Paroh
Pr. Dănuț Berețchi
Data nașterii: 03.01.1990
Telefon: 0743401354
E-mail: parohiaortodoxacalinestioas@gmail.com
Situată în partea de vest a depresiunii Țarii Oașului (care se întinde pe o suprafață de 614 km pătrați) comuna Călinești-Oaș (aparținând, după noua împărțire administrativ teritorială, județului Satu-Mare), este un perimetru plin de surprize arheologice.
Natura vulcanică a depresiunii este evidențiată de cercetările arheologice din zona Călineștiului, unde se întâlnesc tufuri vulcanice.
Comuna se învecineaza la Nord cu localitatea Gherța Mică, la Sud cu Prilog Vii și Livada, la Est cu satul Boinești iar la Vest cu localitatea Turulung, reprezentând practic granița dintre Țara Oașului si Ugocea.
Datorită situării geografice a Oașului (în Nord-Vestul României), clima este temperat continentală, ceea ce duce la derularea naturală a celor patru anotimpuri.
Solurile predominante sunt cele podzolice și cele brune podzolice pe care se găsesc diferite specii de arbori cum sunt: stejarul, gorunul, fagul de deal, fagul de munte, etc. și pe care conviețuiesc diferite specii de animale cum sunt: lupul, ursul, mistrețul, vulpea, cerbul, etc.
Așezarea este foarte veche. Conform cercetarilor ștințifice în domeniul arheologiei Vasile Pârvan, în lucrarea sa ”Getica”, amintește Călinestiul, precum și alte localități, stabilindu-le existența din neolitic.
Așezarea Oașului este ca așezarea unei cetăți, din care oamenii au ieșit foarte rar, apărându-i astfel de multele influențe străine, ajutându-i in acelasi timp la păstrarea integritații tradiției, a limbii și a credinței.
Săpăturile arheologice, întreprinse la Călinești de către Aurel Socolan de la Muzeul de Istorie din Baia Mare și de către doamna Maria Bitiri, în anul 1967, au dat muzeului o serie de obiecte descoperite în locul numit Dâmbul Sfintei Mării și care au fost atribuite localnicilor din epoca paleoliticului.
După opiniile specialiștilor în arheologie, descoperirile de pe raza comunei Călinești Oaș ar putea avea o vechime între 10.000 si 35.000 ani înainte de Hristos.
În vara anului 1999 cu ocazia construirii unui complex hotelier pe dealul Hurca din Călinești-Oaș a fost identificată o cetate cu o vechime de peste 2.800 de ani.
Prima atestare documentară a Călineștiului, însă, provine din anul 1490. Tot de atunci s-au păstrat mențiuni și despre satul Lechința, care după unele surse ar avea o vechime mai mare decât comuna. Pașunea Mare și Coca au apărut în documente mult mai târziu.
Primele date exacte referitoare la populația comunei apar în anul 1975.
Această estimare este completată de o hartă economică a regiunii care indică în zona Călineștiului prezența masivă a livezilor de pomi.
Până în vara anului 1999 comuna Călinești-Oaș a cunoscut o dezvoltare destul de lentă, dar constantă. În viitor, datorită tineretului care lucrează în străinatate și care cu valorile acumulate, participat activ la ridicarea ei, comuna se va dezvolta într-un ritm mult mai rapid.În prezent, pe raza Călineștiului figurează cinci biserici. Demn de remarcat este și faptul că în Lechința a existat cea mai veche biserică din zonă (construcția ei a început în anul 1604), care se află acum la Muzeul Țării Oașului din Negrești Oaș.
Majoritatea oamenilor, însă sunt creștini ortodocși.
Într-un climat de toleranță și înțelegere reciprocă, în comună conviețuiesc și greco-catolici, romano-catolici, penticostali si martori ai lui Iehova, dar numărul acestora este nesemnificativ.
Prima biserică construită pe aceste meleaguri ale comunei Călinești a fost în locul numit Josani, unde erau și primele familii așezate. Biserica din lemn a fost construită în anul 1597 și a dăinuit până în anul 1758 anul năvălirii tătarilor care i-au dat foc chiar în momentul în care preotul săvârșea Sfânta Liturghie în ziua Sfintelor Paști. De atunci se păstrează aceasta tristă amintire în sufletul acestui popor, care în fiecare an, la Paști după terminarea Sfintei Liturghii, fuge cu paștile în mare grabă de la Sfânta Biserică spre casă.
A doua biserică a fost construită în anul 1790 din lemn și a dăinuit până în anul 1903, an în care a fost demolată.
A treia biserică a fost construita din piatră. Construcția ei a început în anul 1884 și a durat cinci ani, adică până în anul 1889. Fondul necesar de bani s-a adunat din contribuția benevolă a credincioșilor.
Biserica, după numai trei decenii trebuia să fie reparată, deoarece în zidaria de piatră apăreau fisuri foarte pronunțate, pereții s-au deplasat în așa măsură, încât bolta de cărămidă amenința cu căderea.
Pentru înlăturarea pericolului de surpare, s-au executat nouă bucăți de contraforturi din cărămidă în jurul bisericii.
Apoi din zece în zece ani, s-au executat lucrări de consolidare, dar fără să se obțină rezultatul dorit.
În anul 1932, cele trei clopote au fost luate din turn și montate într-o clopotniță zidită din lemn. Pe clopotul cu greutate de 210 kg, adică pe cel mijlociu, se gasește următoarea inscripție: „Donat de Dumitru Surdu în anul 1894”, Tot pe acest clopot este indicat și numărul seriei Nr. 1055 și este frumos ornamentat, de jur împrejur, cu ghirlande de flori. Pe clopotul mare, în greutate de 434 kg, turnat la Timisoara în anul 1923 se găsește inscripția următoare: „Turnat de fiul lui Antoniu Novotni în Timișoara sub Nr. 4586, Ioan Gogea, Vasiu, Vasiliu, Vasile, Petru, Iacob Ciora, Tămaș ”. Iar clopotul mic are doar 119 kg.
Între anii 1952-1959 biserica a fost renovată în întregime. La început biserica a fost acoperită cu tablă care a rezistat până în anul 1953 când a fost acoperită din nou cu tablă zincată.
În anul 1963 s-a renovat tot iconostasul si cu această ocazie icoanele vechi au fost înlocuite cu altele noi, donate de către colectivul de mineri din Ciudanovița.
Biserica a fost construită în formă de corabie, prezentând un amestec de stil gotic cu roman. Planul bisericii a fost elaborat de inginerul Burdea Ioan din Satu Mare iar contraforturile au fost construite de către maistrul Zetea Ioan din Viile Apei.
Pictorul executant al iconostasului a fost Mureșan Aurel din Satu Mare.
Târnosirea bisericii a avut loc in anul 1959 de către Prea Sfințitul Episcop Valerian al Oradiei. Biserica poseda obiecte de valoare artistica. În anul 1973 biserica a fost împrejmuita cu gard de fier, iar zidul si stâlpii din fier beton pe o întindere de 240 metri. Starea tehnică a bisericii prezenta pericol de prăbușire. Pereții erau fisurați, contraforturile și turnul s-au deplasat fața de situația normală, partea sudică a bisericii a fost mai jos cu circa 10-15 cm față de cea nordică.
Aceste fenomene au fost datorate fundației care a fost executată din piatră brută și piatră de vale, în lipsa materialelor de legătură (mortar) fiind simplu așezate în șanțuri săpate și nu la adâncimea corespunzatoare.
În primăvara anului 1985 a fost demolat turnul și un tronson din biserică. După desfacerea zidurilor s-au constatat dislocări din zidirea de piatră ăi în unele zone chiar prăbușiri ale acesteia, drept urmare clădirea rămasă nedemolată și-a diminuat rezistența și stabilitatea periclitând siguranța credincioșilor care participau la Sfintele Liturghii, biserica fiind așadar demolată.
În anul 1985 încep lucrările de constructie ale acestei biserici monumentale, grație contribuției benevole a credincioșilor acestei așezări cu rezonanța în țara noastră.
Construcția bisericii din cărămidă și beton armat, cu ziduri înalte și zvelte, cu balcoane spațioase, cu o arhitectură deosebit de armonioasă, având o lungime de 36 de metri și o lățime de 21 de metri, biserica se bucură de un imens spațiu în interior. Biserica este prevăzută cu trei ieșiri cu tinde deschise – una în partea de apus și două laterale dispuse în zona naosului.
Turlele bisericii amintesc de turlele bisericii mănăstirii de la Curtea de Argeș. Acestea sunt în numar de șapte: una mare principală și șase mici: două pe naos și patru pe pronaos.
După încheierea construcției s-a trecut la înfrumusețarea interiorului. Pentru decorarea lui se utilizeaza o suprafată de circa 3500 metrii pătrați. Pictura este realizata în tehnica „frescă”.
Pe calota bolții altarului este înfățișată Maica Domnului stând pe tronul împărătesc avându-l în brațe pe pruncul Iisus Hristos și înconjurată fiind de arhanghelii Mihail și Gavriil. Sub registrul compozițional sunt pictați sfinții mari ierarhi în picioare, în marime naturală. Pe arcul triumfal sunt pictați în medalioane, prorocii: Isaia, Ieremia, Daniel, Solomon, David, Moise, Aaron, Ilie și Avacum.
Pe bolta naosului poate fi observat Iisus Hristos tinând în mâna stângă Evanghelia iar cu dreapta binecuvântând. În turlă este pictata reprezentarea uneia din scenele cele mai complexe: Dumnezeiasca liturghie sau „Liturghia îngerească”.
Pe pereții naosului și ai pronaosului sunt pictate impresionante scene biblice ca: Pescuirea minunată, Nașterea sau Învierea Domnului, Schimbarea la Față, Învierea lui Lazar, și multe alte minuni savârșite de Iisus pe pământ. Sub fiecare scena se află pictați în mărime naturală și în picioare sfinți, prooroci sau mucenici.
Aceasta pictură a uimit fiecare vizitator. Oricine o vede rămâne impresionat de multitudinea scenelor biblice, a expresivității sfinților reprezentați dar în special de coloristica pură specifică comunei.
Sfințirea acestui măret edificiu s-a realizat în ziua de 10 septembrie a anului 2000 de catre P. S. Justinian precum si de Episcopul vicar Justin Sigheteanul înconjurați de un mare sobor de preoți slujitori și o mulțime de credincioți.
În fața iconostasului sunt plasate două icoane de o frumusețe rară: în partea stângă e Maica Domnului cu pruncul în brațe iar în dreapta e Iisus Hristos.
În spatele bisericii, spre sud se află cimitirul mic, în care există puține morminte. În acest cimitir, un loc aparte îl ocupa mormântul eroului martir Ciul Ioan Marinel, victimă a revoluției anticomuniste din anul 1989.
Colegii si apropiații, precum și familia îl considerau un ofițer și un poet de perspectivă. Versurile de pe mormânt îi aparțin:
„Pas cu pas ne ducem toți
În străbunele morminte
Peste veac dacă socoți
Cine-o să ne țină minte?
Acolo-n deal cum fulgeră
Un plumb simții că vine
Și n-avea loc cât larg era
Decât în piept la mine”
La mormântul acestuia se aduce un omagiu tuturor eroilor țării cu ocazia sarbătorii Înălțării Domnului, și a zilei de 1 Decembrie.
În anul 1903 era deja o casă parohială din piatră și o casă cantorală din lemn edificată în anul 1892.
În anul 1936 când se culeg date pentru publicarea „Semantismului” s-au gasit la Călinești matricole datând din anul 1824, restul arhivei fiind distrusă prin ardere, iar unele izvoare pierdute din neglijentă, ori confiscate.
De la această dată, din actele existente s-a putut constata că la Călinești au slujit următorii preoți: Pr. Oros Petru 1839-1859, Pr. Oros Pavel 1859-1862, Pr. Pop Toader 1862-1868, Pr. Pop Dumitru 1880-1883, Pr. Goge Ioan 1884-1888 (preotii Goge Ioan, Oros Pavel si Oros Petru au fost ginerii preotului Pop Dumitru și toți trei au fost din Călinești), Pr. Dobosi Ioan, Pr. Pop Ioan 1888-1891, Pr. Berinde Ambroziu 1892-1911, Pr. Mirijan Alexandru 1912-1924, Pr. Iosif Damian 1924-1949, Pr. Pop Andrei 1949-1952, Pr. Pop Gheorghe 1952-1955, Pr. Iliescu Ghorghe 1955-1961, Pr. Ardelean Ioan 1962-1967.
Nici unul din preoții enumerați, însă nu au slujit atât în această parohie și nici nu au făcut atâtea pentru ea, cât a facut-o preacucernicul părinte Ciorbă Vasile. Pe o durata de 35 de ani, de la 1 Iulie 1967 pâna în 1 Iulie 2002, acesta a fost mai mult decât păstorul locuitorilor acestei comune.
Sunt o mulțime de lucruri pe care neobositul preot Ciorbă Vasile le-a realizat pentru comunitatea creștină a Călineștiului și nu numai, cu toate că a îndurat multe umilințe din partea regimului comunist.
În timpul acestui preot s-au realizat o mulțime de lucrări dintre care cele mai importante sunt: construirea unei case parohiale, ridicarea actualelor biserici de la Coca și de la Călinești.
Acest preot va rămâne mereu întipărit în memoria și în sufletele celor care l-au cunoscut datorită credinței, curajului și a devotamentului față de dreapta credință ortodoxă.
Din anul 2002 până în 2022 s-au mai realizat o serie de lucruri importante pentru Sfânta Biserica, dintre care cele mai importante sunt: introducerea încălzirii în Sfânta Biserică, construirea a înca două frumoase cruci din marmură în jurul bisericii, revopsirea tăblii de pe biserică, aducerea apei potabile la casa parohială, renovarea clopotniței si construcția unei anexe pentru casa parohială, ridicarea unei capele mortuare, și construcția unei cladiri în preajma bisericii sub păstorirea preotului Mihalca Gavrila.
Din anul 2022 preot paroh este Berețchi Dănuț sub a cărui păstorire s-au realizat următoarele lucrări:
