Paroh
Pr. Cătălin Morar
Data nașterii: 24.09.1993
Telefon: 0761329707
E-mail: morar_catalin93@yahoo.com
Parohia Ortodoxă Ciuta face parte integrantă din Protopiatul Ortodox Chioar din anul 2014, anterior din a doua jumătate a secolului al XX-lea, aparținând de Protopiatul Baia Mare. Însă documentele identifică parohia, în 1936, sub jurisdicția Protopopiatului Silvaniei, chiar dacă, încă din 1835 aparținea de Protopopiatul Șamșondului / Sámondiensis al Vicariatului Silvaniei.
Cu toate că localitatea este atestată documentarîn 1461, descoperirile arheologice, adică fragmente ceramice, din punctele ”Popești” și ”Cernise” amintesc de epoca preistorică, iar cele din ”Braniște”, vase de lut, torțe și alte obiecte găsite, aparțin secolelor III – II î. Hr., adică epocii dacice.
Potrivit documentelor, la sfârșitul secolului al XIV-lea, satul era proprietatea lui Kusalyi Jakcs, apoi a descendenților acestuia, pentru ca din secolul al XV-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, să devină proprietatea familiei nobiliară Gaspar Dragffy (descendențiilui Drag), intrând sub jurisdicția-administrativ teritorială a comitatului Solnocul de Mijloc, mai exact aparținea plasei Cehu Silvaniei.
Urbariul din 1566 consemnează că satul intra în componența domeniului Cehu-Silvaniei, avându-l ca voievod pe Petrus Rosas, iar crainic era Gregorius Kraynik, în schimb, Urbariul din1569 îl atestă pe voievodul Ioan Wayda.
În 1720, în sat erau doar 9 familii. Sub aspect geografic, localitatea este situată în partea de sud – vest a Depresiunii Baia Mare, mai exact la poalele Culmii Codrului (o ramură în prelungirea Dealurilor Meseșului). Fiind o zonă colinară, are un relief variat, cu un contur răsfirat, bucurându-se de o climă temperat continentală cu influență mediteraneană.
Prima informație indirect despre viața religioasă a localității se regăsește în Urbariile din 1566 și 1569, care înregistrează obligațiile preoților de pe domeniul Cehul Silvaniei ”singuli presbiteri debent unam magnamlodicem”.
Secolul al XVIII-lea oferă informații mai exacte despre organizarea religioasă, în 1750 este atestată biserica, apoi Conscripția din 1760 – 1762 realizată de Cancelaria aulică, nu pe protopopiate, ci pe comitate, confirm existența locașului de cult, o biserică ortodoxă din lemn, dar și casă parohială pentru cele 62 familii ortodoxe care erau în sat. Aici biserica era neunită, cele 62 de familii erau neunite, deci toată comunitatea era ortodoxă.
Conscripția din 1829 – 1831 realizată de Exactoratul Provincial a Guvernului Principatului Transilvania, pentru a repartiza obligațiile fiscale, atestă existența locașului de cult.
În 20 decembrie 1848, cu ocazia Revoluției din 1848, Generalul Joseph Bem a avut drumul stability dinspre Budapesta spre Dej prin Mesteacănul Mic ( traducerea din maghiară a localității Nyires-Ciuta). Acest general a ordonat să confiște clopotele bisericiiși le-au dusa să facă tunuri din ele. Urmând ca în 1867 să se facă un clopot, iar celălalt în 1876.
Documentele istorice atestă biserica în localitate din 1855, având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. Biserica actuală a fost construită în 1937,și este construită din cărămidă, în stil bizantin, cu dimensiunile de 21 m lungime și 10 m latime. Absida altarului este semicirculară, naosul este acoperit cu o boltă semicircular iar pe latura vestică a navei, este amplasat turnul-clopotniță angajat, a cărei șarpantă este în formă de coif (piramidală), acoperită cu tablă.
În anul 1961 pe timpul preotului Ciprian Suărășan, a avut loc sfințirea Bisericii de catre Arhiepiscopul Teofil Herineanul, al mArhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului.
Din anul 2000 filia Ciuta se transform în parohie, primul preot paroh fiind pr.prof. Radu Dorin Micu.
În anul 2011 s-au finalizat lucrari importante în interiorul și exteriorul bisericii, refăcându-se inclusiv pictura. Biserica a fost sfințită în același an de către Înaltpreasfintitul Parinte Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului.
Potrivit documentelor istorice, încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea este consemnat preotul orthodox Vasile(1733). Apoi, documentele atestă că satul era filie a parohiei Corni, astfel, preoții din parohia Corni slujeau și în Ciuta, respective pr. Ioan Popovici 1867 – 1882, pr. George Cardoș (1894), pr. Titu Trif (1906), pr. Valeriu Ciurdărean (1925), pr. George Gavriș (1930-1937), pr. Gheorghe Muresan (preotul care a costruit actual biserica de acuma);pr.Ciprian Suărășan (1958 – 1964), pr. Constantin Trofin (1964 – 1966), Gheorghe Ghiț (1967 –1976), pr. Valentin Gârda (1976 – 1982), pr. Ioan Gârdalean (1983 – 1995), pr. Radu Nechita (1995 – 2000), pr. prof. Radu Dorin Micu (2000-2008), pr. Pop Ionel (2008-2017), pr. Dragoman Alexandru (2017-2022), iar din 2022 pr. Morar Cătălin până în prezent.
Localitatea are un singur cimitir.
Învățătorii satului având un rol deosebit în viața comunității, dar mai ales în educația și viața copiilor, se cuvine să enumărăm câtiva dintre dascălii comunității noastre: Alexandru Sav (1914) era cantor și învățător; Deac Ioan – diac și învățător; învățătoarea Maria Riche ( anii 1940), în 1958 învățătorul Vaida Romulus, apoi învățorii Buta Iulian și Iuliana, pe urmă a venit învățător chiar din sat Boldan Otilia, o învățătoare care a scos multe generații de elevidestoinici a fost Chiriguț-Șimonca Maria, o altă învățătoare vrednică de a fi consemnată a fost si Sas-Deac Eugenia.
Prezentul găsește parohia ortodoxă Ciuta cu un numar de 173 credincioși ce sunt păstoriți de preotul paroh Morar Cătălin Gabriel. Biserica are doi cântăreți pe teologu Mureșan Andrei din Bicaz și pe mai vechiul diac Domuța Onorel, iar paraclisier pe Tomuț Ovidiu. Se cuvine să îl menționăm si pe Șimonca Ionel, epitropul sau popular denumit, primul curator”, care este un om deosebit și foarte implicat in tot ce înseamnă viața bisericească a couminății sau administrarea bisericii.
Bibliografie
