Stareță
Antonia Țineghe
Stavroforă
Mănăstirea ,,Sfânta Treime-Breaza este situată în localitatea Suciu de Sus, din județul Maramureș, la o distanță de 22 km de Tg. Lăpuș.
Este așezată în mirifica poiană de la poalele dealului Breaza, la graniță cu județul Bistrița-Năsăud.
Mănăstirea își are ființă în promisiunea făcută lui Dumnezeu de preotul Florea Mureșan, în anul 1952, când se afla în detenție la Canalul Dunăre-Marea Neagră, și este construită ca jertfă de mulțumire pentru eliberarea sa din prima arestare.
Deviza preotului Florea Mureșan era aceasta: ,,în locul celor 150 de biserici și mănăstiri distruse de generalul Bukow, construim și noi una.”
Primele lucrări de construcție au început în anul 1954 și s-au încheiat în anul 1957.
Hramul ,,Sfânta Treime ” este dat mănăstirii de către Preasfințitul Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, pe vremea când era stareț al Mănăstirii Rohia și sfătuitor de suflet al părintelui Florea Mureșan.
Mănăstirea s-a realizat și organizat ca un mic schit de maici format dintr-o bisericuță de lemn și două chilii.
Peste săptămână părintele locuia aici, practicând rugăciunea, meditația și studiul, deoarece Casa Parohială din Suciu de Sus, unde era preot paroh, era ocupată de ,, zeloșii activiști ai colectivizării forțate a comunei.”
Din cauza regimului de atunci și a opreliștilor ce existau, părintele Florea Mureșan este din nou arestat și închis, iar mânăstirea arsă.
Cu toată comportarea ireproșabilă a părintelui față de acești furioși conducători locali, la o săptămână după serbarea hramului din anul 1958, în noaptea de 11/ 12 iunie, reprezentanții securității din zonă au venit la Breaza și l-au arestat.
După umilințe și batjocuri, i-au pus în spate 2 saci plini cu cărți și l-au biciuit spre culmea dealului Breaza spre Boiereni, unde era așteptat de duba Securității.
Procesul s-a desfășurat rapid la Satu Mare, iar sentința a sunat rece: 25 de ani de muncă silnică- sub învinuirea de spionaj și subminare a puterii de stat.
După 3 ani de temniță la închisoarea din Aiud, la numai 54 de ani de viață, pleacă la Hristos, la 4 ianuarie1961, cel care a fost preot, profesor, protopop al Clujului și CTITOR al Mănăstirii ,,Sfânta Treime”-Breaza, FLOREA MUREȘAN.
Trupul său a fost aruncat în groapa comună a închisorii din Aiud, nefiind identificat până astăzi.
După arestarea preotului Florea Mureșan, Mănăstirea devine staul de oi, iar mai târziu este incendiată, încercând să se șteargă toate urmele existenței ei.
În anul 1990 se sfințește placa de temelie pentru construirea unei noi biserici din zid și pentru reînființarea Mănăstirii, de către Preasfințitul Justinian Chira.
Din anul 1991 se încep lucrările de construcție la noua biserică, din cărămidă, de această dată, prin bunăvoința și osteneala credincioşilor din zonă.
De aceste lucrări, până în anul 1998, se ocupă părintele Gavril Burzo care la acea vreme era parohul satului Suciu de Sus, fost ucenic al părintelui Florea Mureșan.
După anul 1998 de partea administrativă a mânăstirii se îngrijeşte maica stareță Antonia Țineghe, în timpul căreia se termină lucrările la biserică, casa monahală, poarta de intrare și clopotnița mânăstirii, împrejmuirea cu gard și construirea unei noi Bisericuțe din lemn în memoria cititorului-pr. Florea Mureșan.
Ziua de 19 iunie a anului 2000, are o însemnătate deosebită în viața Mănăstirii Breaza. Înconjurați de un sobor de peste 45 de preoți și diaconi, de obștea mănăstirii, de alți viețuitori și stareți ai mănăstirilor din apropriere și în prezența a peste 4000 de credincioși, cei doi Ierarhi ai locului, P. S. Justinian Chira și P. S. Iustin Sigheteanul, au purces la târnosirea bisericii mânăstirii, la sărbătoarea Sfintei Treimi.
Pentru noi cei de astăzi sună la fel îndemnul părintelui ctitor Florea Mureșan:
,, Când ți se pare că nu mai ai nici un rost iubește-l pe Dumnezeu, iubește-ți neamul și fă numai ce îți poruncește această iubire!”
