Localitatea Tarna Mare este situată în nordul extrem al ţării, pe valea pârâului Tarna, la poalele vestice ale Munţilor Oaşului, în ţinutul Ugocea. Este o localitate de frontieră care are la această dată în jur de 680 de fumuri, cu o populaţie (după ultimul recensământ), de aproximativ 1506 de suflete. Dintre acestea 90% sunt români, iar restul de 15% sunt maghiari şi rromi. La momentul actual, după recensământul din 2011, sunt declaraţi 1201 credincioşi ortodocşi dar, întrucât o mare parte dintre cetăţenii comunei Tarna Mare s-au stabilit în străinătate (Belgia, Austria, Franţa, etc.), numărul populaţiei stabile este cu mult mai mic, aproximativ 700 de suflete, implicit şi numarul credincioşilor ortodocşi este mai mic.

Numele comunei i-a fost dat după pârâul Tarna, ce străbate localitatea.

Școala din comună este structurată astfel: Liceul Tehnologic Tarna Mare ca unitate cu personalitate juridică la care sunt arondate încă trei structuri școlare la care învaţă aproape patru sute de elevi pregătiţi de dascăli titulari care în procent de 80% sunt cu gradul I. Directorul unităţii este doamna preoteasă, prof. Păcurar Claudia Maria.

De peste cincisprezece ani comuna a evoluat foarte mult: beneficiază apă, canalizare şi toate străzile principale și secundare sunt asfaltate. La conducerea comunei se află doamna primar Sobius Mariana Monica şi domnul viceprimar Lenghel Vasile. Sediul Primăriei este un sediu relativ nou, modernizat recent.

La ora actuală în centrul comunei funcționează un dispensar uman nou, ridicat pe vechiul amplasament al dispensarului, unde profesează doi medici de familie, având în dotare și un cabinet stomatologic.

De asemenea în comuna Tarna Mare, sat Tarna Mare fiinţează o unitate militară a Poliţiei de Frontierăm unde sunt angajaţi peste 70 de poliţişti de frontieră, o bună parte din ei fiind localnici.

Comuna Tarna Mare, fiind centru de comună, se evidenţiază în ordine cronologică, prin evenimentele ce au avut loc în 30 iunie 1921, când preotul  Atanasie Doroş îmreună cu o delegaţie mixtă româno-ceho-slovacă semnează în casa parohială, protocolul prin care cinci sate româneşti revin la patria mamă. În cinstea acestui eveniment în anul 1996 se dezveleşte o placă comemorativă, iar în 2009 i se ridică un bust în parcul din faţa primăriei.

Comuna Tarna Mare este înfrățită cu comuna Neukirchen am Walde din Austria şi cu comuna Hija (Tarna Mică) din Ucraina începând cu anul 2014.

Târnosirea şi sfinţirea bisericii în data de 6 iulie 2014 de către Preasfinţitul Părinte Dr. Iustin Sigheteanul Episcop al Maramureşului şi Sătmarului, eveniment la care au participat peste 1500 de credincioşi.

În categoria locurilor istorice se mai pot aminti: Aleea cu tei seculari de la Tarna Băi, Băile Tarna, renumite pentru posibilitatea tratării afecţiunilor digestive şi reumatice, etc.

Parohia Ortodoxă Tarna Mare, face parte din Protopopiatul Oaş, Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului.

Ierarhii Bisericii sunt:

• Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin al Maramureşului şi Sătmarului şi Presfinţitul Timotei Sătmăreanul, Episcop Vicar.
• Protopop de Oaş este Precucernicul Preot Drd. Malanca Marcel.
• Preot Paroh Păcurar Daniel Ioan.

Consiliul parohial este alcătuit din 12 membrii astfel: Painca Petre curator I, Suciu Viorel curator II, consilieri Hepca Florin, Cionca Petre, Molnar Ioan, Lengher Mihai, Avaşi Vasile, Virastău Petre, Batin Vasile, Glogan Ioan, Buhai Vasile.

Cântareţ la strană este Batin Vasile. De asemenea parohia se mai poate mândri cu un cor alcătuit în majoritate de dascăli ai școlii fiind condus de către doamna preotesă Claudia Maria Păcurar. Paraclisier este Flore Nicolae.

Din punct de vedere confesional, situaţia se prezintă astfel: 91% sunt de religie ortodoxă, 4% romano-catolici, 1% reformaţi, 4 % sectari (penticostali, iehovişti, baptişti, studenţi ). Fiecare cult îşi are lăcaşul de cult propriu.

Biserica ortodoxă din Tarna Mare cu hramul „Soborul Sfântului Ioan Botezătorul” și ,,Sfinții martiri Brâncoveni” este zidită pe locul unei alte biserici din lemn, care a fost dărâmată în jurul anului 1890, deoarece nu mai putea face faţă numărului din ce în ce mai mare de credincioşi. Astfel că la îndemnul preotului Popp Emanoil, au început să se strângă fonduri şi materiale pentru reconstrucţia unei noi biserici, de această dată greco-catolică. Este de consemnat faptul că un grup de credincioşi au plecat în părţile Vişeului unde au tăiat lemnele necesare lucrării, pe care le-au adus cu plutele pe Tisa până în localitatea Teca (Ucraina de azi), de unde apoi au fost aduse cu carele. Pereţii au fost zidiţi din piatră provenită din cariera locală, iar la bolţi s-au folosit cărămidă arsă.

În ceea ce priveşte construcţia bisericii, nu există nici un act referitor la cine a zidit construcția şi cât a costat ridicarea noului locaş de cult. Cu toate acestea după spusele bătrânilor se pare că meşterul a fost din Teca. Construcţia a fost terminată în anul 1898. În anul 1997 s-a adăugat pridvorul, o lucrare a meşterului Cionca Vasile din Tarna Mare.

Biserica a fost învelită cu şindrilă, iar între anii 1936-1937 şindrila a fost înlocuită, pe cheltuiala credincioşilor, cu tablă zincată, de către meşterul tinichigiu Delic Aron din Comlăuşa, de origine evreu. Iar în anul 2004 în urma unei furtuni biserica a fost descoperită în proporţie de 30%, luându-se hotărârea de a se reface întregul acoperiş, şi de această dată pe cheltuiala credincioşilor, învelindu-se cu tablă de aluminiu de către meşterul Mali Arpad din Vama. Turla bisericii învelită tot cu tablă de aluminiu şi-a păstrat forma de dinainte, împodobindu-se cu motive în formă de fagure de miere şi solzi de peşte. Forma bisericii este de navă, având o arhitectură în stil romanic. Turnul este în formă de bulb de ceapă, putându-se observa influenţa slavo-rusă.

Până în anul 1936 biserica a fost zugrăvită simplu în var, dar un nepot al preotului Popp Emanoil, pe nume Popp Vasile, pe aceea vreme director în Ministerul de Telecomunicaţii, s-a hotărât ca să facă pe cheltuiala lui un nou iconostas şi să picteze interiorul bisericii. Pictura a fost de  foarte slabă calitate din punct de vedere artistic astfel că în anul 2012 s-a început repictarea  bisericii de către pictorii Ştefan Teodor şi Andronaş Nicolae, lucrare ce s-a terminat în anul 2013. Plata picturii s-a făcut numai din contribuţia credincioşilor.

La început, interiorul bisericii a fost pavat cu piatră, iar în jurul anului 1964 pe partea din mijloc s-a turnat beton, urmând ca în 1994-1995 să se placheze cu plăci de mozaic. Acum s-a pus mochetă pentru a se menţine căldura produsă de instalaţia de încălzire pe timpul iernii. Mobilierul vechi de aproape 100 de ani a fost înlocuit în anul 2018 cu altul nou din stejar provenit din pădurea bisericii, lucrat cu mare grijă de către meşterul tâmplar Hudak Ghiury din Turulung. În anul 2013 partea de jos a petrţilor interiori a fost îmbrăcată cu lambriuri din lenm de frasin. De o parte şi de alta se află două icoane, sculptate și înrămate,  cu Maica Domnului şi cu Mântuitorul Iisus Hristos.

Hramul bisericii noi a fost preluat de la fosta biserică de lemn, Adormirea Maicii Domnului – 15 august – dar, pentru că biserica din Batarci avea același hram, la Tarna Mare fost schimbat la în ,,Soborul Sfântului Ioan Botezătorul” – 7 ianuarie și cu ocazia târnosirii din data de 14 iulie 2014 s-a primit și al doilea hram ,,Sfinții Martiri Brâncoveni” – 16 august.

 În curtea bisericii se află două morminte: a preotului Doroş Atanasie, cel care a luptat împreună cu alţi patrioţi pentru revenirea satelor Tarna Mare, Bocicău, Valea Seacă şi Comlăuşa la patria mamă, trasându-se, în 1921, graniţa de nord a României, aşa cum este până azi, iar al doilea mormânt este al preotului Molnar Ioan, fiu al satului.

În anul 2022 s-a extins intrarea în curtea bisericii, s-au pavat aproximativ 900 m2 din curte și  s-au refăcut cele două cruci din granit negru de către meșterul Cioră Vasile din Călinești-Oaș.

Deoarece, în anul 1935 matricolele au fost ridicate de la parohie ne limităm a aminti în ordine, fără dată, numele preoţilor slujitori până azi, după cum urmează: Popp Emanoil, cel care s-a luptat pentru construirea actualei biserici, Covaci Antoniu, Doroş Atanasie, Lupoida Adrian care a slujit până în anul 1944, Borca Titu – 1951, Dr. Augustin Paul – 1953, Ungur Teodor -1956, Munteanu Dumitru – 1957, Ţifrac Mihai – 1961, Mihăiescu Ilie – 1971, Rudel Ioan – 1972, Aioanei Ioan – 1978, Donca Aurel – 1979, Bura Vasile – 1993, Mihalca Găvrilă – 2002, iar din anul 2002 până în prezent (2025) Păcurar Daniel Ioan.

Casa parohială a fost construită în 1835 şi renovată în 2009, de asemenea anexele casei parohiale au fost renovate recent.

Parohia mai deţine 24 de hectare de teren agricol întăbulat şi 41 de hectare de pădure în composesoratul comunei.

Începând cu anul 2015, în cimitirul mare al comunei s-a ridicat o capelă de cimitir cu toate dotările cerute de Uniunea Europeană. În anul 2021 s-a pictat întreaga capelă de către pictorul Filip Macarie din Lucăceni, iar  în prezent se continuă lucrările de finisare la aceasta.

În anul 2025 am primit binecuvântarea Preasfințitului Iustin de a ridica în curtea bisericii un Centru Social pentru nevoile credincioșilor cu numele ,,Marta și Maria”.

Cu ajutorul lui Dumnezeu nădăjduim că toate cele ce s-au făcut de-a lungul anilor în Parohia Ortodoxă Tarna Mare, vor fi spre zidirea tuturor.