Paroh
Pr. Radu Nechita
Data nașterii: 11.04.1972
Telefon: 0752082374
E-mail: Oana_elene_nechita@yahoo.com
Parohia Ortodoxă Corni face parte integrantă din Protopiatul Ortodox Chioar din anul 2014, anterior din a doua jumătate a secolului al XX-lea, aparținând Protopiatului Baia Mare. Însă documentele identifică parohia, în 1936, sub jurisdicția Protopopiatului Silvaniei, chiar dacă, încă din 1835 aparținea de Protopopiatul Șamșondului/ Sámondiensis al Vicariatului Silvaniei.
Biserica din Corni a avut statutul de parohie, având ca filie biserica din Ciuta, din anul 1940 până în 28 mai 2000.
Prima atestare documentară a satului Corni este menţionată de către istorici în anul 1451, având denumiri diferite în etapele de dezvoltare a comunităţii parohiale: 1451- Somtelek (Terenul cu corni; Este consemnat în documentele istorice ca fiind o aşezare cu o poartă şi 20 de locuitori.), 1719 – Somfalu (Satul Cornu), 1760-1762 – Somos, 1850 – Szamos Kornye (Corni Someş), 1854 – Somfalu, Corniea, 1913 – Szilagysomfalu (Corni Sălaj), 1909-1919 – Corni.
Din punct de vedere etimologic denumirea provine din numele topic Corn + suf. i. „Mai mult ca sigur, la baza denumirii localităţii a stat un nume topic provenit din apelativul corn. Singurul semn de întrebare se referă la semnificaţia acestui substantiv. Sensul de „excrescenţă osoasă” (ref. la coarne de animale) nu pare a avea susţinere. Sensul regional de „colţ, cotlon, margine”, deşi atestat în zonă (Dram, 2015), iarăşi nu pare justificat. La Loşonţi (2000) găsim sensul de „deal; vârf de deal”, care cu uşurinţă ar putea genera un nume topic. Forma în care este atestată denumirea localităţii, într-un document din 1451, Somtelek (unde magh. Som „corn” şi telek „teren”), ar putea suporta o traducere de genul Terenul cu corni. În acest caz, Vasile Radu (Satele 2005, pag. 58) afirmă că numele oiconimului derivă din apelativul corn „arbust cu fructe comestibile” (Cornus mas) (< lat. Cornus). Vişovan susţine că în localitate există numele topice Cornii de Jos şi Cornii de Sus, unde cresc corni (arbuşti).
Din secolul al XV-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, devine proprietatea familiei nobiliară Gaspar Dragffy (descendenții lui Drag), intrând sub jurisdicția-administrativ teritorială a comitatului Solnocul de Mijloc, mai exact aparținea plasei Cehu Silvaniei. Apoi în secolul următor, respectiv în 1646, documentele atestă că aparținea contesei Iudita Bartsai, pentru ca Scrisorile din 1715 – 1720 să menționeze că satul era românesc, având biserică strămoșească.
Informațiile istorice sunt completate de tradiția populară, bătrânul cantor al satului Dumitru Pop știa de la bătrâni că în sat trăiau înfrății șapte familii de români și șase familii de tauti (slovaci).
În 1566 satul Corni a făcut parte din domeniul Cehu Silvaniei, voievod al Bicazului fiind în acea vreme Petru Pop.
În 1569, satul Corni aparţinea cetăţii Sătmarului către care avea obligaţii şi dări de dat. Voievozii şi libertinii dădeau: iarna o căprioară, primăvara un şoim de vânătoare, sau, dacă nu le aveau, o sumă de 58 dinari pentru amândouă.
În urma recensământului din 1786 la Corni erau 37 de case, 47 de familii cu o populaţie totală de 329 locuitori din care 168 bărbaţi şi 161 femei.
Recensământul din 1850 scoate în evidenţă organizarea socială a satului Corni de la acea dată, după cum este stipulat în cărţile de specialitate: existau 80 de case, 83 de locuinţe, cu o populaţie de drept de 474 de locuitori (252 de bărbaţi din care 138 necăsătoriţi, 106 căsătoriţi şi 8 văduvi, încorporaţi cu vârste între 17-26 ani – 20; 222 de femei din care 106 necăsătorite, 106 căsătorite şi 10 văduve). Structura administrativă la 1850 poziţionează satul Corni ca făcând parte din Districtul Militar Cluj, Circumscripţia Dej, Cercul Cehu Silvaniei.
Conform recensământului din 1880, în localitatea Corni erau 1626 de români, 69 maghiari, 33 de alte naţionalităţi şi 25 cu limbă maternă nerecunoscută, 60 de persoane fiind alfabetizate.
După recensământul din anul 1900 populaţia localităţii Corni era de 735 din care 713 de naţionalitate română. În 1908, satul avea următoarele date statistice: 790 enoriaşi, 140 case româneşti, o biserică de lemn, o şcoală, un învăţător necalificat (salariul învăţătorului era de 250, adunat de la popor), 65 ştiutori de carte, 76 de alegători, 128 proprietari, 2000 de jugăre.
La 7 noiembrie 1918, la Corni se constituie garda naţională comunală cu 25 de membri. În 19 decembrie 1918, ia naştere Consiliul naţional român comunal în Corni din care făceau parte Valentin Ciurdonean (preşedinte), Văsălica Cucuiet şi Pop Mitru a Petri (vicepreşedinţi), Ioan Coaciu şi Mihai Lodină (notari).
După recensământul din 1930, populaţia localităţii Corni se prezenta astfel: după sex şi starea civilă (populaţia totală era de 840 din care 409 bărbaţi şi 431 femei; din populaţia masculină 187 erau necăsătoriţi, 201 căsătoriţi, 18 văduvi, 3 divorţaţi; din populaţia feminină 172 erau necăsătorite, 208 căsătorite, 48 văduve şi 3 divorţate), după sex şi grupe de vârstă (masculin: 0-6 ani – 71; 7-12 ani – 42; 13-29 ani – 63; 30-64 ani – 202; 65 de ani şi peste – 30; vârstă nedeclarată – 1; feminin: 0-6 ani – 61; 7-12 ani – 50; 13-29 ani – 67; 30-64 ani – 221; 65 de ani şi peste – 30; vârstă nedeclarată – 2), din punct de vedere al populaţiei statornice, al gospodăriilor, infirmităţilor şi populaţiei flotante (populaţie statornică – 840 de locuitori; 181 de gospodării, 10 persoane infirme – ologi; 3 femei cu flotant de naţionalitate română). La acea dată, satul Corni aparţinea administrativ de Plasa Cehul-Silvaniei, judeţul Sălaj. Din punct de vedere al ştiinţei de carte, populaţia satului Corni se prezenta astfel: totalul populaţiei de la 7 ani în sus – 338 de băieţi/ bărbaţi şi 370 fete/ femei adulte; ştiutorii de carte (instrucţie extraşcolară – 3 bărbaţi; instrucţie primară – 129 băieţi/ bărbaţi şi 78 fete/ femei adulte; instrucţie secundară – 2 băieţi/ bărbaţi şi 1 fată/ femeie adultă; instrucţie profesională – 1 bărbat; instrucţie universitară – 1 bărbat; alte şcoli superioare – 1 bărbat); neştiutorii de carte ( 7-12 ani – 18 băieţi/ bărbaţi şi 17 fete/ femei adulte; 13-19 ani – 27 băieţi/ bărbaţi şi 40 fete/ femei adulte; 20-64 ani – 131 băieţi/ bărbaţi şi 203 fete/ femei adulte; 65 ani şi peste – 28 băieţi/ bărbaţi şi 30 fete/ femei adulte; vârstă nedeclarată – 1).
Numele comun al locuitorilor este cornean/ corneni (m.) şi corneancă/ cornence (f.). În 2007, în Maramureş existau 25 de persoane cu nume derivate de familie din numele localităţii: Cornean, Corneanu. În 2011, populaţia creştină era de 322 de locuitori, dialectul utilizat fiind dialect crişean, grai someşean.
Sub aspect geografic, localitatea este situată în partea de sud – vest a Depresiunii Baia Mare, mai exact la poalele Culmii Codrului (o ramură în prelungirea Dealurilor Meseșului). Fiind o zonă colinară, are un relief variat, cu un contur răsfirat, bucurându-se de o climă temperat-continentală cu influență mediteraneană. Astăzi, satul Corni aparţine de comuna Bicaz din judeţul Maramureş, regiunea Transilvania de Nord, fiind situat la poalele Culmii Codrului, în extremitatea vestică a judeţului, în zonă de deal.
Apărători ai credinței străbune în fața tendinței de unire cu biserica Romei, locuitorii organizează la Corni o mare întrunire (participând delegați din Băsești, Odești, Oarța, împrejurimile Ardudului, Șimleului și Cehului) ce susține mișcarea antiunionistă a călugărului Sofronie din Cioara (1757 – 1761).
În anul 1820 se conduc, pentru prima dată, matricole bisericeşti în parohia Corni. În 1850 a fost edificată biserica de lemn cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”. La acea dată existau casă parohială şi edificate economice din lemn. Nu exista preot, iar cântăreţ era Deac Anton. La data de 29 decembrie 1930, administratorul parohial al Parohiei Corni era George Gavriş, poşta fiind la Hodod, având ca filie Ciuta. Datând din secolul al XVII-lea, biserica de lemn din Corni a fost adusă în localitate, în anul 1868, din satul Bobota, Sălaj. În anul 1975 aceasta este demolată.
Actuala biserică a fost construită prin jertfa credincioşilor din Corni sub îndrumarea preotului paroh Ghiţ Gheorghe în perioada anilor 1974 – 1975. În 15 iulie 1984 biserica din satul Corni a fost sfinţită de către Î.P.S.S. Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului. Parohia Corni a avut ca filie Biserica din satul Ciuta din anul 1930 până în 28 mai 2000, când aceasta a devenit parohie de sine stătătoare.
Biserica este construită din cărămidă, după un plan tip sală, cu dimensiunile de 25 m și 12 m. Absida altarului este poligonal nedecroșat, iar naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura sud-vestică a navei, este amplasat turnul-clopotniță adosat, a cărei șarpantă este în formă de coif (piramidală), acoperită cu tablă.
Sub îndrumarea preotului Gârda Valentin, biserica a fost pictată în tempera, în perioada 1981 – 1982.
Conform Devizului şi caietului de sarcini privind executarea lucrărilor de pictură bisericească din interiorul bisericii cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din parohia Corni, document înregistrat în arhiva parohiei la data de 25 februarie 1980 reiese: „Parohia având o biserică veche de peste 100 de ani, cu turla înclinată care nu mai prezenta siguranţa din punct de vedere al rezistenţei şi ţinându-se seama că din cauza spaţiului neîncăpător faţă de populaţia sporită, credincioşii nu mai încăpeau în biserică şi stăteau în curtea bisericii sau rămâneau acasă (…), consiliul parohial a luat hotărârea să se construiască o nouă biserică care să corespundă cerinţelor actuale. Construcţia bisericii a început în anul 1974 şi s-a terminat în 1979. Biserica are formă de navă, altarul cu pereţii în cinci laturi şi cu o boltă ogivă cu trei segmente, lateral spre nord spre amvon. Naosul şi pronausul are o boltă semicilindrică şi două galerii laterale, sprijinite de şase coloane octogonale întregi, din care două spre vest susţin cafasul, iar spre est câte o jumătate de coloană. Biserica are pridvor închis peste care se ridică turnul. Temelia este din beton, zidurile din cărămidă, bolţile din beton, tavanele din lemn cu tencuieli aplicate pe şipci şi trestie. Tencuielile au fost gletite cu ipsos. Pardoselile sunt din beton simplu, din mozaic obişnuit colorat în naos şi pronaos şi din mozaic de marmoră veneţiană în altar. Acoperişul este din tablă galvanizată. Dat fiind că peste tencuieli s-a aplicat un glet de ipsos, Consiliul parohial a hotărât executarea lucrărilor de pictură în tehnica tempera grasă.” Pictura a fost realizată de către pictorul Muntean Vasile din oraşul Covasna, ajutat de Dîrstaru Silviu şi Hosu Sorin.
Potrivit documentelor istorice, primul preot consemnat a fost pr. Filimon (1751), iar matricolele din 1824 permit identificare slujitorilor altarelor, adică pr. Ioan Popovici (1867 – 1882), pr. George Cardoș (1894), pr. Titu Trif (1906), în 1914 preotul lipsește, cantor fiind Anton Deac, pr. Valeriu Ciurdărean (1925), pr. George Gavriș (1930), pr. Gheorghe Mureşan (1933 – 1948), pr. Ciprian Suărășan (1958 – 1964), pr. Constantin Trofin (1964 – 1966), pr. Gheorghe Ghiț (1967 – 1976), pr. Valentin Gârda (1976 – 1982), pr. Ioan Gârdalean (1983 – 1995), iar din 1995 până în prezent pr. Radu Nechita.
Localitatea are două cimitire.
La Corni, pe o pantă de deal din dreapta drumului Bicaz-Babţa şi a văii Cernei, în locul numit „Băbţişoara”, au fost identificate fragmente ceramice aparţinând culturii Suciu de Sus.
Din prima jumătate a secolului al XIX-lea, respectiv din 1824, este atestată școala confesională în localitate, remarcându-se activitatea învățătorilor Petru Bujor (1867), Ioan Popovici, ce era și cantor (1877), învățător și cantor Matei Mureșeanu (1882), învățător și cantor Vasile Hossu (1894), învățător Petru Muste (1906).
La nivelul parohiei noastre s-au desfăşurat şi se desfăşoară, cu regularitate, activităţi misionare şi sociale, cu accent pe însoțirea cuplurilor tinere în primii pași ai experienței familiale, identificarea familiilor cu dificultăţi financiare şi întrajutorarea acestora, consilierea familiilor de risc (divorţ, violenţă domestică), oferirea de asistenţă religioasă la domiciliu celor bolnavi pentru Sfânta Taină a Spovedaniei etc.
La data prezentei, numărul credincioşilor din Parohia Corni este de 230 din care 193 persoane adulte şi 37 de copii cu vârsta sub 18 ani, păstoriţi de preotul paroh Nechita Radu, căntăreţ Tyetyiş Florin, îngrijitor bisericesc Pop Mihai, epitrop Cuc Ionică.
Direcţiile de acţiune ale bisericii sunt centrate pe nevoile de bază ale credincioşilor, în majoritatea lor persoane în vârstă pentru care se oferă asistenţă religioasă la domiciliu, dar şi ajutor financiar pentru cei cu posibilităţi financiare reduse. În acelaşi timp, acordăm o importanţă deosebită implicării tinerilor în activităţi cu rol de întărire a familiei creştine, precum şi de acordare de sprijin finaciar şi suport socio-emoţional pentru aceştia, cu participarea unor specialişti în domeniul psihologiei, prin participarea la programul catehetic “Hristos împărtăşit copiilor”. Programul vine să completeze şi să desăvârşească educaţia creştină pe care părinţii s-au străduit să o insufle copiilor în calitate de buni creştini ai bisericii. Aceasta oferă posibilitatea de a împlini formarea religioasă din cadrul familiei şi pe cea a învăţământului public, fiind capabilă să ofere copiilor o autentică edificare spirituală, o trăire aparte creată de atmosfera bisericească şi de întâlnirea cu părintele spiritual al comunităţii.
Programul slujbelor este unul zilnic, în parohie.
Bibliografie:
***, Bibliotheca Septentrionalis, Revista Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare, Buletin semestrial, an XIII, nr. 1 (24), 2005, articol „Comuna Bicaz cu satele aparţinătoare Corni şi Ciuta”;
***https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Bobota.
