Istoricul comunității parohiale

Parohia Băiuț face parte din Protopopiatul Ortodox Lăpuș și a avut ca aparținătoare filia Poiana Botizii până în anul 2000 și filia Strâmbu Baiut, până în anul 2004.

Comuna Băiuț făcea parte din entitatea teritorială „Terra Lapus” (1315), iar în 1390 era cuprinsă în „Districtus Lapus”. Este atestată documentar la anul 1630 sub denumirea de Lapos Banya, consemnând aici existența unei mine și a unei comunități miniere. S-a mai numit Bajutze (1850), Olah Lapos-Banya (1854) si Bayutz sau Erzsebetbanya (1912-după proprietățile de aici ale Elisabetei, soția lui lancu de Hunedoara). Localitatea este situată în Țara Lăpușului, depresiunea Munților Țibleș, pe cursul râului Lăpuș, la 80 km S-E de municipiul Baia Mare si 30 km N-E de orașul Târgu Lăpuș.

Evoluția istorică a așezării este strâns legată de exploatările miniere din această zonă. Primele date despre extragerea minereului sunt cunoscute din secolul al XIV-lea, când acest teritoriu aparținea familiei Banfy. În sec. al XVIII-lea mineritul începe să se dezvolte, cu meseriași veniți din Moravia, Zips, Silezi si Galiția. Datorită zăcămintelor de metale prețioase (de ex. în 1910 se extrageau 100 kg aur) localitatea a fost râvnită și stăpânită pe rând de principii Transilvaniei, Ungariei, Poloniei și ai Casei de Habsburg. În revoluția din 1848 s-a remarcat preotul loan Dragomir, închis apoi la Târgu Lăpuș si Dej. Demografic în 1700 erau 5029 locuitori, în 1987-3473, 1992-1935, 2002-1729 și în 2011-1480, 2021-1320.

Istoricul bisericii parohiale

Băiuțul fiind o localitate minieră, foarte mulți ortaci care au lucrat în aceste exploatări, au venit din toate colțurile țării și nu numai, mulți dintre ei stabilindu-se aici pentru totdeauna, aducând cu ei credința si tradițiile din locurile lor de baștină. Viața spirituală a fost una bogată și diversificată, influențată de specificul economic al zonei. În ceea ce privește lăcașurile de cult se știe despre existența unei vechi capele din lemn de brad, construită în anul 1787, care din motive necunoscute a fost mistuită de un incendiu.

Actuala biserică parohială cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost construită între anii 1814 si 1819 și sfințită în 1820. Ridicarea acestui edificiu s-a făcut în mare parte prin sprijinul financiar al patronatului Minelor Băiuț, dar și prin contribuția și munca credincioșilor. Până în anul 2008 lăcașul de cult a fost folosit în comun de credincioșii ortodocși și de cei romano-catolici, slujbele făcându-se alternativ, în condiții de bună înțelegere.

Biserica este zidită din piatră, după un plan tip sală, cu dimensiunile de: L=20m și l=12m. Absida altarului este semicirculară decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică este amplasat turnul-clopotniță (care are 3 clopote) angajat navei, a cărui șarpantă este în formă de coif acoperită cu tablă.

Până în anul 1976 întreaga învelitoare era din șindrilă, aceasta fiind atunci înlocuită cu tablă. Lucrările de întreținere și de consolidare necesare de-a lungul timpului s-au efectuat tot cu sprijinul financiar al minelor, până în momentul în care acestea au fost închise.

Casa parohială a fost construită din cărămidă în anul 1980, iar dupa anul 2007 sub pastoratia pr. Gherman Simion a fost renovata atat exterior cat si interior.

Inițial interiorul bisericii era simplu fără pictură, doar tencuit, împodobit cu icoane înrâmate prinse pe pereți.

Între anii 2008-2015, prin purtarea de grijă a preotului paroh Gherman Simion și exclusiv prin contribuția credincioșilor, s-a început un amplu proces de renovare al bisericii, atât în interior, cât și în exterior. S-a introdus incalzirea in Biserica, s-a înfrumusețat exteriorul bisericii, s-au turnat si placat cu piatra treptele, s-a zidit zidul exterior imprejmuindu-se biserica cu gard,s-au tencuit pereții interiori, s-a schimbat tamplaria, s-a zidit Sfânta Masă și s-a început pictarea bisericii.(2012-2014) Pictura este realizată in tehnica fresca, de pictorul Ghenghea Radu din Gura Humorului. Catapeteasma este executată din lemn de stejar, artistic sculptat(antichizat) de către meșterul Florin Mircea din Sighet.(2015)

Sfințirea bisericii s-a făcut la data de 18.09.2016, de către PS. DR. IUSTIN, episcopul Maramureșului și Sătmarului, cu purtarea de grija a Pr. paroh Gherman Simion,sub indrumarea Protopopului Pr. Dr. Stan Florin. S-a remarcat în mod deosebit în viața bisericii prin râvna și prin implicarea sa epitropul Sadoveanu loan (+2014).

După anul 1650, biserica din Băiuț era administrată de trei călugări de la Mănăstirea Strâmbu Baiut. Din 1772 și până în 1870 au slujit în parohie preoți din Ungureni si Lăpușul Românesc. Începând din 1870 șirul preoților slujitori este următorul: pr. Dragomir loan (1870-1883), pr. Dragoș Dumitru și pr. Nemeș Iosif (1883-1909), pr. Șimon loan (1909-1914), pr. Victor Pașca și pr. Nechita Ioan (1914-1922), pr. Nechita Nicolae

(1922-1928), pr. Fucec Cornel (1929-1966), arh. Serafim Man (1966-1968), pr. Coltan Ioan (1968-1969), pr. Nuțu Ivanciuc (1969-2004), pr. Bodea Alexandru (2004-2007) și pr. Gherman Simion (2007-prezent).

Cimitirele

Localitatea Băiuț are un singur cimitir, comun pentru toate cultele.

Activități culturale și filantropice în trecut

În domeniul cultural la 1735 este semnalată existența unei școli în Băiuț. În scopul pregătirii necesarului de cadre, în anul 1864 s-a înființat o școală minieră în Baia Mare foarte frecventatã și de copiii din această localitate. Ca primă formă de organizare a minerilor, în anul 1787 se înființează Casa de Ajutor Frățesc, din 1800 începe să funcționeze aici un serviciu medical organizat și la 1970 se deschide Școala de Mineri. Prin anul 1980 activa cenaclul „Miorița” (care urmărea promovarea tinerelor talente), dar și formații artistice de teatru, muzică, montaj literar și un grup de recitatori. Pe plan social, exploatarea minieră dispunea de o cantină, la care muncitorii serveau gratuit o masă caldă înainte de intrarea în schimb. După închiderea minelor toate aceste activități s-au diminuat ori au încetat definitiv, pentru că și-au pierdut principala sursă de finanțare.

Profilul actual al parohiei

Parohia Ortodoxă Băiuț are un număr de 450 de credincioși. Preot paroh este pr. Gherman Simion, cântăreț Dosenciuc Rafael, paraclisier Gherman Andrei si epitrop Leșinschi Călin. Din punct de vedere catehetic, pe lângă alte activități organizate cu ocazia marilor sărbători creștine, se desfășoară în biserică programul „Hristos împărtășit copiilor” în fiecare duminică după Sfânta Liturghie. De asemenea sunt organizate și pelerinaje la mănăstirile din zonă. Preotul și credincioșii se implică întotdeauna în organizarea colectelor naționale și locale pentru cei aflați în nevoi, bolnavi, sau greu încercați de calamitățile naturale.

Bibliografie

1. Cătană Marius Cibian, pr. dr., Repertoriu al Bisericilor românești de zid din județele Maramureș și Satu Mare, sec. XVII-XIX, Teză de doctorat-manuscris, Cluj Napoca, 2014.

2. Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului si Sătmarului, Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Lăpuș, conform I.N.S.

3. Gherman Simion, pr., Monografia Comunei Băiuț Județul Maramureș, Manuscris, Arhiva Parohiei Băiuț, 2013.

4. Primăria Comunei Băiuț, coordonator Victor Vaum, Comuna Băiuț-Schiță monografică, Tipografia Marinex Print, Baia Mare, 2003.

5. Suciu Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. I, Ed. Academiei, București, 1966.