Istoricul comunității parohiale

Parohia Groșii Țibleșului este inclusă în Protopopiatul Ortodox Lăpuș.

Localitatea este atestată documentar din anul 1594 sub numele maghiar de Teokeos. S-a mai numit: Tokes (1662), Gross (1733), Grosch (1759), Gros (1854) și Groși (1909). Prin traducere „tokes”=„gros”=grosimea mare a trunchiurilor copacilor. Denumirea este pusă pe seama legendei cu Bud Ion Cioranul. Este așezată în N-V Depresiunii Lăpușului, la poalele Muntelui Țibleș (1840m), pe valea râului Suciu, la o distanță de 80 km față de Baia Mare și 22 km de Târgu Lăpuș. Ca evoluție istorică, satul a fost condus de următorii nobili: Keneze Todor (1594), fam. Makray (1610-1628 când este anexat Cetății Gherla), Makray Peter (1630), Lazăr Gyory (1659), Bud Csora (1663), Banffy Lazlo (1746), Banffy Ferencz (1820) și Banffy Ianoș (1847). După 1848 administrația maghiară stabilită aici începe un nou val de persecuții la adresa românilor. La un an de la Marea Unire din 1918, în Groși se instaurează administrația românească. În cele două războaie mondiale, groșenii își apără țara cu prețul vieții, numele lor fiind scrise pe Monumentul eroilor din localitate. Între anii 1985-1987, săpăturile arheologice efectuate aici, pe terasa „Troian”, au scos la lumină un depozit de obiecte din bronz, aparținând „Culturii Coțofeni” (mileniul III î.e.n.), donate Muzeului de Istorie din Baia Mare. Demografic, în 1890 erau 1309 locuitori, 1900-1614, 1992-2298, 2002-2124, în 2011-2075 suflete și în 2022 – 2103 locuitori (dintre care 1872 sunt creștini ortodocși – 89.02%).

Istoricul bisericii parohiale

Primele date amintite de tradiție relatează despre existența unei bisericuțe ortodoxe din lemn, ridicată în jurul anului1600, care a dispărut după edificarea bisericii de zid.

Lăcașul de cult actual, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost zidit în anul 1898 prin contribuția materială și financiară a localnicilor, întreaga lucrare fiind executată de meșterii Muste Gheorghe din Coroieni și Muste Maftei din Mănăștur. Biserica este construită din piatră, după un plan tip navă, cu dimensiunile de: L=35m și l=15m. Absida altarului este semicirculară decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică este amplasat turnul-clopotniță angajat navei, a cărui șarpantă este în formă de coif, acoperită cu tablă.

De-a lungul timpului, sub păstorirea pr. Ioan Bumbu, s-au făcut de mai multe ori reparații capitale. În anul 1954 a fost sfințită de P.S. Sa Nicolae Colan, episcopul Vadului, Feleacului și Clujului. Între anii 1957-1959 a fost restaurată pictura și în 1965 s-a schimbat șindrila de pe acoperiș cu tablă.În această perioadă s-au turnat clopote noi și s-a ridicat Monumentul închinat eroilor neamului și ai credinței. Între anii 1980-1987 au loc lucrări de renovare a bisericii, care în 28 august 1988 este resfințită de Î.P.S. Sa Teofil Herineanu, arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului. În anul 1990, pr. Bumbu împreună cu un grup de credincioși din Groși și Târgu Lăpuș au realizat o troiță închinată eroilor martiri ai Revoluției din 1989, care a fost amplasată în Piața Operei din municipiul Timișoara.

Odată cu numirea aici a pr. Ropan Ioan, în anul 1991, încep lucrările la casa parohială, finalizată în 1992, când este sfințită de P.S. Sa Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului. Din 1996 se demarează un amplu proces de restaurare a bisericii începând de la consolidarea structurii de rezistență, refacerea boltei, a catapetesmei, a Sfintei Mese și zidirea balcoanelor.Întregul interior a fost repictat complet, în tehnica frescă de către pictorul Bănică Cornel din Târgoviște. Catapeteasma bisericii a fost refăcută din lemn de stejar, modelat artistic de inginerul Gheorghe Coroiu, fiu al satului, lucrare unică prin lucrătură, finețe și simbolism. În anul 1999, după terminarea lucrărilor, biserica a fost resfințită de către P.S. Sa Justin Sigheteanul, arhiereu vicar al Maramureșului și Sătmarului, alături de un sobor impresionant de preoți și diaconi, înconjurați de o mare de credincioși. În anul 2013 s-au sfințit troițe pe Valea Minghetului și în ziua de 30 august 2014 s-a sfințit o troiță pe vârful Țibleșului.

Viața spirituală în parohia Groșii Țibleșului este una intensă și rodește neîncetat slujitori ai Lui Dumnezeu și ai Bisericii strămoșești. Demn de menționat este faptul că nu mai puțin de 24 fii ai satului sunt preoți, monahi și monahii la biserici și mănăstiri din țară și din diaspora.

Șirul preoților care au slujit aici este următorul: pr. Pop Nicolae (1898), pr. Gherghel Lazăr, pr. Oniga Tănase (1930-1941), pr. Mitilean Ioan (1942-1948), pr. Cotuț Ioan (1948-1949), pr. Bumbu Ioan (1949-1991), pr. Ropan Ioan (1991-2024) și preot slujitor Virgil Mureșan (1995-2024), preot Dascălu Daniel Lucian (2024 – în prezent).

Cimitirele

Parohia are cinci cimitire, în locurile numite: „La Biserică”, „După Râu”, „Obreje Sus”, „Obreje Jos” și „Greble”.

Activități culturale și filantropice în trecut

În biserică funcționează un cor de excepție, cu o tradiție îndelungată, care participă la hramurile unor mănăstiri și la diverse evenimente culturale din localitate. De asemenea s-a amenajat un muzeu al satului unde sunt expuse elemente ale patrimoniului cultural și tradițional al comunei. Sunt nelipsite de aici festivalurile vechi de datini și obiceiuri legate de marile sărbători creștine, multe organizate de slujitorii bisericii sau în colaborare cu aceștia.

Profilul actual al parohiei

Parohia Groșii Țibleșului are un număr de 1872 de credincioși. Preot paroh este pr. Dascălu Daniel Lucian , cântăreț Dan Ioan, paraclisier Cobzaru Fănică și epitrop Bud Ioan. Fiind o comunitate numeroasă preotul și credincioșii răspund întotdeauna pozitiv la colectele naționale și locale organizate pentru cei nevoiași sau greu încercați de calamitățile naturale. De asemenea, fiind iubitori de viață monahală și respectând o veche și frumoasă tradiție, parohia oferă o masă caldă tuturor credincioșilor adunați la mănăstirea Rohia cu ocazia hramului „Adormirea Maicii Domnului” dar și la mănăstirile Dealu Mare și Vad cu prilejul marilor sărbători. Sunt apropiați și de marile vetre monahale Nicula și Piatra Fântânele sprijinindu-le din toate punctele de vedere.

Bibliografie

1.Cătană Marius Cibian, pr. dr., Repertoriu al Bisericilor românești de zid din județele
Maramureș și Satu Mare, sec. XVII-XIX, Teză de doctorat-manuscris, Cluj Napoca,
2014.
2.Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, Situația confesională a
populației din Protopopiatul Ortodox Român Lăpuș, conform I.N.S.
3.Iuga Vasile, Filip Ioana, Groșii Țibleșului 1594-2009 Locuri, Oameni, Fapte și Tradiții, Ed.
Societății Culturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă”, Cluj Napoca, 2009.
4.Man Dorel, pr. dr., Mărturii Pastorale, Culturale și Sociale în Mitropolia Ardealului (1952-
1989), Ed. Limes, Cluj Napoca, 2013.
5.Pașca Serafim, protos., Monografia Comunei Groșii Țibleșului Fiii Satului-Fiii Bisericii,
Ed. Gedo, Cluj Napoca, 2010.
6.Studia Censualia Transsilvanica, Recensământul din 1900 din Transilvania, Ed. Staff, Cluj
Napoca, 1999.
7.Suciu Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. I, Ed. Academiei,
București, 1966.