data de 16 septembrie 2012 odată cu implinirea a 100 de ani de la târnosirea bisericii.In mijlocul credincioșilor din parohia noastră a poposit presfințitul Iustin Hodea Sigheteanul care a resfințit biserica după amplele lucrări de restaurare și renovare atât interior cât și exterior.Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către un sobor de 30 de preoți, 4 arhidiaconi: Nifon Motogna, Teodosie Bud, Adrian Mihali, Andrei Pop, exarhul mănăstirilor Arhimandritul Timotei Bel, doi protopopi:Mihai Feher protopop al Oașului și Crainic Marian protopop al Careiului , protopopiat din care face parte și Supuru de Sus și care este și fiu al satului in frunte cu preasfințitul Iustin.Răspunsurile au fost date de către corala Liceului Teologic ,,Nicolae Șteinhardt”din Satu Mare.Preotul paroh Mureșan Bogdan a primit distincția de iconom stavrofor , fiind astfel răsplătit pentru stădania de a fi condus toate lucrările ce s-au făcut la biserică.Au participat toate oficialitățile județene și locale invitate de către domnul vicepresedinte al Consiliului Județean Satu Mare , Mircea Govor care este fiu al satului și care s-a implicat in restaurarea bisericii monument istoric, devenind asfel ctitor al bisericii.

Au mai fost vizite arhieresti, de exemplu in data de 7 aprilie 2021 l-am primit in mijlocul nostru cu mare  bucurie pe PS.Timotei Satmareanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului iar in 23 septembrie 2023 a poposit din nou in mijlocul nostru savarsind Sfanta Liturghie si sfintind capela din cimitirul de langa ,, Borzos”, capela inceputa in anul 2019 si finalizata in anul 2023, pentru ,,frumoasa lucrare savarsita” preotul paroh Muresan Bogdan a primit dreptul de a purta bedernita iar parintele paroh i-a oferit in dar PS.Timotei o icoana cu ,,Intrarea in biserica a Maicii Domnului”, hramul bisericii noastre.A fost un eveniment deosebit de frumos cu multi credinciosi prezenti, multi preoti care sunt fii ai satului, donatorii si cei care au contribuit la constructia capelei primind din partea episcopiei diplome si distinctii.

Raspunsurile la strana, la Sfanta Liturghie au fost date de corul Sfantul Ioan Botezatorul , condus de catre cantareata bisericii noastre Maier Aurelia.    

După inființarea Mănăstirii Stravopichiei de la Peri ,Maramureș, 1391, prin osârdia lui Balița și Drag și aprobarea Patriarhului Antoniu din Constantinopol, in diplomele Reg.Maghiari , Sălajul , județele Solnocul de mijloc și Crasna apare dat sub jurisdicția egumenului de la Peri, care la rândul său era sub ascultarea Mitropoliei Ungrovlahiei din Țara Românească , stabilită mai târziu la București.

Când Ștefan cel Mare , domnul Moldovei obține feudele Ciceului și Cetatea de Baltă inființează Episcopia de la Vad, din jos de Dej. Episcopii Vadului timp de 80 de ani exercită jurisdicție și asupra acestor locuri iar când Mihai Viteazul inființează Mitropolia de la Alba Iulia , Supuru de Sus aparține de aceasta.

In circumscripțiile de după unire cu Roma , Supuru de Sus nu este menționat probabil fiind convertit la unire de către episcopul romano-catolic al Oradiei Csaky și in circumscripția din 1833 Supuru de Sus apare ca parohie veche, in lucrarea ,,Repertoriul bibliografic al localitatilor si monumentelor medievale din Transilvania ”  vol.II, scrisa de Nicolae Stoicescu, apare mentiunea ca biserica din Supuru de Sus a fost unita in anul 1804.Până in anul 1934 parohia a aparținut Episcopiei Greco Catolice de Gherla iar in anul 1948 , luna octombrie  s-a  revenit la biserica strămoșească ortodoxă , revenire care este consemnată de către preotul paroh din acele timpuri pe nume Teodor Pilca cu mențiunea că unificarea s-a făcut fără nici o rezistență și cu o mare bucurie.

Slujitorii bisericii

Dintre preoții din Supurul de Sus se face care sunt amintiți in  inscrisurile parohiei și in cărțile de cult amintim:

• popa Ștefan  la anul 1777
• popa Petre ,amintit de dr.Petri Mor, citat in 1797, care in acel an este inscris pentru subvenție de război alături de Tertz Lupu , cantorul Pop Vasile și Macarie Petre, toți din Supurul de Sus  ca fiind nobili scutiți de dare.
• Boitor Ioan la anul 1805, despre acești doi preoți părintele Aurel Papiu , fost preot in Giorocuta ocupându-se cu descifrarea scrierilor cu litere chirilice, insemnate in cărțile bisericești vechi, a găsit intr-un Strajnic tipărit la anul 1773 următoarea notă:,,Această carte s-a cumpărat de Koltău Petru sub preoția lui Popa Ștefan parohușul locului.” Tot așa și despre preotul Boitor Ioan intr-un Triod scrie:,,Această sfântă carte e a Sfintei Biserici din Supurul de Sus , Ioan Boitor parochul locului anul 1805.”Aceste notări părintele Papiu le publică in foaiea oficială a Episcopiei Greco Catolice Oradea in revista Vestitorul, Nr.15-16 din anul 1932 la pag.7
• Grigore Pap 1824-1827 este primul preot pomenit in cartea de aur a bisericii cu singura mențiune:,,care a fungat ca preot până la anul 1827”.
• Ioan Coste 1827-1849, despre care am scris mai sus, câns avea 45 de ani a fost martirizat prin ardere in cuptorul de făcut pâine din curtea casei parohiale.Numele acestuia il aflăm consemnat și pe marginea de jos a câtorva pagini:,,Acest Molitfelnic l-au cumpărat pe seama bisericii locului cu 12 zloți prin mine Ioan Costa parohul Supurului de Sus, in 5 martie 1832.”
• Teodor Dragoș 1849-1862 care avea soție pe Clara Coste , fiica părintelui martirizat
• Ioan Gallu 1862-1896, este o personalitate strălucită in nord-vestul Ardealului.Este delegat impreună cu Dr. Ioan Maniu și Gheorghe Filip avocat și proprietar din Căuaș cu Memorandul la Viena.In 1892 face parte in delegație cu Memorandul la Viena impreună cu Mihai Bohățiel , proprietar in localitate.
• Augustin Ossian 1896-1930 sub păstorirea căruia in anul 1897 s-a zidit casa parohială iar in anul 1899 s-a zidit școala iar in 1911 s-a refăcut biserica.
• Emil Deac 1930-1937 ia parte la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918.
• Teodor Pilca 1938-1973, sub a cărui pastorație s-a renovat biserica in interior in anul 1963 și in exterior in anul 1966.
• Țurcaș Gheorghe 1975-1977
• Păcurar Traian 1977-1986
• Todor Ioan 1988-1992
• Băbuț Vasile 1992-1994
• Câmpean Augustin 1994-2006
• Avram Claudiu 2006-2010 sub a cărui pastorație se incep lucrările de renovare și restaurare a bisericii, se pictează integral și se restaurează iconostasul, se inlocuiește mobilierul vechi cu altul nou și se introduce incălzirea in biserică.
• Mureșan Bogdan 2010-până in prezent , sub pastorația sa se renovează exteriorul bisericii, se amenajează curtea și se pavează, se vopsește acoperișul bisericii și turnul, renovează integral casa parohială, se introduce incălzirea in casă și se schimbă toate geamurile și ușile , gardurile de la biserică și de la casa parohială sunt construite din nou din plăci de beton și se modifică casa parohială, adăugându-se incă o incăpere unde se amenajează biroul și biblioteca parohială.La cimitirul de la șosea de la intrare in sat se construiește un gard de plăci de beton și se incepe aranjarea cimitirului.

Dintre slujitorii neclericali amintim: cântăreții-Iancău Ioan, Șteț Victor, Govor Gheorghe, Rablău Onuț, Pereș Ioan, Martin Marcel , Moale Adrian, Deac Mircea, Maier Aurelia,paraclisierii-Suciu Traian, Fathi Vasile, Șuler Francisc, Motișan Ioan, Farcău Ioan,Dobra Ionut.

Dintre epitropi amintim:Lobonț Victor, Gorgan Vasile, Racolța Ioan, Mustea Ioan, Crainic Găvrilă, Farcău Ioan, Farcău Vasile, Bene Gheorghe, Solomiaș Gheorghe, Chiorean Ionel.

Lăcașul de cult

Biserica a fost construită pe delușorul de lângă fântâna Buna , inspre capătul de nord a satului.Mormintele sedimentate pe acest delușor mărturisesc vechimea bisericii.Când și cine a construit actuala biserică de zid nu se cunoaște.Scriptic aflăm că in anul 1784 este renovată și inzestartă cu altar, a mai fost renovată și in anul 1888.Biserica actuală de zid a fost construită in locul unei biserici de lemn și are hramul Intrarea in Biserică a Maicii Domnului .In anul 1911 a fost restaurată șo modificată , adăugându-se turnul și altarul, fiind asfel și mărită deoarece a devenit neincăpătoare, lucrările au fost conduse de arhitectul Oppel Karolyși au costat 14.623 coroane , contribuție de la credincioși.Biserica a fost sfințită in 29 septembrie 1912 de către episcopul de Gherla Dr.Vasile Hossu, așezându-se in altar moaștele Sfântului Maximilian.Odată cu modificarea bisericii  se schimbă și ușa de intrare asfel dacă până atunci era spre sud-vest iar după aceasta și până in prezent ușa de intrare este spre nord-vest.

Corpul bisericii este zidit din piatră naturală iar altarul și turnul adăugate in 1911 sunt zidite din cărămidă arsă. Acoperișul bisericii a fost din tablă de eternit ,  iar turnul a fost acoperit cu tablaă zincată.După anul 1994 tabla de eternit a fost schimbată cu tablă de aluminiu.

Arhitectura bisericii este simplă apuseană iar stilul este al bisericilor românești ardelene ,in formă de navă dreptunghiulară cu un amestec al stilului Romanic și Gotic denaturate.Pictura in biserică a fost in ulei pe pânză și a fost executată de pictorul ardelean Vasile Smighelschi.In anul 2006 din cauza degradării totale a picturii și constatându-se că nu se mai poate restaura aceasta, s-a hotărât pictarea din nou a bisericii, lucrarea fiind terminată in anul 2010 și fiind executată de către pictorul maramureșean Cioran Marius.Lungimea bisericii pe exterior este de 23,28 m, lățimea este de 10,10 m iar inălțimea turnului este de 22,40 m.

Biserica este inzestrată cu catapeteasmă complectă datând din anul 1802.Data de 1802 este menționată pe icoana Sf. Nicolae in partea de răsărit a catapetesmei și este scris cu litere chirilice: ,,Ne-incetat vă rugați lui Dumnezeu și vă iubiți uni pe alți precum Hristos ne- a iubit pe noi.Anno Dom 1802 die 25 iulie.”Este o lucrare de o valoare artistică și istorică.Sculptura și pictura este in ulei pe lemn , numele artistului nu se cunoaște insă a lăsat o lucrare de mare admirație și valoare.Ministrul Zigre, socrul lui Dr.Romul Pop, nepot și succesor al averii lui Andrei Cosma din Supurul de Sus , inaintea celui de al doilea război mondial a promis drept contravaloare pentru cedarea iconostasului statului, construcția unei noi biserici mai mari și predarea ei la cheie, cu aceasta nefiind de acord locuitorii satului. In biserică se mai regăsesc 5 icoane vechi tot de mare valoare.In anul 1942 se introduce bănci in biserică in număr de 36 , in care se așează credincioșii fiecare unde dorește dar cei tineri in băncile din față , conform hotărâri adunării generale din 6 septembrie 1942 iar cei mai in vârstă se așează mai in spate, femeile chiar in spate.Băncile au fost cumpărate din valorificarea cerealelor din grânarul bisericii.Aceste bănci au fost inlocuite după anul 2006 cu altele noi, acestea din urmă fiind plătite de către credincioși.

Biserica a fost renovată și restaurată de mai multe ori de la zidirea ei, incepând cu anul 1784, prima renovare apoi in anul 1888, apoi in anul 1911, in anul 1963, in anul 1966 ,in anul 1998 iar ultima renovare și restaurare s-a terminat in anul 2012 la implinirea a 100 de ani de la târnosire.In anul 2022 s-a construit un lumanarar  iar in anul 2024 o magazie depozitare si o baie moderna, amplasate langa camera tehnica a centralei termice, in curtea bisericii.Biserica a fost dotata cu 2 aparate de aer conditionat, camere de supraveghere, alarma, clopotele au fost automatizate, s-a montat mocheta in altar sip e solee, s-au turnat trotuare si s-au reparat burlanele si fundatia bisericii, acoperisul turnului si crucile de pe turla si de pe aripa lateral dreapta si alte lucrari de reparatii si intretinere s-au mai facut.

Intre cărțile de cult folosite aici amintim:Penticostarion, tipărit la Râmnic in anul 1743 care are următoarea insemnare:,,Anno 1864 –Acest Penticostar l-au rânduitu Gregoriu parohulu….și protopopulu…”,Evanghelie , tipărită la Râmnic in anul 1746, Octoih , tipărit la Râmnic in anul 1750, Strastnic , tipărit la Blaj in anul 1773, Evanghelie ,tipărită la Blaj in anul 1776, Octoih , tipărit la Râmnic in anul 1776, Minologhion, tipărit la Blaj in anul 1781.Printre cărțile mai vechi amintim și o Evangelie tipărită in anul 1918 la Blaj și in care găsim următoarele insemnări:,,An 1970 cu ploi multe și mari inundații in toată țara in oraș Satu Mare fiind 3400 case dărâmate , in județ 1600-cel mai greu lovit -14 mai la 10 seara ploaie mare , iarăși inundații.Foarte mulți sinistrați.In 10.VI. la parohie garduri și toate distruse.Mult ajutor de la străini,haine, bani,alimente, medicamente.”In această Evanghelie mai găsim următoarea insemnare:,,In 21.oct.1944 au intrat trupele române in comună.Duel de atitudine cu nemții.In 13 martie 1945 sărb.națională –realipirea Ardealului de Nord la România.In 30.XII.1947  a abdicat Regele Mihai I.S-a instalat Republica Populară Română.”In arhiva parohiala mai avem o Evanghelie tipărită in București in anul 1964 in care găsim următoarea insemnare:,,Vizitat-am această sfântă biserică și m-am bucurat de felul ingrijit in care am aflat-o.Binecuvintează Doamne sfintele biserici și le păzește pe ele.Preasfințitul Vasile episcopul Oradiei la 16.X.1971.”Euchologiu tipărită la Blaj in anul 1913,Octoihul Mic, tipărit la Sibiu in anul 1918, Orologiul Celu Mare nu se poate descifra data tipăririi,Valasz tipărită in anul 1892,Orologiu Celu Maretipări la Blasiu in anul 1869,Penticostarul, tipărit la București in anul 1953,Apostolul, nu se poate vedea data tipăririi,Strastnic tipărit la Blaj in anul 1929,Apostolul, tipărit la Blaj in anul 1911,Antologion, tipărit la Blaj in anul 1910, Antologion, tipărit la Blaj in anul 1913.

Biserica este inzestrată cu trei clopote cumpărate din contribuția credincioșilor . Unul este cumpărat din colecta făcută de credinciosul Beleni Vasile in America in anul 1925 in greutate de 260 kg.Al doilea este cumpărat din colecta credincioșilor tot in anul 1925 in greutate de 160 kg iar al treilea a fost cumpărat in anul 1958 și are o greutate de 80 kg.Primele două clopote au fost turnate la Turnătoria Novotnyi Timișoara iar cel de-al treilea a fost turnat la Turnătoria Rășcanu București.

Monumente ridicate in cinstea eroilor căzuți pe toate câmpurile de luptă , in războaie și in lagăre s-au ridicat două in parohia noastra asfel unul este așezat in cimitirul de la intrarea in localitate dinspre localitatea Bobota , cimitir numit ,,Borzoș” și unul in curtea bisericii.La aceste două monumente ne aplecăm cu cinste și cu respect și cu depuneri de coroane in semn de recunoștință pentru ce au făcut pentru noi și pentru țară.

Casa parohială

Actuala casă parohială a fost construită in anul 1897 de către obștea satului sub conducerea constructorului Gal Istvan din Tășnad.Casa a costat 1300 de florini, valoare austriacă și s-a construit sub păstorirea preotului Augustin Ossian.Este zidită din cărămidă arsă și este acoperită cu țiglă, a avut cinci incăperi.In casa parohială a fost introdus curentul electric in luna iunie anul 1966. Inainte de această casă parohială a existat alta , construită sub pastorația preotului Teodor Dragoș deoarece casa veche a ars sub pastorația preotului Costa Ioan in anul 1848.Casa parohială a fost renovată și mărită de mai multe ori de atunci, construindu-se și anexe in curtea acesteia.Cele mai multe lucrării s-au efectuat sub pastorația preoților Avram Claudiu și Mureșan Bogdan incepând cu anul 2006 odată cu instalarea preotului Avram Claudiu când se amenajează o cameră de baie și se montează gresie in bucătărie și parchet in camera mare.In anul 2011 se introduce incălzirea in casa parohială și se amenajează curtea.Mai târziu in anul 2013 și in 2014 se incep ample lucrări de renovare și modernizare, se inlocuiesc toate geamurile și toate ușile cu unele termopan apoi se tencuiesc toate camerele și se parchetează.Lucrările continuă cu extinderea casei parohiale amenajându-se un birou parohial , o bibliotecă parohială, cameră pentru centrala pe lemne , un hol de intrare și o terasă.Toate gardurile de la casa parohială sunt refăcute , se plantează o livadă de pomi fructiferi și se demolează un grajd pentru animale care era in paragină.

In anul 2023 s-a refacut integral acoperisul la casa parohiala, 368 mp, s-a construit o lemnarie.