Paroh
Pr. Andrei Mitruț Vlad
Data nașterii: 03.02.1995
Telefon: 0765899978
E-mail: andrei_vlad03@yahoo.com
Parohia Ortodoxă Română “Sfântul Nicolae” Glod face parte din Protopopiatul Ortodox Român Sighet.
Pe Valea Slătioarei, afluent al Izei, între Bârsana şi Strâmtura se află satul Glod. Poziţionat la o distanţă de 70 km. de municipiul Baia Mare şi la 30 km. de oraşul Sighetu Marmaţiei.
Se situează chiar pe limita de nord-vest a cnezatului de vale al Bogdăneştilor, Valea Slătioarei fiind la 1353 hotarul domeniului fiilor lui Iuga. Urmaşii lui Iuga stăpânesc la 1418 o possesio Mochyar pomenită alături de celelalte sate de pe acelaşi domeniu. Identitatea Glodului Mocsar, este confirmată de mutarea limitei domeniului, înainte de 1411 de pe Valea Slătioarei pe creasta dealurilor dinspre Cosău. Situat pe un hotar mai vechi, Glodul nu poate data decât de la sfârşitul veacului al XIV-lea.
Situat pe valea Vişeului şi pe cursul superior al Izei, cu limita în defileul dintre Bârsana şi Stramtura, cnezatul de vale al Bogdăneştilor apare în veacul al XIV-lea ca fiind compus din 22 de sate. Câteva întemeiate chiar în secolul al XIV-lea cum ar fi: Poienile de sub Munte, Glod, Slătioara, Poienile Şieului, poate şi Dragomireşti.
O frumoasă istorioară despre satul Glod, spune că: „la un moment dat au venit aici trei familii tinere din zona Oaşului, de la Satu Mare şi s-au stabilit aici in pădurile Glodului. Au căutat aici un loc de refugiu din calea invaziei triburilor barbare. „ Glodul, Slătioara si Poienile Izei au aparţinut de Şieu ”. Erau domenii ale oamenilor bogaţi din Şieu. Aceste familii şi-au făcut colibe de lemn în păduri, practicând fiecare meseria lui, unul era cioban, altul era morar si altul vânător. Fiecare a pregătit câte un dar şi au mers în Şieu să-l caute pe proprietarul pământurilor unde ei se aşezaseră. Ciobanul a făcut toate lucrurile care trebuie la o stână de oi pentru a face brânza, morarul ştia să facă pietre de moară şi a cioplit două pietre frumoase pentru a-i face boierului moară. Vânătorul a luat cu el mai multe piei de vulpe. Boierul a fost bucuros, fascinat de aceste daruri şi le-a permis acestor familii să se aşeze pe pământurile lui. Numele acestor familii au fost: Rac, Marian şi Mondea. Doar familia Rac mai este azi în sat, o familie destul de numeroasă”.
În centrul localităţii se înalţă biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, construită probabil în prima jumătate a secolului XVIII, împodobită cu picturi lucrate, în anul 1829, în vremea parohului, Tivadar Vasile, al cărui portret se păstrează în interiorul altarului. Nu se ştiu multe date despre începuturile bisericii dar Tit Bud menţionează în anul 1699 doi preoţi slujitori: „popa Ioan si popa Lupu”.
Biserica are un plan sală. Absida altarului este poligonală decroşată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară iar pronaosul este tăvănit. Are un pridvor poligonal deschis. Pe latura vestică a edificiului este situat turnul-clopotniţă cu foişor, angajat navei, a cărui şarpantă este în formă de coif.
Iconostasul şi altarul au fost pictate de zugravul Ianoş Opriş în 1823. Biserica adăposteşte icoane pe lemn şi sticlă extrem de valoroase, din veacurile XVII şi XVIII, mobilier, cărţi, cruci de mână, icoane pe sticlă şi alte valori patrimoniale. Icoanele pe lemn, pictate în 1771, sunt atribuite zugravului Radu Munteanu din Ungureni.
În anul 1969 Biserica intră în rândul Bisericilor monument istoric de categoria A. Biserica se află într-o stare de conservare foarte bună, ca şi structură, fiind necesare lucrări de restaurare a picturii: icoane şi picturi murale, în acest sens în anul 2015 s-a elaborat un proiect care a primit aviz favorabil din partea Ministerului Culturii: Aviz 43 /CA/2015.
În anii 2022-2023, au fost construite poarta de lemn în stil Maramureșean și gardurile de lemn acoperite cu draniță din jurul curții casei parohiale dar și a cimitirului. În anul 2024 a fost construită poarta de lemn în stil Maramureșean de la intrarea în cimitirul bisericii.
Casa parohială actuală este construită pe locul unei case parohiale mai vechi în anii 1980, renovată în anii 2023-2024
Parohia dispune și de o sală de mese construită în anul 2012.
Preoţii slujitori cunoscuţi în satul Glod, cu filia Slătioara sunt următorii: 1699 Popa Ioan si Popa Lupu, 1700-1741 Protopop Ştefan Petrovay, 1741-1799 Popa Lupu din Glod, 1799-1813 Popa Mărişan, 1813-1815 Preot Ioan Marian, 1817 Preot Cozma Marian, 1829-1835 Preot Vasiliu Tivadar, 1847-1855 Preot Benedict Iuga, 1856-1860 Preot Georgiu Buday, 1860-1880 Protopop Baziliu Gyenge, 1881-1899 Preot Aureliu Zoicaş, 1899-1906 Preot Georgiu Bârlea, 1907 -1911 Preot Stefan Pop, Preot Mihail Dobossy, 1942-1958 Preot Gheorghe Ioan Ivanciuc, 1958 -1969 Preot Udriciuc Vasile, 1969-1972 Preot Gherghescu Dumitru, 1972- 1989 Preot Luţai Grigore, 1989- 1996 Preot Hotico Vasile, 1996-2000 (Filia Slătioara devine parohie, următorii preoți slujind doar la parohia Glod) Preot Bologa Ioan, 2001-2006 Preot Cupşinar Vasile, 2007-2012 Preot Iusco Marius, 2012-2018 Preot Sidău Dan- Ioan, 2018-2023 Preot Dohotar Vasile, 01.09.2023-până în prezent Preot Vlad Andrei-Mitruț.
Cântăreţ bisericesc este Contor Petru şi paraclisier Petreuș Petru.
În jurul bisericii este singurul cimitir al satului.
Biserica din Glod a jucat un rol foarte important în istoria comunităţii construind prima şcoală din sat, purtând numele Şcoala Confesională din Glod, care în 26 iulie 1948 este donată Statului Român de către Preotul Gheorghe Ioan Ivanciuc.
Conform recensământului din 2025 Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Nicolae” Glod are un număr de 130 de familii, respectiv 405 credincioşi.
