Paroh
Pr. Tamas Sandu Mihai
Filia Dealu Corbului face parte din Protopopiatul Ortodox Lăpuș și a aparținut pentru o scurtă vreme de Parohia Sălniță, acum fiind filia Parohiei Preluca Veche.
Localitatea apare menționată pentru prima dată în Urbariul Cetății de Piatră, din decembrie 1603, cu numele unguresc Korbfalva. Prin analiza acestui toponim (falva=loc , localitate și korb=corb-pasăre), observăm că maghiarii au dat această denumire așezării deoarece dealurile peste care se intinde sunt străbătute în zbor de corbi, acele păsări majestoase care trăiesc în zonele colinare înalte.
Satul este cuprins în comuna Vima Mică și se încadrează geografic în sud-vestul judetului Maramureș, în unitatea de legătură între Carpații Orientali și Munții Apuseni, între Masivele Preluca și Prisaca, pe Podișul Boiu care face legătura între Someș și râul Lăpuș.
Din punct de vedere istoric a apartinut de Cetatea Chioarului. În anul atestării documentare (1603), era parte a comunei Boiu Mic și avea ca voievod un anume Ioaneș (Ioan). În anii 1876 -1877 satul apare integrat în comitatul Solnac Dăbâca.
După împărțirea administrativă din anul 1954 este prezentat ca fiind cătun al satului Vima Mică , Raionul Lăpuș. Fiind o așezare foarte mică, în recesăminte era integrată când la Vima Mică, când la Sălniță. La recensământul din anul 2023 avea 86 de locuitori. Economia satului se bazează pe agricultură, pomicultură și creșterea animalelor.
Biserica de lemn, din Dealul Corbului este considerată monument istoric și are hramul „Nașterea Maicii Domnului„.A fost strămutată pe actualul, loc în mijlocul unui vechi cimitir, în anul 1901, fiind adusă din localitatea Copalnic Mănăștur, de către localnicii Ioan Marc și Ioan Bode. Nu se știe cand a fost ridicată acolo însă planimetria ei dovedește faptul că este foarte veche. În anul 1987, pe vremea păstoririi preotului Felician Man, au avut loc ample lucrări de consolidare a structurii lăcașului de cult, s-au tencuit pereții exteriori în terasit și s-a schimbat șindrila deteriorată de pe acoperiș înlocuindu-se cu tablă zincată, anul fiind inscripționat pe latura vestică a turnului.
Biserica este construită după un plan tip sală, cu dimensiunile de L= 20m, și l=5m, pridvorul adăugându-se ulterior, avand intrarea prin partea lateral-stânga. Absida altarului este semicirculară nedecroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică este amplasat turnul-clopotniță angajat navei, a cărui șarpantă este în formă de coif, acoperită cu tablă zincată.
Pictura este deosebit de expresivă și se păstreză bine peste secole. A fost realizată de către pictorul Ioan Cristea din Vima Mare, între anii 1901 și 1902. Principalele scene biblice sunt foarte bogate în detalii, expresivitate, coloristică și simboluri. Iconostasul este împarțit în registrele iconografice specifice unei biserici ortodoxe, iar ușile împărătești cu trei registre fiecare, având în centru scena Bunei Vestiri, sunt de o frumusețe rară.
In biserică se mai păstrează o veche icoană pe lemn care îl înfățișează pe arhanghelul Mihail, ținand în mâna dreaptă o sabie și în mâna stângă un potir.
In perioada 2012- 2013 curtea bisericii a fost infrumusețată cu un altar de vară.
In anul 2019 toată biserica s-a imprejmuit cu gard și cu structura metalica forjată.
Puțină lume știe că în cimitirul bisericii se află o cruce, realizată în 1970 la cererea unei familii, chiar de meșterul Ioan Stan Pătraș, creatorul cimitirului vesel de la Săpânța. Pe o parte a crucii stă scrisă povestea soților Ion și Paraschiva Butuza: „Ne odihnim pe vecie /Eu și cu a mea soție/Din a mea copilărie /Butuza Ion îmi zice mie/Paraschiva a mea soție (….)”Pe cealaltă parte a crucii e trecut Nicolae, un alt membru al familiei Butuza, împușcat în al doilea război mondial:„Aici și eu figurez/ Butuza Niculai mă numesc/ În război eu am plecat/ Și-napoi n-am înturnat/ Că dușmanii m-a-mpușcat/ Și pe loc m-au îngropat/ Tu moarte cu urît nume/ Cați ai mai dus de pe lume/ Săracă a mea fată/ Că a rămas fără tată/ Eu viață o lăsai/ La 28 ai”.
În ceea ce privește șirul preoților care au slujit aici se poate spune că datorită faptului că biserica a fost și este filie, pot fi identificați aici preoții care au slujit în Parohia Preluca Veche. Aceștea sunt următorii: Ioan (1733), Todea, Ioan și Alexa (1758-1826), Teodor și Ioan Rus ( 1826-1839), Mezei Pavel (1839-1845), Simon Gavril (1845-1891), Lenghel Sigismund (1891-1895), Medan Ioan (1895-1901), Pop Alexandru (1901-1903), Gherghi Ioan (1903-1904), Marica Alexandru (1904-1911), Dragomir Emil (1911-1913), Pop Vasile (1913-1919), Hanga Augustin (1919-1922), Medan Ioan (1922-1926), Coțan Vasile (1926-1934), Mesaroș Victor (1934-1938), Pop Ioan (1938-1948), din 1948 -1955 parohia și filia a fost vacantă, Ilarion (1956-1967) în 1968 /vacantă, Negruț Emil (1968-1976), Șovre Ioan (1977-1980), Costea Petru (1981-1987), Felician Man (1987-1997), Tămaș Sandu Mihai (1997/2025).
A avut o activitate deosebită în slujirea bisericii și paraclisierul Nicoară Floare.
Filia are doua cimitire : unul „La Biserică”, care este și cel mai vechi și altul pe locul numit „În Stînjeri”. În ambele cimitire se pot vedea cruci vechi de piatră, precum și răstigniri din piatră care străjuiesc hotarele satului.
Biserica prin slujbele sale, prin preoții slujitori și prin cărțile de cult a fost prima școală din localitate.Aici s-au învățat prima dată tainele scrisului și ale cititului, precum și iubirea față de Dumnezeu, țară și limbă. Prin biserică s-a asigurat traducerea, circulația și păstrarea cărților în limba romană în perioadele grele de ocupație maghiară.
Filia Dealul Corbului are un număr de 69 de credincioși. Preot paroh este Tămas Sandu Mihai, cântăreț Balint Nicolae, paraclisier Florian Vicențiu și epitrop Nicoară Gavril. Credincioșii se implică activ în toate colectele naționale și locale organizate pentru cei nevoiasi.
