Istoricul comunității parohiale

Satul Chiuzbaia, orașul Baia Sprie, județul Maramureș, este așezat la o distanță de 14 km în partea de Nord-Est a Municipiului Baia Mare, respectiv la o distanță de 7 km Nord față de orașul Baia Sprie, fiind străbătut de Valea ”Sfântului Ioan”. Chiuzbaia are o vechime istorică apropiată celei atestate pe seama orașului Baia Sprie, respectiv anul 1329. Monografia satului găsită la oficiul parohial atestă că „Între anii 1237-1239, înainte de invazia tătară, în Chiuzbaia exista o populație omogenă cu parohie proprie”. La anul 1921 comunitatea este identificată sub numele de Chiuzbaia, care înseamnă în accepțiunea colectivă „Baia de sub Chiuz (Mina Herja)”. Totuși, precizăm faptul că numele proprii Kizbanya și Kisbanya găsite în documente din timpul stăpânirii austro-ungare, înseamnă „Baia cu apă murdară/chizoasă”, respectiv „Baia mică”. Conform unei inscripții regăsite pe zidul actualei școli din sat, precum și a unui document oficial găsit în arhiva unității de învățământ din localitate, prima atestare documentară a Școlii Chiuzbaia este în anul 1827. Localnicii s-au îndeletnicit de-a lungul timpului cu creșterea animalelor, dar mai ales a oilor și exploatarea lemnului. Având în vedere apropierea de cele două orașe învecinate chiuzbăienii au găsit locuri de muncă aici, dar și oportunitatea de a-și comercializa produsele din lâna oilor: cergi, gube și alte produse tradiționale și artizanale.

Istoricul bisericii parohiale

Putem presupune că prima biserică a comunității a fost construită înainte de invazia tătară din secolul al XIII-lea. A doua biserică, edificată pe la 1620 din lemn de stejar, a fost așezată pe locul numit „Pujnă”, iar în jurul ei se mai găsesc, până în prezent, urme care să-i ateste existența istorică. A treia biserică a comunității, un monument de arhitectură populară la acel timp, a fost construită tot din lemn pe la anul 1752 în Cimitirul de Jos, în locul numit „La Pandoru”, de către meșterul Chendrea a Petri Brudului, originar din Sălaj. Aceasta a fost vândută comunei Mănășturel de pe Someș. Sfântul Prestol din piatră al acestui lăcaș se păstrează până în prezent, putând fi observat în Cimitirul mai sus amintit. La anul 1800, apare menționată o nouă biserică situată pe locul actualei biserici parohiale și construită pe cheltuiala lui Vasile Cherecheș, care a rămas întipărit în conștiința locului ca și ctitor al bisericii. În anul 1931 încep lucrările la actuala Biserică.

Nava și absidele laterale ale bisericii parohiale au fost ridicate între anii 1931-1939, sub păstorirea preotului paroh Nicolae Lupan. Ulterior, între anii 1939-1959 s-au edificat cele două turnuri-clopotniță. Astfel, biserica este zidită după un plan triconc, cu absidele laterale rectangulare, cu dimensiunile 33m x 13m. Absida altarului este poligonală decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului sunt situate două turnuri-clopotniță adosate navei cu șarpante în formă piramidală. Pictura a fost efectuată de către pictorul bisericesc Muste Valentin, din Baia Mare, între anii 1987-1988, în tehnica „encaustică”, în timpul păstoririi preotului paroh Mada Viorel-Vasile (1977-2020). Ansamblul arhitectural al bisericii mai cuprinde trei troițe renovate în marmură și o troiță în piatră, precum și un Altar de vară, din lemn, după un plan hexagonal, edificat în anul 2014, de către același paroh. Construcția Casei parohiale a început în 1975 la inițiativa preotului Panga Iacob (1971-1977), din cărămidă și beton armat, lucrările de mansardare și finisaje interioare și exterioare, fiind efectuate de preotul Mada Viorel-Vasile. Casa Parohială a fost renovată interior și exterior de către preotul Bud Mihail-Andrei, între anii 2020-2022.

În patrimoniul parohiei se află: un Potir de argint de 25 cm înălțime și un Potir filigramat nedatate, dar cu valoare de patrimoniu evidentă. Cărți vechi: Mineiul lunei lui Ianuarie, Tipografia „Cărților bisericesci”, București, 1898; Mineiul lunei Ianuarie, Ediția a II-a, Tipografia cărților bisericești, București, 1909; Mineiul lunei lui Fevruarie, Tipografia „Cărților bisericesci”, București, 1898; Mineiul lunei lui Fevruarie, Ediția a II-a, Tipografia cărților bisericești, București, 1909; Octoihul, ediție cu caractere slavone; Mineiul lunei lui Martie, Tipografia „Cărților bisericesci”, București, 1898; Mineiul lunei lui Martie, Ediția a II-a, Tipografia cărților bisericești, București, 1909; Mineiul lunei lui Aprilie, Tipografia „Cărților bisericesci”, București, 1898; Mineiul lui lui Maiu, Ediția a II-a, Tipografia cărților bisericești, București, 1910; Mineiul lunei lui Iunie, Tipografia „Cărților bisericesci”, București, 1894; Mineiul lunei lui Iunie, Ediția a II-a, Tipografia cărților bisericești, București, 1910; Mineiul lunei lui Iulie, Tipografia „Cărților bisericesci”, București, 1894; Mineiul lunei lui Iulie, Ediția a II-a, Tipografia cărților bisericești, București, 1910; Mineiul lunei lui August, Tipografia „Cărților bisericesci”, București, 1894; Mineiul lunei lui August, Ediția a II-a, Tipografia cărților bisericești, București, 1910; Mineiul lunei lui Septembrie, Tipografia „Cărților bisericesci”, București, 1891; Mineiul lunei lui Septemvrie, Ediția a II-a, Tipografia cărților bisericești, București, 1908; Mineiul lunei lui Octomvrie Tipografia „Cărților bisericesci”, București, 1892; Mineiul lunei lui Octomvrie, Ediția a II-a, Tipografia cărților bisericești, București, 1908; Mineiul lunei lui Noemvrie, Tipografia „Cărților bisericesci”, București, 1892; Mineiul lunei lui Noemvrie, Ediția a II-a, Tipografia cărților bisericești, București, 1908; Mineiul lunei lui Decemvrie, Tipografia „Cărților bisericesci”, București, 1892; Mineiul lunei lui Decemvrie, Ediția a II-a, Tipografia cărților bisericești, București, 1909; Apostol, EIBMO, București, 1960; 

Comunitatea satului Chiuzbaia a fost păstorită, de-a lungul anilor, de preoții: Pr. Nicolae Lupan, Pr. Augustin Butean, Pr. Adrian Costin, Pr. Ioan Știru (1952-1960); Pr. Vasile Șimon (1960-1965); Pr. Petru Pop (1965-1971); Pr. Iacob Panga (1971-1977); Pr. Viorel-Vasile Mada (1977-2020); Pr. Bud Mihail-Andrei (2020-prezent). 

Cântăreții remarcați de comunitate sunt Ioan Grigor, Vasile Breban, Ioan Libotean și Firicel Gavril Grigor (2012-prezent). Epitropii care au rămas în memoria parohiei sunt Ananie Cânța, Ioan Avram, Nuțu Babici, Gavril Grigor, Pavel Roman, Oancea Gheorghe, Bele Dumitru și Breban Vasile. 

Cimitirele

În număr de 3, poartă denumiri consacrate în comunitate astfel: „Cimitirul de pe Pujna”, situat la 300 m de biserică înspre Muntele Igniș, datând din secolul al XVI-lea, după cum reiese din inscripțiile unor cruci funerare; „Cimitirul la Pandoru”, aflat la o distanţă de 250 m de biserică sub dealul Pujna; „Cimitirul de pe Ulița Satului”, aflat la o distanţă de 150 m de biserica parohială, pe ulița mai sus-menționată.

În anul 2019 s-au început lucrările de construire a Capelei mortuare din Chiuzbaia, finalizându-se în anul 2022. Construcția realizată din cărămidă ceramică, acoperită cu țiglă metalică, iar în interior au fost realizate trei scene – ”Deisis”, ”Învierea lui Lazăr” și ”Învierea fiicei lui Iair”. A primit haina binecuvântării la data de 25.06.2022 de către Preasfințitul Părinte Iustin Hodea, episcopul Maramureșului și Sătmarului.

Biblioteca parohială este situată în cafasul bisericii și conține peste 800 de titluri.

Activitățile pastoral-misionare, catehetice și culturale cuprind pelerinaje în preajma sărbătorilor închinate Maicii Domnului, precum și a altor praznice împărătești la Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” de lângă localitate, mănăstire ctitorită de preotul Viorel-Vasile Mada împreună cu credincioșii între anii 1995-1998, cercuri catehetice pentru copii în cadrul programelor naționale „Hristos împărtășit copiilor”, „Alege școala” și ”Nici o comunitate parohială fără tabără de vară”. La inițiativa preotului paroh, s-au organizat periodic în Postul Adormirii Maicii Domnului, în Postul Nașterii Domnului și cu ocazia hramului, diferite activități religios-culturale concretizate în serbări cu copiii și împărtășirea lor înaintea începerii anului școlar. Acțiunile filantropice s-au concretizat în răspunsul binevoitor și prompt al comunității chiuzbăiene la cererile celor aflați în nevoi, atât din comunitate, cât și din afara ei, precum și la circularele formulate instituțional de către Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului.

Surse bibliografice

Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică

Rădulescu-Cherecheș, Teofil, Monografia satului Chiuzbaia, Vol. I. Fascicul I și II

Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968

Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015

www.protopopiatul-baia-mare.ro