Istoricul parohiei

Despre înființarea parohiei nu sau păstrat  documente, Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din anul 1777 menționând că Parochia Jodiensis Mater, statim cum Impopulatione Possessionis erecta.  

1364. Sematismul eparhiei de Gherla din anul 1882, menționează că actuala biserică de lemn cu hramul Nașterea Maicii Domnului situată ”în Deal” ar data din acest an. Informația a fost preluată apoi de Tit Bud, acesta făcând trimitere la o însemnare de pe o grindă din podul bisericii.  Datarea aceasta a fost preluată și perpetuată de publicații, devenind parte a tradiției orale a comunității. Primul care a pus la îndoială această datare a fost istoricul Radu Popa care a afirmat că această datare ca și altele asemănătoare se întemeiază pe creații livrești. După el și alți istorici au pus la îndoială datarea, dar nu au reușit să înlăture tradiția creată.

Istoricul de artă Marius Porumb, mai echidistant, a susținut că biserica de lemn din Ieud Deal este probabil din secolul al XVII-lea, cu refaceri din secolul al XVIII-lea.

În 1997 o cercetare dendrocronologică realizată de arhitectul Alexandru Baboş de la Universitatea Lund-Suedia, şi cercetătorul Olafur Eggertsson de la Institutul Islandez pentru Cercetări Forestiere a relevat că actuala biserică a fost ridicată între anii 1611 – 1621. 

Credem  că actuala biserică a fost construită pe locul unei biserici mai vechi (dovadă șirul preoților pomeniți încă din anul 1451), dar deocamdată nu avem nici un document în sprijinul acestei ipoteze.

1365. Satul este pomenit pentru prima dată într-un document din  2 februarie, care menționează că regele Ludovic I al Ungariei îl răsplătește pe Balc fiul lui Sas Vodă și pe frații acestuia, alungați din Moldova de infidelul Bogdan  cu domeniul Cuhei, din care făcea parte și localitatea Ieud.

1451. Sunt menționați primi slujitori ai bisericii: diaconii Georgiu Iuga și Iwan – Ioan. 

1578 – 1579. Este pomenit preotul Georgiu popa Ficzago (Fițigău),  preot foarte învățat, înnobilat de principele Transilvaniei Christofor Bathory pentru studiile sale asidue şi pentru diligenţa sa.   

1611 – 1621. Este ridicată actuala biserică de lemn după cum au arătat rezultatele cercetării dendrocronologice efectuate în anul 1997 de către  cercetătorul islandez Olafur Eggertsson.

1621 – 1633. În acest interval cronologic sunt copiate cele trei texte din Manuscrisul de la Ieud (Legenda Duminicii și două Omilii ale Sfântului Ioan Gură de Aur: Tâlcul Evangheliei din Dumineca Paştelui şi Învăţătura despre Sfânta Cuminecătură).

Manucscrisul de la Ieud cunoscut și sub numele de Codicele, Codexul, sau Zbornicul de la Ieud,  conține 24 de file. Filologul Dumitru Şerbu, într-o comunicare ţinută în 1974 la Academia Română, a afirmat că manuscrisul ieudean a fost copiat în anii 1391 – 1392! Afirmația lui a fost preluată mai apoi de alți cercetători, de ziare și reviste răspândind informația că Manuscrisul e cea mai veche scriere în limba română!

Lingvistul și filologul Alexandru Mareș a demonstrat însă că hârtia pe care sunt scrise textele a fost produsă la Mniszek (Polonia) în perioada 1621 – 1633, iar scrierea manuscrisului s-a produs cel mai probabil în deceniu al treilea din acest veac 

1686. Nobilul Grigore Balea donează bisericii un Apostol rusesc din Lemberg. 

1695/6.  Mai mulți credicioși dăruiesc bisericii o evanghelie în slavonă.

1709. Familia nobilă Balea din Ieud construiește o mică mănăstire cu hramul Sfinților trei Ierarhi pe un platou de lângă izvorul Recea. Între ctitori sunt pomeniți Lazăr, Nicolae și alții din familie.

1717. Biserica din Deal supraviețuiește trecerii tătarilor din 2 septembrie. În acest an sau în anul următor  se construiește încă o biserică în sat cunoscută sub numele de Biserica din Șes.

1745. Întreg satu au cumpărat sfânta carte (Ceaslov) ca să le fie zapisul sufletelor… sale până în șeptelea niam și ie dată în sama biserci ce bătrâne și-i luată drept  șasă florinți, în anul 1745.  

1747. Conscripția din acest an consemnează existența a două biserici de lemn ai cărei patroni erau nemeșii locali

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci  aflăm câteva informații despre biserică. Având hramul Nașterea Maicii Domnului, biserica e construită din  lemn cu  turn și e acoperită cu draniță. Nu se știe de cine a fost binecuvântată, dar acum are antimisul  episcopului  Ghenadie Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733). Există clopote despre care nu se știe nici de când sunt, nici cine le-a binecuvântat. La parohie sunt 4 preoți: protopopul Lupu Balea hirotonit de episcopul Ioanichie al Aradului, Alexa Balea și Teodor Flore  hirotoniți în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745), și Damian Ionaș hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735). Probabil că primii doi slujeau la Biserica din Deal, iar ceilalți doi la biserica din Șes.

1755. În jurul acestui reper cronologic, pictorul Alexandru Ponehalschi pictează fruntarul (perete din construcția bisericii care desparte altarul de naos).

1764 – 1765. Biserica este renovată pe cheltuiala nobilului Mihai Balea. Cu această ocazie biserica este pictată în întregime de Alexandru Ponehalschi. Deși istoricul de artă Anca Bratu a datat pictura ca fiind executată în anul 1782, bazându-se pe o inscripție dintr-o icoană, arhitectul Alexandru Baboș afirmă că pictura a  fost executată probabil în 1765, ea încununând renovarea bisericii.

1774 – 1782 . Din Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș,  aflăm că în parohie există două biserici vechi, ambele renovate în 1764/65 de nobilul Mihai Balea, având cele de trebuință cultului. Nu există case parohiale și nici case pentru cântăreții bisericești, toți slujitorii locuind casele personale Din Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din acest an, aflăm că parohia nu avea casă parohială, cei doi parohi locuind în casele personale. 

1787. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1792. Catalogul clerului din acest an consemnează că parohia are 986 credincioși.

1814. Șematismul Eparhiei de Muncaci din acest an consemnează că parohia superioară (din Deal) are 765 credincioși, iar parohia inferioară (din Șes) are 748 credincioși.

1827. Are loc o renovare a bisericii, moment marcat printr-o însemnare pe grinzile de susținere a turnului. Inscripția e pe două grinzi: ”În anul Domnului 18”. Autorul inscripției se pare că s-a răzgândit și a reluat inscripția pe o altă grindă: ”În anul Domnului 1827 maistori Cionca Alexa cu Iusco Ion crâsnicu”.  Aceasta pare a fi însemnarea pe care Tit Bud a menționat-o ca argument pentru datarea bisericii în 1364. După cum se vede, însemnarea  surprinde de fapt o refacere sau reparație a turnului bisericii la 1827.

1835. Deși existau două biserici s-a făcut o singură parohie. Din anul 1858 parohul a primit ca ajutor un capelan (preot slujitor care nu avea și administrația parohiei) care slujea la biserica din Șes.

1841.  Șematismul din acest an consemnează existența unei case parohiale. Nu știm dacă s-a ridicat în acest an sau era mai veche.

1857. Parohia donează mai mult cărți de cult parohiei Petrova căreia i-a ars biserica în acest an biserica. În 1909, Ion Bîrlea consemnează în Petrova existența a două din aceste cărți: un Antologhion tipărită la Râmnic în1776 și un Octoih tipărit la  Blaj  în 1792

1886/89.    Mănăstirea construită de familia Balea este demolată. Mănăstirea fusese închisă prin decretul împărarului Iosif al II-lea din 1781, dar tradiția locală vorbește de alungarea a trei călugări, ceea ce înseamnă că mănăstirea devenise din nou funcțională. Interesant e că Tit Bud contemporan cu evenimentele, nu pomenește nimic de alungarea călugărilor.  Din lemnele mănăstirii s-a construit un magazin și o mică casă parohială după cum își amintea preotul Ioan Bîrlea, cel care a locuit în acea casă parohială.

1903. În vera anului 1903 s-a văpsit turnul băserecei Ieudului din Şes iar în tomna aceluiaşi an s-a reparat şi aceasta s. Băserecă din Deal precum s-a pus stratul sud estic, s-au întărit chiotorile cu foşte de stejar, s-a padimentat nava şi altariul apoi: pe spesele lui Teodor Dancuş (vui?) s-a făcut corul din acesta s. Băserecă. Crucea de pe turn încă s-a pus atuncea de nou … în globul crucei este o scriptă comemorabilă scrisă pe pergament, aflăm dintr-o însemnare scrisă pe un Antologhion. 

1921. La expoziția organizată la Sighetul Marmației cu prilejul adunării generale a societății ASTRA, preotul  Artemiu Anderco expune un volum vechi descoperit în podul Bisericii din Deal. Volumul afumat a fost remarcat de Andei Bîrseanu care îl prezintă colegilor din Academia Română. Prin eforturile academicianului Ioan Bianu, manuscrisul ajunge în patrimoniu Bibliotecii Academiei Române. 

Manuscrisul academic cu numărul 5032 conține 211 file și are mai multe texte în limba română și în slavonă:

1. Un pomelnic cu mai multe nume

2. Începutul slujbei de la miezul nopții (în slavonă)

3.  Evanghelie învățătoare (în slavonă)

4. Pravila sfinților apostoli și a celor 7 sfinte soboare (în slavonă)

5. Catehismul alcătuit al lui Coresi (în românește)

6. Manuscrisul de la Ieud (în românește) 

7. Pravila atribuită lui Coresi ( în limba română)

8. În Sfînta și marea sâmbătă seara (în slavonă)

Publicul va cunoaște acest manuscris sub numele de Codicele de la Ieud .

1930. Se construiește o casă parohială având încorporată și o sală pentru școala confesională.

1958. Biserica este restaurată prin grija Direcției pentru Monumente Istorice.

1975. În timpul unei furtuni de vară biserica este lovită de un fulger și are loc un incendiu care distruge coiful turnului și afectează restul acoperișului.

1976. Pe fondul creșterii demografice se ia hotărârea construirii unei biserici de cărămidă. Sub păstorirea preotului Marcu Ioan, în perioada 1976 – 1982 este construită actuala biserică cu hramul Buna Vestire.  

1982 – 1983. Biserica este pictată în ulei cu multe elemente decorative tradiționale,  de pictorul Petre Botezatu din Moldova.

Iconostasul, stranele, amvonul si alte obiecte de mobilier au fost excutate de către preotul sculptor Gheorghe Nicolescu tot din Moldova.

1984. În 22 iulie biserica este târnosită de către Înaltpreasfintitul Părinte Teofil Herineanu,  arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului împreună cu Preasfințitul Părinte Justinian Chira Maramureseanul, episcop vicar.

1985. Se înlocuiește șindrila la Biserica din Deal.

1991. În 6 decembrie parohia greco catolică din Ieud, preia Biserica din Șes.

1995. Se construiește un altar de vară din lemn de către meșterul Hotico Grigore Hodâș.

1997 – 2011. Pictura bisericii din Deal este restaurată prin programul de finanțare al Ministerului Culturii de către restauratorul Dana Postolache.

1999. Biserica de lemn din Deal a fost inclusă de UNESCO pe lista monumentelor cu valoare de patrimoniu cultural mondial.

2014 – 2018. Sub păstorirea preotului Brici Dinu Horațiu biserica a trecut printr-un proces de renovare și înnoire a bisericii: s-a rezidit prestolul bisericii, s-a pus mocheta în toată biserica, s-au înlocuit geamurile, cele noi având gravate motive bizantine și maramureșene într-o armonioasă împletire, ușile au fost înlocuite cu uși din stejar, iar pe lateral ușile au fost încadrate în porticuri de cărămidă. Tot exteriorul a fost zugrăvit, punându-se în valoare elementele maramuresene existente.

2019. În 24 martie biserica este târnosită de Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, ocazie cu care biserica a mai primit un hram: Sfântul ierarh Nectarie de la Eghina.

                       Tot în acest an este înlocuită dranița de pe biserica de lemn.

2020. Casa parohială este renovată din temelie.

2022. Se construiește un lumânărar, se reface gardul bisericii, iar în jurul bisericii se montează alei din pavaj.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi  biserica de zid cu hramurile Buna Vestire și Sfântul ierarh Nectarie de la Eghina, biserica de lemn din Deal monument UNESCO, un altar de vară, o casă parohială, două cimitire și  10 cărți de cult din sec XVII – XIX, aflate în custodie la muzeul de la mănăstirea Bârsana.

 

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1451 – 1460 diaconul Georgiu Iuga  

1451 diaconul Iwan – Ioan  

1530 Conscripția populației din acest an, consemnează existența unui popă, fără a-i da numele însă  

1542 popa Coztha 

1578 – 1579  Georgiu Pop(a) Ficzago (Fițigău). Într-o altă sursă apare anul 1579, iar numele este scris Fuczago. ”Preot foarte învățat”, înnobilat de principele Transilvaniei Christofor Bathory  

1683 – 1699 Nichita Chindriș  

1699 popa Șimon/ Simeon, popa Petru, popa Ionaș, popa Ionaș  popa Gavrilă, popa Andrei, popa Gavrilă 

1699 – 1733 popa Opr(e)a Pintea  

1699 – 1725 Kindris Nakul sau Vasile   

1707 popa Irimie, popa Lupu,  

1699 – 1725 popa  Kindriș Grigore 

1715 – 1763  Archipresbiter (protopop) Lupu Bale /Bale Lupu din Eudu, hirotonit de episcopul Ioanichie al Aradului (1710 – 1721 ),  protopop al Vișeului între anii 1731-1751 și protopop al Izei între anii 1747(9) – 1762/3.

1734/45 – 1772  Bale popa Alecsa /Alexiu Bale hirotonit de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745), protopop al Izei între anii 1763 – 1772. Probabil e fiul preotului Lupu Bale.

1769  Timotheu Dăncus presbyter  

1765 – 1769 Lupu Dăncuș  

1783 – 1816  Mihaly Mihai din Șes 

1807/14 – 1861 Ioan Mihaly de Apșa (1783 – 1861 ) protopop al Vișeului 1816-1861. 

Începând cu 1835  deși existau două biserici s-a făcut o singură parohie. Din anul 1858 parohul a primit ca ajutor un capelan (preot slujitor care nu avea și administrația parohiei) care slujea la biserica din Șes. 

1862 – 1881 Laurențiu Mihaly de Apșa (1815 – 1881) protopop al Ieudului  între anii1862 – 1881.

1881 –1883 parohia este vacantă, administrată de Alexandru Gyenge, protopopul Ieudului și  capelanul Ioachim Făt. 

1883 – 1892  Ambroziu  Berinde  

1892 – 1900 Georgiu Bota  

1900 – 1916 Aureliu Zoicaș (în perioada 1900 – 1903 este doar capelan și administrator interimar).

1917 – 1932  Ioan Artur Artemiu Anderco Delegat la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

1933 – 1935 Iuliu Ardelean  

1936 – 1948 Ioan Dunca Joldea 

1948 – 1953 Vasile Dunca 

1954 – 1984 Ioan Marcu, ctitorul Bisericii de zid. 

Biserica din Șes

1718 – 1745 popa Alexa 

1718/35 – 1751  Damian Ionaș  hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735).

1742 – 1776/88 Flore popa Toader de Eudu / Theodorus Flore hirotonit de episcopul Varlam de la Rădăuți (1735-1745), cu soața sa Gafina,  la besereca cei noa din șăsu.

1745   preutu Balc popa Stefan  

1788  parohuș Vințu  

1787 – 1789 Baziliu Pop 

1790 – 1831  Mihaly Mihai / Mihailu Mihai din Apșe de Mijlocu (1759 – 1831).  

1831 – 1833 parohia este vacantă. 

Începând cu 1835  deși existau două biserici s-a facut o singură parohie. Începând cu anul 1858 parohul a primit ca ajutor un capelan (preot slujitor care nu avea și administrația parohiei) care slujea la biserica din Șes. 

1858 –  1861  Ioan Simion 

1862 –  1865 Baziliu Dan 

1865 – 1870 Paul Papp/Pop 

1870 – 1873 Tit Bud 

1873 – 1879  Ioan Coman 

1879 – 1890  Ioachim Făt 

1890 – 1898 Georgiu Bârlea 

1899 – 1900 Tit Pop

1900 – 1903 Aureliu Zoicaș 

1903 – 1906  Gavril Dunca  

1906 – 1909 Ioan Borca  

1909 – 1913 Ioan Bârlea  

1914 – 1917 Emil Fucec 

1931 – 1934 Ioan Dunca Joldea 

1934 – 1936 Florian Sabou 

1936 – 1945  Alexandru Pop 

În  perioada 1946 – 1949 cele două parohii vor avea un singur preot, după care parohia din Șes se va desființa  rămânând o singură parohie.

Biserica de zid

1984 – 1985 Ioan Marcu, ctitorul Bisericii de zid. 

1985 – 2014    Alexandru Brici 

2014 – prezent     Dinu Horațiu Brici