Monografia Parohiei Ortodoxe Suciu de Jos

Suciu de Jos, un sat domnesc de altfel, este atestat din secolele XII – XIII. Dar dovezile arheologice atestă aici existența unei civilizații încă din epoca bronzului. Situat pe drumul județean 171, care vine de la Târgu Lăpuș și se continuă spre Suciu de Sus. Înspre răsărit se învecineză cu Suciu de Sus. La vest este dealul Obrejii. La Sud este râul Suciu, străjuit de dealuri împădurite, înspre miazănoapte este dealul Dumbrava.

Prin 1489 Ștefan cel Mare a primit din partea lui Matei Corvin, regele Ungariei (1458 – 1490),  Cetatea Ciceului cu 60 de sate, care se întindeau de pe Valea Someșului până în părțile Lăpușului și Chioarului. Din cele 60 de sate făcea parte și Suciu de Jos. Stăpânirea asupra acestui domeniu îi este reucunoscută și lui Petru Rareș.

În 1771 în Suciu de Jos existau două confesiuni: ortodoxă și greco-catolică cu un număr aproape egal de credincioși. Datorită tensiunilor generate de împărțirea clejii și folosirea bisericii, ortodocșii sunt obligați să-și construiască o altă biserică, care în 1779 este închisă de către prefec-tură sub motivul că nu avea autorizația guvernului. Se redeschide însă pentru puțin timp. În 1781 este închisă din nou la cererea Mitropoliei greco-catolice de la Blaj. În 1863 Nemeș Iosef donează suma de 1000 de florini pentru ca ortodocșii să-și zidească biserică. E drept că moștenitorii generosului donator încearcă să recupereze banii, dar pierd întrucât o donație făcută bisericii rămânea definitiv cu acestă destinație. În 1863 episcopul Andrei Șaguna a dispus ca toate cheltuielile procesului, în valoarea de 81 florini și 40 creițari, suportate de preotul Ioan Perhaiță, să fie recuperate din suma donată de Nemeș Iosef, însă restul banilor să fie folosiți strict pentru ridicarea bisericii. Biserica a fost sfințită în anul 1868.

         În anul 2011, datorită stadiului avansat de degradare, biserica construită la acea vreme din piatră de râu nisipoasă, care dea lungul vremii datorită umidității se descompune, este demolată, bineînțeles după obținerea formelor legale. Pe locul ei se ridică maiestuos noua biserică  construită din cărămidă modernă, beton armat și acoperită cu tablă de cupru, îmbinând în armonie stilul maramureșean cu cel molodovenesc. La această dată biserica este pregătită pentru pictură, urmând a fi realizată cu ajutorul lui Dumnezeu în următorii ani. Astăzi parohia însumează un număr de 238 de familii, respectiv 489 de persoane.

         Între ani 2020 – 2022 lîngă biserica s-a construit zvonița care adăpostește cele trei clopote noi,  turnate la Innsbruck, Austria, și are la baza ei lumânărarul.

         O altă realizare deosebită a parohiei noastre este ridicarea unei case parohiale noi între anii 1997-2004. Casa parohială a fost sfințită la 30 octombrie 2004 de către Prea Sfințitul Părinte Iustin Sigheteanul.