Istoricul mănăstirii

Despre vechimea mănăstirii de la Ieud există două teorii:

1. Prima mănăstire a luat ființă prin secolul XV, în urma strânselor legături pe care le aveau credincioșii de aici cu mănăstirile din nordul Moldovei este de părere arhimandritul Ioanichie Bălan. Mănăstirea a dispărut, iar în secolele XVI – XVII a fost întemeiat în locul ei alt locaș de cult. Teoria nu are susținere documentară, ea bazându-se doar pe tradiție și pe toponimii.
2. Viața monahală atestată de documente începe la Ieud în secolul XVIII, când familia nobilă Balea ridică o mică mănăstire pe platoul numit azi ”Crucișoare”.

1709 – Familia Nobilă Balea din Ieud construiește o mică mănăstire cu hramul Sfinților Trei Ierarhi pe un platou de lângă izvorul Recea. Între ctitori sunt pomeniți Lazăr, Nicolae și alții din familia Balea.

1733 – Mănăstirea este trecută sub jurisdicția episcopiei de Muncaci și notată în inventarul mănăstirilor din Maramureș. 

1749 – Mănăstirea  este consemnată în Vizitația mănăstirilor din Maramureș a egumenului mănăstirii din Bedevlea – Manase Puskas, care inventariază bunurile locașului monahal. Aflăm că există o biserică în stare bună cu un antimis de la episcopul Ioanichie, două case și o gospodărie destul de mare. În mănăstire locuiește din 1742 un ieromonah pe nume Serafion, hirotonit în Moldova împreună cu mama lui și un alt călugăr al cărui nume nu este amintit.  Prezența antimisului  episcopului  Ioanichie Zeikan (1652 – 1686) ridică însă o întrebare: Cunoscând faptul că antimisele se dăruiesc la sfințirea bisericii, nu cumva biserica era din sec XVII,  iar familia Balea a făcut de fapt o renovare/restaurare a mănăstirii ?

1755 – Mănăstirea este vizitată din nou de egumenul mănăstirii din Bedevlea, Manase Puskas.

1781 – Mănăstirea este desființată în urma edictului împăratului Iosif al II-lea, care desființează mănăstirile, secularizîndu-le averile. În Maramureș procesul de închidere și lichidare a bunurilor mănăstirilor a durat aproape 10 ani. Unele mănăstiri au continuat să funcționeze și după desființarea oficială sau au fost transformate în parohii sau filii.

1782 – 1785 –  Mănăstirea este marcată pe harta Iosefina a Maramureșului. Pe hartă se vede clădirea bisericii și încă 5 construcții,  menționate în inventarul din 1749.

1788 – Mănăstirea este închisă în mod oficial, deși se pare că era nelocuită încă din 1777. Deși Tid Bud menționează că de la mănăstire s-au dus foarte mulți bani și vase de aur și argint în visteria statului, ne îndoim de veridicitatea informației, având în vedere inventarul din 1749 care nu pomenește de asemenea odoare.

1886/89 – Mănăstirea este demolată. Tradiția populară vorbește de alungarea a trei călugări, ceea ce înseamnă că mănăstirea devenise din nou funcțională. Interesant e că Tit Bud, contemporan cu evenimentele, nu pomenește nimic în istoricul mănăstirii Ieud nici de prezența călugărilor, nici de alungarea lor.  Din lemnele mănăstirii s-a construit un magazin și o mică casă parohială după cum își amintea preotul Ioan Bîrlea, cel care a locuit în acea casă parohială.

1965 – Ruinele mănăstirii sunt cercetate de istoricul și arheologul Radu Popa. Acesta a descoperit temelia de piatră a unei biserici de lemn dreptunghiulare, cu dimensiunile aproximative de 10 m lungime și 5 m  lățime, terminată la răsărit cu un altar ce pare a fi fost pentagonal.  

1966 – Preotul satului, Ioan Marcu, a înălțat pe locul altarului o troiță, marcând astfel locul mănăstirii.

1993 – Preotul paroh Brici Alexandru face demersurile necesare pentru (re)înființarea mănăstirii.  Preasfințitul Părinte Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului, aprobă înființarea așezământului monahal cu hramul Sfinții Trei Ierarhi, cu destinația de  mănăstire de maici.

În 4 septembrie, Preasfințitul Părinte Justinian Chira sfințește locul pentru noua mănăstire.

1994 – Preotul Brici Alexandru pune piatra de temelie a bisericii.

2000 – Biserica din lemn de brad a fost ridicată de o echipă de meșteri din Ieud condusă de Hotico Grigore – Hodâșa.

2003 – Se montează iconostasul bisericii, sculptat în localitatea Grumăzești, de lângă Târgu Neamț.

2013 – 2015 – Sub coordonarea stavroforei Filofteia Oltean, stareță a mănăstirii Bârsana și administrator al mănăstirii Ieud, se construiește o casă monahală cu turn clopotniță și poartă de acces. 

Se construiește altarul de vară din lemn.

Starețe

• 2007 – 2010 rasofora Dionisia Botez.
• 2010 – 2016       stavrofora Filofteia Oltean, stareța mănăstirii Bârsana,  administrează și mănăstirea Ieud.
• 2016 – prezent  monahia Mihaela Popan.

Preoți slujitori

• 1741 – 1764 Serapion Orosz (născut în 2 august 1715 la Sighetu Marmaţiei. Intră în mănăstire în 9 mai 1740 şi este hirotonit diacon în 4 martie 1741. Lucru extrem de interesant – este sfinţit preot în Moldova de către episcopul Varlaam în 23 iunie 1741! Vorbea maghiara şi româna. În 26 iunie a venit la Ieud de unde pleacă în 1764 în Silvania. În 1766 revine la mănăstirea Giuleşti iar din 1767 îl găsim la mănăstirea Bârsana.).
• 1780 Metodius Olsai
• 2007 – 2014 Brici Dinu Horațiu
• 2015 – prezent      Pop Ilie