Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Coaș face parte integrantă din Protopiatul Ortodox Chioar din anul 1994, anterior aparținând de Protopopiatul Baia Mare. Din 1867 până în a doua jumătate a secolului al XX- lea aparținea de protopopiatul Mănăștiului / Kapolnok-Monostorensis / Copalnic Mănăștiur

Legându-și existența de domeniul Cetății de Piatră, localitatea Coaș1 este atestată pentru prima dată de conscrirea Conventului din Leles, în anul 1405, când regele Sigismund confirmă proprietatea fiilor voievozilor maramureșeni, apoi în 1424, același Convent o atribuie fiilor lui Drag, Gheorghe și Sandrin, pentru ca în secolul al XVI-lea prin Urbariile din 1560 și 1566, satul să intre în proprietatea voievodului Luca din Remetea.

În perioada districtului regal, unele sate erau specializate în anumite prestații față de Cetatea Chioarului, astfel Coașul prelucra piatra și prepara varul destinate cetății.

Prin legea din 1876, se desființa Districtul Chioar, recunoscând doar 16 comitate în arcul Carpatic, iar localitatea Coaș revenea comitatului Satu Mare.

Sub aspect geografic, localitatea este situată în partea sudică a Depresiunii Baia Mare, într-o zonă colinară, hotarul acesteia fiind brăzdat de cursul râului Lăpuș, având un relief variat și un contur răsfirat, bucurându-se de o climă temperat-continentală cu influență mediteraneană.

Istoricul bisericii parohiale

Cunoscută ca o parohie veche, Coașul este atestat documentar prin două biserici și chiar două parohii. Astfel, exista o biserică din piatră din 1730, care a fost declarată monument istoric și-o altă biserică, tot din piatră, din 1828, numită a Susănașilor ce a fost demolată în 1924, ambele având hramul Sfinților Arhengheli Mihail și Gavril. Potrivit celor două biserici, se pare că existau și două parohii: de sus veche, și poate fi atribuită bisericii din 1730, și de jos, ce ar corespunde bisericii din 1828. Cele două comunități pot fi interpretate ca structură pentru situația socială, astfel, probabil, a existat o biserică a nemeșilor și-o alta a iobagilor. Interesnat este faptul că, pentru această localitate, unele Șematisme menționează anul 1815 ca fiind anul în care comunitatea recunoaște uniația . Mărturia ilustrează arhaica credință a locuitorilor, aspect susținut și de vechile cărți de cult ortodoxe, primite de peste munți, păstrate Triod din 1731, Apostol din 1767, Antologhien 1781, dar și icoane din secolele XVII – XVIII.

Potrivit conscripției din 1733 pe teritoriul Distictului Chioar pot fi identificate două protopopiate, respectiv cel al Vimei și al Coașului, iar în 1766, existau două protopopiate, unul al Șomcuta și altul la Coaș.

Secolul al XVIII-lea oferă informații mai exacte despre organizarea religioasă, căci Cancelaria aulică a realizat Conscripția din 1760 – 1762, nu pe protopopiate, ci pe comitate, dezvăluind că localitatea aparținea de districtul Cetatea de Piatră, având biserică greco-catolică și doi preoți pentru cele 17  familii de această confesiune, însă sunt consemnați și doi preoți ortodocși pentru cele 159 de familii. Și Conscripția din 1829 – 1831 realizată de Exactoratul Provincial a Guberniului Principatului Transilvania, pentru a repartiza obligațiile fiscale, atestă existența locașului de cult.

Atestarea slujitorilor altarelor datează din 1631, când preotul-voievod Costea Vaida alias Pap dobândește ”nobilitaționalul”, respectiv blazon și scutirile aferente, pentru loialitatea față de principele Gheorghe Rákóczi I, urmându-i în preoție fiul său, Ioan Costea.

O altă dovadă a vieții religioase este consemnarea în Urbariul din 1719, a faptului că preotul a transformat pământul arendat de la Fisc în sesie bisericească pentru a fi scutit de dijmă și alte dări.

De asemenea, și pentru secolul al XVIII-lea, răzleț, cărțile vechi de cult ale parohiei, în cea mai mare parte provenite de peste munți, și unele documente atestă existența slujitorilor sfintelor altare, respectiv pr. protopop Vasile și pr. Nicolae (1733), pr. Vasile, în 1742, pr. Matei Cosașu mort în 1751, pr. Ștefan Brătan (1762), pr. Ioan (1763), pr. Alexa Zan a cărui nume este consemnat pe un Antologhion din 1781, pr. Ștefan ce s-a stins din viață în 1785. Apoi din secolul al XIX-lea, existența matricolelor din 1844 permite identificarea preoților care au știut să mențină vie credința strămoșească, iar atunci când a fost nevoie să le ofere pașii mărunți spre ideea conștiinței naționale. Astfel, îi descoperim pe preoții Ieremia Avram 1844 -1882, Ioan Simon 1894, Ioan Anca 1900- 1917, Vasile Pogăciaș 1917-1919, pr. Iosif Nemeș 1922, pr. Romul Lemeni 1925 – 1936, pr.

Vasile Pop 1941, pr. Corneliu Corodan (1967 – 1972), pr. Vasle Hotea(1972-1991),  pr. Dumitru Fărcaș (1991-prezent).

Biserica nouă din parohie, a fost construită în anii 1978 -1979 de către credincioșii parohiei, preot paroh fiind Vasie Hotea și are hramul Sfânta Treime. Este construită  sub formă de cruce având o lungime de 27 metri, lățimea de 14 metri iar între apside de 18 metri.

Pictura bisericii s-a executat în temperea grasă de către pictorii Stefan Teodor și Victor Tistu  între anii 1993-1994. În anul 1995 la 9 iulie a fost târtnosită de către Preasfintitul Parinte Justinian , episcopul Maramuresului si Satmarului si de catre Preasfintitul parinte Iustin, arhiereu vicar.

În anul 2022 cu binecuvântarea Preasfintitului Parinte Iustin Episcopul Maramureșului și Sătmarului, s-a reorganizat Sfântul Altar, s-a restaurat pictura din Sfântul Altar și pridvorul bisericii și s-au executat si alte lucrări exterioare la biserică.

La 11 septembrie 2022 s-au sfințit și binecuvântat aceste lucrări de către Preasfintitul Parinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei maramuresului si Satmarului, cu prilejul acestui eveniment s-a primit al doilea hram al bisericii Sfântul Aposol Andrei.

Activități culturale și filantropice în trecut

Însă ideile susținute de aceștia din fața altarului sau de pe ulițele satului, vor fi completate de activitatea dascălilor, cei care i-au învățat puterea unei nații educate, ce nu-și uită rădăcinile. Astfel, învățătorii George Tomi 1867, Simeon Ungur 1877-1898, probabil un fiu mai școlit al cantorului Petru Ungur, Alexandru Ilieș 1906 și George Medan 1914, vor fi cei care vor alimenta dorința cunoașterii și implicit a emancipării. Iar când aceștia vor lipsi din sat, rolul de învățător va reveni preotului, cum este cazul în intervalul 1898-1900, când preotul Ioan Anca păstorea, atât prin credință, cât și prin educație.

Profilul actual al parohiei

În prezent parohia ortodoxă Coaș însumează 1225 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Dumitru Fărcaș, cântăreți al bisericii sunt Trif Coșan Traian și Ivan  Dănuț, parclisier Pușcaș Ioan, iar epitrop Radu Augustin Gheorghe.

Programul slujbelor este unul zilnic, în parohie desfâțurându-se activități cu tinerii iar comunitatea este receptivă la toate acțiunile filantropice.