Istoricul comunităţii parohiale

Parohia aparţine de Protopopiatul Ortodox Lăpuş. În trecut, a făcut parte din Protopopiatul Cărbunarilor (secolul al XVIII-lea) şi din cel al Cetăţii de Piatră (secolele XIX–XX). Satul este aşezat la poalele munţilor Şatra şi Runc, cele două vârfuri fiind despărţite de râul Bloaja.

Localitatea este menţionată începând cu anul 1583, sub denumirea Fonácz (în maghiară), iar ulterior Heugraben (în germană). Numele satului este legat de producţia de fân (germ. heu = fân), aceasta fiind o caracteristică a regiunii.

Sub aspect demografic, localitatea se încadrează în trăsăturile generale ale zonei şi provinciei. Până în preajma Primului Război Mondial s-a înregistrat o creştere a numărului de locuitori: 323 în 1766, 669 în 1850, 786 în 1910. Ulterior, populaţia a scăzut pe parcursul secolului al XX-lea, sub impactul marilor evenimente ale epocii (759 în 1930 şi 665 în 2011).

Istoricul bisericii parohiale

În localitate se află o biserică de piatră ridicată în anul 1836 şi sfinţită în 1840, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, având dimensiunile L = 16 m şi l = 7,5 m.

Planul este de tip sală, cu turn în partea sudică, acesta preluând modelul bisericilor de lemn – dovadă a faptului că tradiţia arhitecturii de lemn era puternică în această regiune. Absida altarului este circulară, decroşată, iar turnul-clopotniţă este angajat navei, având şarpantă în formă de coif, acoperită cu tablă şi secondată de patru turnuleţe.

Surse de la începutul secolului al XX-lea menţionează existenţa a patru clopote, achiziţionate în anii 1848, 1856, 1857 şi 1881.

Din informaţiile deţinute, şirul preoţilor este următorul:
– Marcu Dimitrie (menţionat în 1767);
– Mureşan Pavel (1835–1867, hirotonit de episcopul Vasile Moga);
– Mureşan Grigore (1868–1885);
– Şovrea Teodor (1886–1915, înrudit cu administratorul protopopesc Ioan Şovrea din Cărpiniş; a deţinut şi funcţia de conducere a Protopopiatului Ortodox Cetatea de Piatră din 1894);
– Şovrea Augustin (1915–1952);
– Petrehuş Cornel (1952–1987);
– Bud Tâmbuş Sabin (1987–1999);
– Bud Tâmbuş Ciprian (1999–prezent).

Cimitire

Parohia deţine patru cimitire: două mari („Ursoi” şi „Piclău”) şi două mici („După Râu” şi „Cimitirul Bisericii”).

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

Activitatea şcolară este atestată din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1852 este menţionat Vasile Moroşan, dascăl care ştia să scrie şi să citească şi primea pentru fiecare elev câte 30 de creiţari. Aceeaşi persoană este menţionată şi în anul şcolar 1858–1859, cu un salariu de 30 de florini.

Lui i-a urmat Eftimiu Bărbos din Ciocotiş, care ştia să scrie în limbile română şi maghiară şi avea un salariu de 36 de florini. În anii şcolari 1860–1862 a funcţionat ca dascăl Nicolae Filip, cu salariu de 20, respectiv 40 de florini.

Între 1862–1865 a activat Grigore Moroşan, probabil fiul preotului Pavel Moroşan, absolvent al cursului pedagogic, cu salariu între 40 şi 150 de florini. În următorii doi ani sunt menţionaţi Iosif Vasiac (60 de florini) şi Vasile Vasiac (130 de florini).

Din 1867 revine Grigore Moroşan (ulterior Mureşan) până în 1871, când este menţionat Grigore Roman, ambii având salarii de 130 de florini. În perioada 1882–1900 au funcţionat mai mulţi învăţători: Vasile Mureşan, Ioan Paşca, Grigore Mureşan (preot), Grigore Bărbos (învăţător ambulant).

În 1852 parohia a contribuit cu suma de 3 florini la colecta organizată la nivelul întregii Episcopii Ortodoxe a Transilvaniei, în vederea achiziţionării a două imobile în Sibiu destinate seminarului teologic şi cancelariei episcopale. De-a lungul timpului, credincioşii au răspuns pozitiv diferitelor colecte adresate celor nevoiaşi.

Profilul actual al parohiei

În prezent, parohia cuprinde 586 de enoriaşi, păstoriţi de preotul Bud Tâmbuş Ciprian. Cântăreţii bisericii sunt Botiş Augustin, Gândac Gavril şi Botiş Viorel, paraclisier fiind Filip Gavril, iar epitrop Horgoş Romeo.

Programul slujbelor:
– În fiecare duminică şi sărbătoare: Utrenia urmată de Sfânta Liturghie;
– Duminica, la ora 18: Vecernia;
– În posturi: luni, miercuri şi vineri – Acatist;
– În Postul Sfintelor Paşti: în toate sâmbetele – Utrenia, Sfânta Liturghie şi Parastasul pentru cei adormiţi;
– În Postul Adormirii Maicii Domnului: în fiecare seară, de la ora 21, se săvârşeşte Paraclisul Maicii Domnului.

După Vecernie, în fiecare duminică, au loc activităţi cu tinerii şi cu membrii corului bisericesc. Credincioşii răspund pozitiv la toate colectele naţionale şi locale adresate celor nevoiaşi.

În anul 2002 s-a construit casa parohială, iar în 2005 anexele parohiale. Lucrările au fost binecuvântate de către ÎPS Iustinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, la data de 13 septembrie 2009.

În perioada 2011–2014, cu binecuvântarea PS Iustin, s-a refăcut în întregime acoperişul pe turla centrală şi pe nava bisericii existente, care este monument istoric (cod: MM-II-m-A-04572).

La 16 iunie 2017, PS Iustin a vizitat parohia, a ales locaţia pentru construirea unei noi biserici şi a stabilit hramul acesteia împreună cu consiliul parohial.

La 27 august 2017 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică, de către PS Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului. Demersurile au fost blocate temporar de Direcţia Judeţeană pentru Cultură Maramureş, fiind deblocate în 2019, când Parohia Fânaţe a primit avizul pozitiv nr. 72/Z/12/09/2019, cu condiţia schimbării locaţiei.

Cu binecuvântarea PS Timotei Sătmăreanul, piatra de temelie a noii locaţii a fost pusă la 19 iulie 2020, biserica având hramul Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul.

În prezent, lucrările de construire se află la cota +26 m înălţime.