Parohia Ortodoxă Română „Învierea Domnului” Sighet VI Iapa face parte din Protopopiatul Ortodox Roman Sighet.

Localitatea Iapa, din anul 1968 cartier al municipiului Sighetu Marmației, este atestată documentar în 1406. Numele localității consemnat în documente în decursul anilor a fost: Kabolapatak, Kapalapathaka, Lopataka, Kabalapatak, Ciarda Iapa, Kabolapataka, Lopatak, Lopathaka, Lwpathaka, Cabalapatak, Japa, Kobilec. În perioada medievală „Valea Iepei” a fost proprietatea nobilor români Stan, Teodor, Opriș, Ioan și Clemente, fiii cneazului Dragoș Feir și a urmașilor lor.

Înainte de existența bisericii de piatră, în comunitatea Iapa a existat o biserică ortodoxă de lemn, cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (secolul XVII). Surse care susțin această informație sunt consemnările făcute în vechile cărți de cult ale Bisericii, anume: Faptele Apostolilor, Antologhion de la Râmnic 1737, Octoih, Penticostar de la Râmnic 1767 și Triod. Alte obiecte de cult care au aparținut bisericii sunt: Apostol de la Blaj 1801, Evanghelie de la Blaj 1817, Antimis Rusesc semnat de Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul al Maramureșului, Cruce de metal însemnată pe spate cu o rugăciune slavonă. Având în vedere perioada în care Biserica Ortodoxă din Transilvania a fost persecutată de Curtea Imperială de la Viena, și aici, în aceste ținuturi, Biserica Ortodoxă a fost persecutată. Astfel, din ordinele Generalului Bukow, biserica de lemn din Iapa a fost arsă, având același sfârșit ca și alte biserici de lemn din Maramureșul Voievodal.

În perioada 1780-1880 nu există surse legate de un nou lăcaș de cult. În documentul intitulat „Date istorice despre protopopiatele, parohciile și mânăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911” (Tit Bud, Gherla 1911) se relatează faptul că biserica de piatră a Parohiei Iapa a fost edificată în timpul păstoririi preotului Georgiu Rednic, unde apare că a fost preot paroh în anul 1887, ceea ce reiese că, construcția bisericii a fost începută cu anul 1887, urmând a fi sfințită în anul 1896. Fiul preotului Georgiu Rednic, respectiv Iuliu Rednic (paroh între anii 1896-1935), va împodobi biserica cu o nouă catapeteasmă realizată la Blaj de către profesorul Flaviu Domaș. Biserica parohială este construită din piatră și cărămidă, fiind acoperită cu tablă. Planul bisericii este compus dintr-un naos dreptunghiular cu două încăperi decrosate în raport cu peretele naosului, ce corespund încăperilor laterale turnului-clopotniță. La extremitatea opusă, două abside laterale, identice încăperilor ce flanchează turnul, marchează o planimetrie în formă de cruce dublă. Altarul poligonal nedecrosat, prevăzut cu două deschideri semicirculare, este acoperit cu o semicalotă. Iluminarea naturală a naosului este realizată de câte trei goluri de fereastră semicirculare, situate pe pereții laterali, iar cele patru abside laterale sunt și ele marcate de același tip de fereastră. Sistemul de boltire al naosului este compus din două bolți boeme descărcate pe arce: una centrală ce se înscrie într-un pătrat și una de dimensiuni mai mici, alungită în sens transversal axului longitudinal al naosului. Absidele laterale sunt acoperite cu o boltă semicilindrică. Pe la turla vestică a edificiului este situat turnul clopotniță angajat navei a cărui șarpantă este în formă de coif.

Prima pictură a bisericii a fost executată în anul 1896 în timpul preotului Iuliu Ardeleanu, nu există detalii legate de tehnica în care a fost pictată atunci biserica. Totodată, o altă pictură a fost executată în ulei, în anul 1949, sub păstorirea preotului Iuliu Ardeleanu. Între anii 1965-1966, biserica a fost renovată și repictată de către zugravii Vasilescu Popa-Gheorghe și Ene C. Ion, în tehnica frescă.

Începând cu anul 2012, biserica a intrat într-un proces de renovare și reînnoire. A fost schimbată catapeteasma veche cu una nouă din lemn de stejar, renovarea pridvorului prin placarea cu piatră naturală, schimbarea întregului acoperiș cu o nouă structură din lemn și, totodată, tablă, decaparea bisericii prin tăiere pentru eliminarea igrășiei. De asemenea, s-a înnobilat Sfântul Altar prin refacerea totală a: Sfintei Mese, proscomidiar și schimbarea pardoselii prin placarea cu granit.

Preoții care au slujit în comunitatea Iapa și al căror nume se cunoaște sunt: Nicolau Pop (1751); Vasilie (1755); Iacob Bledea (din 1748, probabil până în 1771); Ioan Coman (1825); Alesiu Anderko (1847); Ioan Zoicaș (1856); Georgiu Rednic (1887-1896); Mihail Rednic (1887); Antoniu Huban (1888-1895, interimar); Iuliu Rednic (1895-1935); Iuliu Ardelean (1936-1951); Petcu Ioan (1952-1957); Pop Laurențiu (1957-1962); Mirea Costache (1962-1968); Thira Viorel (1968-1978); Cosma Ionel (1978-1987); Ierima Mihai (1988-1998); Șanta Iustin (1998-2010); Ciuban Ilie (1 octombrie 2010 – prezent).

Parohia Ortodoxă Română Sighet VI Iapa are două cimitire, unul în suprafață de 9978 m² situat în jurul bisericii și altul în suprafață de 6921 m². Potrivit recensământului din anul 2021, Parohia Ortodoxă Română Sighet VI Iapa are un număr de 1055 de credincioși ortodocși. În parohie se desfășoară activități catehetice adresate tinerilor și copiilor.