Istoricul comunității parohiale

Comuna Acâș este așezată în partea de sud-est a județului Satu Mare, pe drumul național 19A, la confluența deluroasă a Codrului și a Dealurilor Silvaniei cu Câmpia Crasnei și a Eriului.

După tradiție, se preconizează că denumirea de ,,Acâș” a fost primită după numele unui baron local pe nume Akos, pomenită într-un document din anul 1342, document de donație a magistrului Akus Magnus a unui teren către o fostă mănăstire catolică din această localitate.

Despre începuturile Bisericii Ortodoxe Române în Acâș nu putem să ne pronunțăm cu o dată exactă, deoarece vedem că existența ei datează din secolul XIV-lea dar din cauza zonelor majoritare calviniste, vedem că multe documente s-au pierdut. Cert este că în anul 1797 aflăm trecuți prin rândul nemeșilor (persoane care nu posedau casa lor proprie) numele primului preot din comună, anume Pop Gavril. Mai apoi în anul 1824 regăsim numele altui preot pe nume Ioan Popp, care a murit în anul 1827 și a urmat ca slujitor fiul acestuia, Vasile Popp, care a slujit până în anul 1839.

De la acest preot Vasile ne-au rămas și primele date referitoare la clădirea bisericii și a fostei casei parohiale. El consemnează că în anum 1828, exista o bisericuță de lemn, mică, cu un acoperiș în stare avansată de degradare, la fel și casa parohială. De asemenea Biserica nu poseda cele trebuincioase oficierii cultului, cum ar fi cărțile și veșmintele ci ele se împrumutau din alte părți.

Șindrila de pe bisericuță a fost schimbată 2 ani mai târziu din grija preotului Vasile și a curatorului Șaitoș Vasile. S-au cumpărat tot în acel an veșminte bisericești în valoare de 105 florini precum și cărți bisericești, în valoare de 101 florini. Biserica avea 3 clopote, din care doar 2 erau funcționale, unul fiind crăpat. În anul 1840, biserica avea să capete dintr-un testament suma de 170 florini provenind de la Moroșan George, sumă care a acoperit achiziționarea a 3 parpori și a cărților de cult: Octoih, Psaltirea și Ceaslovul.

În anul 1842, parohia rămâne vacantă un an de zile, urmând să fie instalat preotul Ioan Vicasiu timp de 10 ani, mai apoi preotul George Stanciu pentru trei ani iar în anul 1856 îl regăsim ca preot pe Ioan Covaci.

Preotul Ioan a fost și cel care a demarat strângerea de fonduri pentru ridicarea bisericii de zid, astfel în anul 1859 el reușește să adune de la cele 30 de familii peste 550 de florini, însă nu reușește să ridice biserica, ci doar următorul preot, Ioan Popdan, care își începe pastorația în anul 1867.

Acest preot nu doar că a reușit ridicarea bisericii, ci a fost și unul dintre cei mai harnici, atât pe plan administrativ cât și religios, ridicând între anii 1869-1871 biserica de zid(fără turn), care există și astăzi, cheltuind 12000 de coronae.

Turnul bisericii a fost ridicat ulterior în anul 1898, în timpul preotului Antoniu Băliban, care avea soție din satul vecin, Unimăt și care purta o dragoste formidabilă pentru noua lui parohie, Acâș. El s-a luptat pentru integritatea poporului român fiind amintit printre cei 300 de delegați care au condus Memorandumul de la Viena în mai 1892. El nu doar că a ridicat turnul bisericii, ci a restaurat casa parohială și a ridicat o școală în această localitate. 

În anul 1903, la insistențele lui Gheorghe Pop de Băsești se mută din localitatea Acâș, la Parohia Băsești, lăsând tristețe și părere de rău în sufletele celor din Acâș, fiind un preot foarte îndrăgit. Rămâne până în 1915 la Băsești, după care se întoarce la Unimăt, în calitate de protopop al Eriului. După 15 ani se desființează protopopiatul și preotul Antoniu este trimis la Marghita, tot în funcția de protopop.

În parohia Acâș este instalat în anul 1904 și păstorește timp de 36 de ani preotul Ioan Trufașiu, el a consolidate fundația bisericii iar în anul 1937 a ridicat iconostasul, proiectat la Tășnad, care este prezent și în ziua de astăzi, în biserică.

Mai apoi a păstorit în Acâș preotul Coriolan Osian, timp de 13 ani, care de asemenea s-a îndeletnicit cu grija aspectului exterior al bisericii, el fiind singurul preot, care a fost îngropat în cimitirul parohial din Acâș.

În anul 1965 este numit preot, Teodor Clapon care păstorește doar 3 ani, până în anul 1968 când preia cârma parohiei Acâș, preotul Oncescu Vasile, un preot harnic, înteprinzător fiind cel care v-a introduce curentul electric la biserică, iar din anul 1971 începe reparațiile la biserică. Munca s-a a fost apreciată și răsplătită de către Preasfințitul Episcop Vasile Coman în 21 noiembrie 1971, de sărbătoarea ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, care va și rămâne hramul bisericii, zi de sărbătoare în care biserica a fost târnosită și înzestrată cu sfinte moaște.

Pe data de 1 aprilie 1984, a fost instalat ca preot Vâscu Augustin, un preot cu mare har care a păstorit timp de 38 de ani în Parohia Acâș cu filia Mihăieni. În timpul slujirii preotului Augustin s-a ridicat o nouă casă parohială în anul 1985, fiind construită într-o curte cu biserica. În anul 2005 a fost înlocuită țigla veche de pe nava bisericii și a fost pusă tablă de aluminiu. Iar cea mai mare realizare a părintelui Augustin a fost pictarea în totalitate a celor două bisericii, din Acâș între anii 2016-2018 iar cea din Mihăieni 2014-2016, cu o pictură bizantină, în frescă, executată de către pictorul Contra Ciprian.

Odată cu trecerea la cele veșnice a părintelui Augustin, în anul 2022 a fost scoasă la concurs parohia, urmând să fie instalat, prin concurs, preotul Sopoian Casian Mihai. De atunci, s-au început lucrări de modernizare a bisericii, schimbându-se turnul cel vechi construit în 1970, cu un turn nou, precum și împrospătarea tencuielii și a culorii exteriorului, cu un alb imaculat. S-a schimbat în totalitate tabla de pe nava bisericii, noua culoare fiind negru antracit. S-au pus cruci noi pe toată biserica, pe culoare aurie. S-a construit un nou pridvor încăpător, precum și o ușă nouă din stejar, sculptându-se Sfinții Arhangheli pe aceasta. De asemea fostele cruci din curtea bisericii au fost înlocuite, ele fiind foarte vechi, aparținând anului 1912, cu două răstigniri noi din marmură, lucrările fiind în clipa aceasta în desfășurare.