Istoricul comunității parohiale

Filia Aspra face parte din Protopopiatul Ortodox Lăpuș și aparține de Parohia Ortodoxă Preluca Nouă.

Localitatea este atestată documentar în anul 1603 și a aparținut Cetății Chioar, apariție motivată istoric de acțiunea de colonizare a domeniului Chioarului de către urmașii voievodului Marian din Boiu Mare.

După împărțirea administrativă din 1954 așezarea apare în documentele vremii ca fiind un cătun al satului Dealul Corbului, raionul Lăpuș.

Satul face parte integrantă din comuna Vima Mică și este situat pe vârful Masivului Preluca, lângă Preluca Nouă și Preluca Veche, fiind destul de izolat și greu accesibil. Are aproximativ 12 gospodării locuite și număra 45 de credinciosi ortodocsi in prezent din cele 55 de personae declarate la recensământul din 2011.

După cum îi spune și numele, condițiile de trai de aici sunt destul de aspre, dar din punct de vedere geografic așezarea este un colț de natură parcă neatins de mâna omului, ci atins doar de mâna creatoare a lui Dumnezeu. Este locul ideal de a te refugia de ispitele civilizației moderne, regăsind aici liniștea și echilibrul sufletesc. Principalele ocupații ale sătenilor sunt agricultura, creșterea animalelor și pomicultura.

Istoricul bisericii parohiale

Satul are două biserici ortodoxe. Cea mai veche este monument istoric, are hramul „Sfântul Dumitru” și a fost construită în anul 1892. Pe tâmpla de răsărit din altarul bisericii, se află următoarea inscripție: „Această sfântă biserică s-au gătitu prin osteneala domnului preot Sima Ioan, curator Bode Todor și Bode Vasile și de toți poporenii în anii Domnului 1892=17 October. Curator Cosmuța Iacob, Bode Ioan fătu”. Ridicată pe o colină pentru a păzi satul, bisericuța, de mici dimensiuni este din lemn, lipită cu lut pe dinafară și înăuntru la nivelul pereților laterali, pe fond albastru și prezintă un caz unic de adaptare a construcției cultice, la posibilitățile și priceperea meșterilor locali. Ridicată din lemn rotund nefățuit, cu îmbinarea bârnelor în căței, respectă planimetria caselor țărănești, cu tindă și cameră mare, care a fost extinsă pentru a face loc altarului, cu patru laturi nedecroșat. Este luminată prin trei geamuri pe latura sudică, două pe latura nordică și unul în spatele altarului.

Construcția este prevăzută cu un acoperiș unitar în patru fețe și un turn clopotniță șindrilit, peste care stă un coif pătrat mic, rotunjit spre vârf, unde are o cruce cu trei brațe. În interior pronaosul este prevăzut cu balcon, iar bolta naosului și a altarului, are o formă semirotundă fiind construită din scândură.

Pictura, de o valoare artistică excepțională, este concentrată în special pe bolta naosului, a altarului și pe parapetul balconului, cuprinzând principalele scene biblice din istoria mântuirii, realizate într-un stil vechi bizantin. Biserica deține un frumos candelabru de lemn sculptat și pictat în culori de albastru, roșu și auriu, de forma unei sfere , prevăzut cu suporți pentru lumânări.

În imediata vecinătate a bisericuței vechi s-a construit prin contribuția puținilor credincioși, între anii 1997-2014 o biserică nouă care poartă hramurile: „ Sfinții Împărați Constantin și Elena” și „Sfinții Martiri Brâncoveni”. A fost sfințită, în ziua de 25 mai 2014, de către P.S. Sa Justin Hodea Sigheteanul, arhiereu vicar al Maramureșului și Sătmarului.

Biserica este construită din cărămidă, după un plan tip sală, cu dimensiunile de L=11,5 m și l=5,7 m. Absida altarului este poligonală decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară.

Pe latura vestică este amplasat turnul-clopotniță angajat navei, a cărui șarpantă este în formă de coif, acoperită cu tablă.

Pictura a fost realizată în tehnica frescă, de către o echipă condusă de pictorul Marius Cioran din Baia Mare.

Fiind filia Parohiei Preluca Nouă, șirul preoților slujitori este comun. Astfel, au slujit aici următorii : pr. Ioan (1733), preoții Todea, Ioan și Alexa (1758-1826), pr. Teodor și pr. Vasile Pop (1826-1839), pr. Mezei Pavel (1839-1845), pr. Simon Gavril (1845-1890), pr. Sima Ioan (1890-1891), pr. Lenghel Sigismund (1891-1895), pr. Medan Ioan (1895-1898), pr. Petrovan Gheorghe (1898-1929), pr. Savu Gheorghe (1929-1968), pr. Ploscaru Ioan (1968-1969), pr. Covaci Nicolae (1969-1971), pr. Giurgiu Ștefan (1971-2000) și pr. Florean Vasile (2000-prezent).

Cimitirul

Cimitirul satului este situat lângă cele două biserici.

Activități culturale și filantropice în trecut

Fiind dintotdeauna o comunitate foarte mică, biserica a fost aici izvor de spiritualitate și cultură, preotul fiind și dascăl, iar biserica fiind și școală în care se învăța în trecut scrisul, cititul și cântarea bisericească. Dar mai presus de toate biserica a fost liantul și legătura credincioșilor cu Dumnezeu și între ei de-a lungul veacurilor, așa trecând cu demnitate prin încercările și greutățile istoriei.

Profilul actual al parohiei

Filia Aspra are un număr de 45 de credincioși. Preot paroh este pr. Florean Vasile, cântăreț Florian Liviu și paraclisier Florian Gheorghe.

Bibliografie
1.Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, Situația confesională a
populației din Protopopiatul Ortodox Român Lăpuș, conform I.N.S.
2.Gabor Valer, Monografia Comunei Vima Mică Maramureș, Ed. Fundației Culturale
Gheorghe Marin Speteanu, București, 2003.
3.Gherman Corneliu, Materiale pentru Monografia satului Rohia și a ținutului Chioar,
Manuscris, Partea I, Caetul D, Baia Mare, 1981.
4.Man Grigore, Biserici de lemn din Maramureș, Ed. Proema, Baia Mare, 2005.
5.Suciu Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. I, Ed. Academiei,
București, 1966.