Paroh
Pr. Ioan Iuga
Data nașterii: 01.03.1992
Telefon: 0758912618
E-mail: ionutiuga79@yahoo.com
În partea de nord-vest a României, cum urci de la Târgu Lăpuș spre munții Țibleș, lăsând la stânga comunele Lăpuș și Băiuț, iar în spate satul Rogoz și dealul Obreja, se întinde de-a lungul râului Suciu, comuna Suciu de Sus, având în componență satele Suciu de Sus, Suciu de Jos și Larga. Prima atestare documentară a localității Suciu de Sus este din anul 1325 sub denumirea de Pisszuctu in Campo Superiorii, apoi în 1383 în arhiva familiei Ropan, iar în anul 1405 apare din nou, atunci când cetatea Ciceului devine proprietatea familiei Bánffy.
De-a lungul istoriei, localitatea Suciu de Sus mai este amintită în documentele vremii după cum urmează: Felseo Zoth – 1514, Felsewzewch – 1553, Felsoszots – 1760-1762, Felsoszocs – 1830, Szucsudin Szus – 1850, Felsoszocs – 1854, după care doar sub denumirea actuală. Populația localității Suciu de Sus de-a lungul timpului a fost preponderent românească, având în componență și familii maghiare sau mixte. De exemplu, în anul 1553, în urma conscripției satelor din Ținutul Ciceului poruncită de împăratul Ferdinand, au fost consemnate la Suciu de Sus – Felsewzewch și Suciu de Jos – Alsozewch împreună un număr de 50 familii de români și 13 familii de unguri. Iar în ceea ce privește apartenența religioasă, românii din Suciu de Sus au fost ortodocși.
Prin pacea de la Karlowitz – 1699, Transilvania și implicit, odată cu ea, și Țara Lăpușului intră sub stăpânire austriacă. Acțiunile curții imperiale de la Viena, în perioada 1699-1701, pentru unirea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Roma aveau să întâmpine rezistența populației din Suciu de Sus, care va sfârși prin scindarea satului în două comunități religioase: ortodoxă majoritară și greco-catolică. Prin cele două diplome leopoldine date de curtea imperială de la Viena, în această perioadă, care dădeau anumite drepturi mai întâi clericilor și apoi credincioșilor, în scopul atragerii lor în sfera de influență austro-ungară, s-a reușit atragerea mai întâi a preoților români la uniație.
În secolul al XVIII-lea, în Transilvania s-au făcut trei conscripții: 1733, 1750 și 1760-1762, pentru a se vedea rezultatul uniației. Dintre toate trei, se pare că cea mai precisă este cea din urmă, mai întâi pentru că a fost făcută de o autoritate imperială care a avut la dispoziție tot aparatul administrativ, civil și militar; al doilea, pentru că era făcută de trei funcționari superiori austrieci, în frunte cu generalul Bukow, deprinși a asculta și respecta ordinele de la Viena; și al treilea, pentru că aceștia nu aveau niciun interes deosebit ca numărul ortodocșilor să fie atât de mare.
În urma ultimei conscripții, în Transilvania au fost înregistrate 126.652 familii neunite cu 1.380 de preoți ortodocși și doar 25.164 familii de uniți, dar având 2.238 preoți. La Suciu de Sus, în această perioadă, situația se prezenta astfel: 118 familii ortodoxe care nu aveau niciun preot, dar aveau în proprietate biserica de lemn, și 12 familii de greco-catolici având doi preoți, dar neavând biserică. Situația aceasta s-a menținut aproape neschimbată până la începutul secolului al XIX-lea, când, pe fondul unor neajunsuri materiale pricinuite de secetă urmată de foamete, între locuitorii satului Suciu de Sus, între cele două comunități religioase a izbucnit un conflict, nemai respectându-se legea. Acestui conflict îi va pune capăt un batalion al regimentului II grăniceresc din Năsăud, care, în anul 1807, va trece prin foc și sabie comunitatea ortodoxă din sat, obligând-o prin forță să treacă cu toții la greco-catolici, cu biserica cu tot – situație care s-a păstrat până în anul 1948, când întreaga comunitate a revenit în sânul ortodoxiei fără a opune niciun fel de rezistență, spre deosebire de alte comunități, poate tocmai din cauza atrocităților la care au fost supuși în anul 1807.
În prezent, la Suciu de Sus locuiesc 584 familii ortodoxe, 14 familii de greco-catolici și 5 familii de penticostali, având fiecare propria biserică.
În localitatea Suciu de Sus funcționează două școli: o școală primară pe Candela și una gimnazială în centrul localității.
Există două monumente istorice: unul al eroilor căzuți în cele două războaie mondiale, prezentând pe prima placă un număr de 47 de eroi căzuți în primul război mondial, iar pe a doua placă 34 de eroi căzuți în cel de-al doilea război mondial. Monumentul a fost ridicat în anul 1984, la inițiativa preotului paroh de atunci, Nicolae Lungu. Cel de-al doilea monument este statuia lui Atanasie Moț Dâmbul, fost ofițer în armata austro-ungară, care, în 1848, plecând din satul său natal Zagra, a venit în Țara Lăpușului pentru a-i mobiliza pe românii din această parte a țării să participe la revoluția de la 1848. Statuia a fost dezvelită în anul 2000 și a fost ridicată la inițiativa domnului chestor-șef dr. Nelu Pop, fiu al satului.
Pe parcursul secolului al XX-lea, pe teritoriul localității Suciu de Sus s-au făcut mai multe săpături arheologice, în trei locuri separate, descoperindu-se mai multe morminte de incinerație și foarte multă ceramică, cunoscută sub denumirea de „Cultura Suciu de Sus”, datând din prima jumătate a mileniului al III-lea î.Hristos și până în secolele IX-VIII î.Hristos.
Parohia Ortodoxă Română Suciu de Sus are în proprietate următoarele bunuri:
Biserica parohială construită între anii 1869-1886 din piatră, fiind târnosită în data de 12 septembrie 1886 de către episcopul de Gherla Ioan Szabo. Resfințită la data de 2 septembrie 2007 de către Preasfințitul Iustin, cu care ocazie vechiului hram – Sf. Trei Ierarhi – i s-a mai adăugat un nou hram, și anume Nașterea Maicii Domnului. Iar ultima resfințire a avut loc în data de 10 septembrie 2016 de către Preasfințitul Iustin.
În perioada 2001-2016, la biserica parohială s-au desfășurat ample lucrări de renovare și înfrumusețare, cum ar fi: pictura interioară în tehnica frescă, iconostas sculptat în stejar cu icoane pictate, mobilier, mochetă și reorganizarea altarului. În exterior s-au izolat pereții și s-a tras tencuiala decorativă, s-a schimbat acoperișul, s-a pavat curtea și s-a ridicat un gard nou.
În perioada 2017-2022, în curtea din spatele bisericii s-a construit o „Capelă mortuară” și un „lumânărar”, care au fost sfințite de către Preasfințitul Timotei în data de 04.09.2022.
De-a lungul timpului, în parohia Suciu de Sus au slujit următorii preoți:
Casa parohială din Suciu de Sus a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, zidită din piatră și cărămidă, astăzi fiind într-o stare de degradare destul de avansată. În curtea casei parohiale există și anexe gospodărești construite după anul 1990. În anul 2024 a început construcția unei noi case parohiale.
Parohia Ortodoxă Suciu de Sus are în proprietate 7,50 ha teren agricol intabulat.
Printre preoții care, de-a lungul timpului, au slujit la Suciu de Sus se remarcă:
