Paroh
Pr. Ioan Gheduț
Data nașterii: 23.09.1966
Telefon: 0744563294
E-mail: ghedutioanvasile@gmail.com
Parohia Ortodoxă Berchezoaia face parte din Protopopiatul Ortodox Chioar din anul 1994, anterior aparținând Protopopiatului Ortododox Lăpuș. Potrivit documentelor, înainte de 1867 aparținea de Protopopiatul Șomcutei / Nagy-Somkutiensis până în 1936, când face parte din Protopopiatul Chioar până in doua jumătate a secolului al XX-lea.
A fost filie a parohiei Ciolt din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, respectiv din 1877 până 1991.
Una dintre cele mai vechi localităţi ale Districtului Chioar, poate fi considerată Berchezoaia, chiar dacă numele ei nu apare în acte, decât pentru prima dată în 1550, când satul a fost dobândit de voievodul Petru Todor (adus din Maramureș), care a colonizat localitatea. Apoi este consemnat în Urbariul din 1560 şi apoi cel din 1566, ca aparţinând voievodatului lui Luca Teodor din Remetea (fiul voievodului Petru). Însă pe teritorul acestui sat se află Cetatea de Piatră, ca atare putem fi îndreptăţiţi să considerăm că aceasta se leagă de apariţia cetăţii, şi poate chiar mai mult, de existenţa cetăţii de pământ, fiindcă localnicii păstrează tradiţia unui loc “al cetăţii”, la hotarele cu Remetea. Ba chiar mai mult, Conventul din Leles, atât cel din 1405, cât şi cel din 1424, prin care se transcriu, potrivit donaţiei regelui Sigismund, satele aparţinătoare fiilor şi nepoţilor lui Balc şi Drag, precizează că cetatea era în folosinţă comună, ca atare, se poate presupune uşor că, şi localitatea Berchezoaia avea acelaşi statut.
Pentru sprijinul acordat lui Gabriel Báthory în campania din 1611, au primit ”armales”, adică blazon nobiliar, cu condiția de a îndeplinii serviciul militar la cetatea, Grigore Vaida din Ciolt, Grigore Monay și frații Mihai și Ștefan Menyhárd din Berchez și Agoșton Bălaș din Berchezoaia.
Adiministrativ, prin organizarea administrativă din 1861, localitatea aparținea de plasa Brechez, pentru ca, prin legea din 1876, care desființa Districtul Chioar și recunoștea 16 comitate în arcul Carpatic, Berchezoia să revină comitatului Satu Mare.
Reprezentativ ca monument istoric, pe teritoriul localității, este Cetatea Chioarului (sec. XIII-XVIII).
Sub aspect geografic, localitatea este situată în partea sudică a Depresiunii Baia Mare, într-o zonă colinară, hotarul acesteia fiind brăzdat de cursul râului Lăpuș, având un relief variat și un contur răsfirat, bucurându-se de o climă temperat-continentală cu influență mediteraneană.
Dovadă a vieții religioase este consemnarea în Urbariul din 1719, a faptului că parohia este înzestrată cu terenuri pentru cereale și fânațe.
Secolul al XVIII-lea oferă informații mai exacte despre organizarea religioasă, căci Cancelaria aulică a realizat Conscripția din 1760 – 1762, nu pe protopopiate, ci pe comitate, dezvăluind că localitatea aparținea de districtul Cetatea de Piatră, având biserică ortodoxă și preot pentru cele 35 de familii, însă consemnează și existența preotului greco-catolic chiar dacă în sat nu era nicio familie de această confesiune. Și Conscripția din 1829 – 1831 realizată de Exactoratul Provincial a Guberniului Principatului Transilvania, pentru a repartiza obligațiile fiscale, atestă existența locașului de cult.
Biserica veche a localității este atestată din anul 1820, cu toate că documentele parohiale menționează că acest an este unul în care a fost consolidată. Se ştie că a fost construită pe locul vechii biserici de pe “Pustă”, iar materialele acesteia au fost folosite şi-n ridicarea noii biserici. Biserica avea hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, chiar dacă în Şematismul din 1914 este menţionat hramul Sfânta Treime, şi a suferit diferite reparaţii, reprezentative fiind cele din 1910, din timpul preotului Iuliu Bota, și în 1964, când șindrila a fost înlocuită cu enternită, în timpul preotului Octavian Dragoș. De vechimea bisericii se leagă, atât cărţile de cult din secolul al XVIII-lea, respectiv, Cazania şi Apostolul din 1745, Mineu – 1751, Triod – 1770 şi Evanghelia – 1777, cât şi urme din pictura de pe pânză sau icoane pe sticlă şi lemn, remarcându-se icoana pe sticlă a Maicii Domnului cu pruncul în brațe, făcută manual probabil pe la 1700, dar și icoana mare Sfânta Treime, ce a fost în spatele Sfintei Mese și icoane împărătești de pe vechiul iconostas. Pe locul altarului vechii biserici a fost ridicat un mic altar de vară, în anul 2006.
Însă un fulger, în 1981, aproape a distrus locașul de cult. În aceste condiții, între 1983 și 1991, biserica a fost refăcută, fiind închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena. A fost sfințită, în 1991, de Preasfintitul Parinte Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului.
Biserica nouă este construită din cărămidă, după un plan tip sală sau navă, cu dimensiunile de 21 m x 14 m. Absida altarului este semicirculară nedecroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară, iar pe latura vestică a navei, este amplasat turnul-clopotniță angajat, a cărei șarpantă este în formă de coif (piramidală), acoperită cu tablă. Pictura bisericii a fost executată de pictorul Nicu Andronaș din Bacău în intervalul 1989 – 1990.
Șirul preoților atestat documentar începe cu pr. Andrei(1733), apoi un document din1786 îl menționează ca preot al localității peVasile Agoșton,în 1860, serviciul religios era săvârşit de preotul Simion Surduc, iar din 1877 localitatea devine filie a parohiei Ciolt, sujba fiind oficiată de preoții din această localitate, respectiv pr. Gavril Frâncu (1877 – 1899), iar în intervalul 1900 – 1931 este amintit preotul Iuliu Bota, apoi pr. Valeriu Sabău (1931 – 1939), pr. Vasile Bota și Augustin Buteanu (1939 – 1940), pr. Ioan Filip (1940 – 1943), pr. Ioan Mădăras (1943), pr. Augustin Babici (1944), pr. Gheorghe Onisim (1944 – 1948), pr. Octavian Dragoș (1948 – 1972), pr. Ioan Mariș (1972 – 1976), pr. Simion Voicu (1976 -1991). În 1991, localitatea devine parohie, avându-l ca slujitor până în prezent pe pr. Ioan Gheduț .
Localitatea are un cimitir al administrației locale, alte două la Chioar și un cimitir pe locul numit ”Roșia”. In cimitirul ce se afla pe drumul ce duce catre Cetatea de Piatra se mai păstrează încă cruci din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
In anul 2019, cimitirul mare a trecut in cencesiune de 50 de ani catre Parohia Ortodoxa Berchezoaia, ulterior ridicandu-se o capela de cimitir.
Activități culturale și filantropice în trecut
Şcoala confesională se leagă de Revoluţia de la 1848, dintre învăţătorii localităţii putând fi amintiţi: George Medanu – în 1867, Ioan Peter între 1877 – 1894, Vasile Voisa – în 1882, Ioan Vaida din parohia matre, respectiv Ciolt – în 1900, Emilie Voisa – în 1906 şi Ioan Zidvian – în 1914.
De asemenea, localitatea a avut un grup vocal care a continuat tradiția până prin anul 2000.
În prezent parohia ortodoxă Berchezoia însumează 408 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Ioan Gheduț, cântăreț al bisericii este Mirel Marc, parclisier Doru Coste, iar epitrop Vasile Maxim.
Programul slujbelor este unul zilnic, în parohie desfășurându-se programul catehetic ”Hristos împărtășit copiilor”, iar credincioșii sunt implicați în acțiuni filantropice locale și naționale. Păstrându-se tradiția locală, copii până la 8 ani, merg a colinda în ziua de Crăciun, probabil, prin faptul că a fost filie.
Bibliografie
