Paroh
Pr. Ionel Pop
Data nașterii: 09.06.1983
Telefon: 0747970667
E-mail: ionel.pop83@yahoo.com
Parohia Ortodoxă Buzești face parte integrantă din Protopiatul Ortodox Chioar din anul 2014, anterior aparținând Protopiatului Baia Mare. Parohia Ortodoxa Buzești a fost filie a parohiei Sârbi, până la începutul anului 1998.
Cu toate că documentele istorice dezvăluie atestarea târzie a localității, respectiv în 1566 sau în 1648, existența satului încă din epoca veche este confirmată de unele săpături pentru fântâni, ce au scos la ivealăbucăți din unelte agricole și fragmente ceramice din obiecte de cult. Potrivit Urbariului din 1566, localitatea Buzești aparținea domeniului Ardudului, fiind unui dintre satele administrate de voievodul de Ardusat, Nicolae Lazăr. Între 1629 – 1784, satul este proprietatea baronului Karolly Mihaly, iar din 1780, aparține, sub aspect juridic-administrativ, de cercul Crasna a comitatului Sătmar, având din 1784 un nou stăpân baronul Hunyady, pentru ca în 1810 să fie proprietate familiei Degenfeld.
În 1827, localitatea aparținea de comitatul Satu-Mare, fiind menționat ultimul voievod pentru întreaga Transilvanie, acest titlu pentru preioada respectivă nu era o amintire, ci o dregătorie reală, fiind secondat de doi juzi.
Sub aspect geografic, localitatea este așezată în partea vestică a Depresiunii Baia Mare, într-o zonă de șes, pe râul Someș, cu o climă temperat-continentală cu influență mediteraneană. Încă de la începuturi, populația localității a fost românească conform atestării istorice ”Olah Uyfalu”, adică ”nou român”. Etimologia gernană Busepsstye reflectă ocupația de bază ”producători de lână”, însă toponimul poate trimite și la faptul că vecinii ”vedeau așezarea pe buza dealului”, adică ”buzeni”.
Deși potrivit documentelor, biserica veche din lemn a fost ridicată în 1739 sau 1799, conform inscripției chirilice de pe latura de vest a pridvorului, având inițial hramul Sfântului Ierarh Nicolae și apoi Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, se pare că ,datează de prin 1670 sau chiar 1600, fiind monument istoric, având codul MM-II-m-A-04533.
Biserica este construită din lemn de stejar, după un plan de tip sală, cu dimensiunile de 16 m x 7 m, având un pridvor sprijinit pe stâlpi, decorați prin decupare inelară. Absida altarului este poligonal nedecroșat, naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a navei, este amplasat turnul-clopotniță angajat, prevăzut cu un semicoif în față, ce-i pictat în partea de jos cu Roata Vieții. Șarpanta în formă de coif (piramidală), este acoperită cu șindrilă.
Iconsostasul este pictat direct pe perete, iar pictura bisericii a fost recondiționată recent. Potrivit informațiilor istorice, biserica a fost pictată prin 1793 de către zugravul Ștefan din Fișești (Șișești).
Printr-un proiect european și contribuția financiară a Primăriei Fărcașa, locașul a fost restaurat, fiind resfințit în august 2015 de către Preasfințitul Parinte Iustin Sigheteanul, vicar arhiereu al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.
Constatându-se că biserica din lemn este neîncăpătoare, prin strădania preotului paroh Ioan Cotlan și hotărârea consiliului parohial, s-a decis construirea unei noi bisericii, începând cu anul 1972. Prin strădania credincioșilor, a fost nivelat dealul pe care se înalță edificiul și abia în anul 1976 a fost turnată fundația. Însă drumul a fost anevoios, 16 ani, lucrările fiind susținute în mare parte de strădania credincioșilor, iar finalizarea acestora a fost în anul 1992, când biserica a fost sfințită de Preaasfintitul Parinte Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului.
Edificiul a fost pictat de Ioan Barna, în 1991, sub păstoria preotului Florin Măgurean.
Atestată ca parohie veche, în 1827, este consemnat primul preot cunoscut cu numele Vasile Pop, apoi șirul preoților continuă cu pr. Simion Bran (1835 – 1842) care este ingropat in curtea bisericii, potrivit matricolelor în latină, pr. George Bran (1843 – 1844), iar în 1845 este consemnată ca fiind parohie vacantă, destinele credincioșilor fiind păstorite de pr. Antoniu Marina din Sârbi. În aceste condiții devine filie a parohiei Sârbi. Din 1852 preot al localității era Ștefan Pop până în 1904, fiind ajutat de fiul său Vasile Pop, care din 1897 a fost preot intermediar în Buzești, iar din 1904 va fi preot în Sârbi și implicit în filia Buzești până în 1928. În anul 1928 parohul Vasile Pop era foarte bolnav, iar episcopul de Oradea, Valeriu Traian Frențiu, va dispune ca parohul din Ardusat, Liviu Sălăgian, să oficieze slujbele atâr în parohia Sârbi, cât și-n filia Buzești. Situația este rezolvată destul de repede, căci tot în 1928 devine preot în localitate dar și-n filie Petre Herțeg până în 1932, apoi pr.Romulus Coteț (1934 – 1968), pr.Ioan Coltan (1968-1983), pr. Florin Măgurean (1983- 1999).
Redobândind statutul de parohie în 1993, șirul preoților continuă cu pr. Florin Gheorghe Ciociu (1999 – 2013), din 2013 până în 2018 pr. Gheorghe Gligor Știrb, iar din 2018, până în prezent slujește Pr. Ionel Danut POP.
Școala confesională a localității, se pare că, datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1770 fiind consemnat ca învățător Maxim Folea.
În 1900 învățător Vasile Thoma, în 1930 era învățător Ioan Fughel.
În 1884 au fost puse bazele ”Reuniunii cantorilor – învățătorilor filiala Ardusat – Someș” cu sediul în Ardusat, care însă cuprindea 22 de localități, printre care și Fărcașa, Tămaia, Buzești și Sârbi,
În prezent parohia ortodoxă Buzești însumează 584 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Ionel Danut POP. Programul slujbelor este unul zilnic, în parohie .
