Istoricul comunităţii parohiale

Localitatea Ilba este situată la 20 km de Baia Mare, pe drumul europea E 58 (DN 1C), în Depresiunea Băii Mari, înconjurată de dealurile vulcanice situate la întâlnirea Munţilor Igniş cu Munţii Gutâi. Se învecinează la nord cu localitatea Handalu Ilbei, la sud cu râul Someş, la est comuna Cicîrlău de care aparţine administrativ, iar la vest cu oraşul Seini. Satul Ilba este purtător al unor importante însemne ale vieţii materiale din neolitic, aici descoperindu-se un topor de bronz de valoare arheologică, care se păstra în muzeul Judeţului Bihor din Oradea, Ilba fiind un loc arhaic de minerit. Sigiliul localităţii Ilba este descris astfel:” <<Legenda: SIGILLUM POSSESSIONIS ILOBA 178 […] (ultima cifră a anului ştearsă), rotund, 40 x 40 mm. În câmpul sigiliului este reprezentat un fir de floarea soarelui şi o pasăre stilizată stând pe o stâncă>>, relevante pentru ocupația principală a locuitorilor și pentru relief, cu subsolul bogat în zăcăminte naturale. Pe la 1784-1787, Ilba era sat românesc, format din 60 de case, proprietari de pământuri, religie ortodoxă, cu preot și biserică. Are poșta și două dealuri înalte, pietroase, cu vii. De menţionat faptul că până în 1950 localitatea Ilba a fost comună de sine stătătoare.

Istoricul bisericii parohiale

Chiar daca nu există un act ce să ateste întemeierea unei prime biserici a satului, nu se poate contesta faptul că biserica a însoțit în timp pe oamenii de aici. Tradiţia spune că o biserică din lemn a ars când sătenii locuiau în deal, pe colina ce se numeşte Satul Pustiu, azi, o poiană la mijloc de pădure. La est, pe “sub liziera pădurii” se află albiuţa Pârâului Bisericii, secată şi acoperită de verdeaţă şi flori. Spre nord, în poieniţă, a fost ridicată o Sfânta Cruce,  Biserica din lemn, care a ars, fiind aşezată pe locul din spatele Crucii. Sfinţirea acestui semn al biruinţei s-a făcut, în sobor, de către părintele Varlaam, stareţ al Mănăstirii de la Chiuzbaia, părintele Andrei Todoruţ, preot pensionar, şi părintele paroh Ioan Zorel Buia, la data de 19 mai 2007, a doua zi după sărbătoarea Înălţării Domnului, Crucea fiind purtată pe umeri de un grup de credincioşi.

Între anii 1550-1560, comunitatea din Ilba îşi ridică un nou lăcaş de cult în locul numit acum Cimitirul de la biserica veche din bolovani din râu şi acoperită cu stuf. Dimensiunile erau mici, cam 12 m lungime pe 6 m lăţime, iar fundaţia de piatră. În loc de cruce, pe turn avea un cocoş, semn că a fost construită în timpul ocupaţiei turceşti. Această biserică a dăinuit până după 1923, perioadă în care era deja într-o stare deplorabilă. Datorită acestui aspect biserica tricentenară a fost dărâmată fiind nevoie de materiale şi bani.

Noua biserică s-a construit între anii 1925-1926 în centrul satului, sub păstorirea preotului Gheorghe Tohătan, în vecinătate situându-se Căminul cultural “G. Coşbuc” şi cele două şcoli – cea veche, spre sud-est, în partea stângă a şoselei ce traversează satul pe direcţia Baia Mare – Satu Mare, iar şcoala nouă, cu etaj, la nord de biserică, spre dealuri. A fost edificată după un plan tip sală, dreptunghiular, cu dimensiunile de 27 m x 14 m. Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura nordică a edificiului se găseşte un turn angajat navei cu şarpantă în formă de bulb. 

La 31 octombrie 1943, prin grija preotului Patriciu Bârlea s-a făcut pictura și a avut loc o resfinţire a bisericii.

În 1970 s-a construit gardul din piatră de la intrarea în incinta bisericii, s-au făcut reparaţii şi a fost zugrăvită biserica în exterior şi “trasă în terasit”. În 1980 a fost înălţată noua clopotniţă, lucrare din beton şi zidărie, realizată de maistrul Ioan Ştiru din Buzeşti şi zidarul Gavril Ananie din Ilba. Există patru clopote de dimensiuni diferite, dintre care clopotul mare, de cca 2000 kg, a fost fabricat la Galaţi, este datat 1948 şi are inscripţionată destinaţia, anume “Comuna Ilba”, iar sfinţirea lui a avut loc în anul 1961, preot paroh fiind Ioan Ştiru.

Între anii 1992-1997 s-au realizat lucrările de pictură în tehnica tempera de către Marcel Pop de Bușag și s-a confecţionat noul iconostas, din lemn de stejar, împodobit cu ornamente, forme sculpturale şi icoane pictate. Iconostasul, masa pe care se săvârşea proscomidia, şi rama icoanei de pe altar (actualmente icoana fiind așezată în naos pentru închinare) au fost lucrate de profesorul de sculptură Ion Cernovschi de la Şcoala Populară de Artă din Baia Mare.

Resfinţirea lăcaşului de cult a avut loc la 13 iulie 1997 de către Preasfinţitului Justinian Chira, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi, prilej cu care preotul paroh Todoruț Andrei, a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor, cu dreptul de a purta sfânta cruce.

Între anii 2009-2017 s-au realizat ample lucrări de renovare interioară şi exterioară a bisericii, iar resfinţirea lăcaşului de cult a avut loc la 23 iulie 2017 de către Preasfinţitului Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi, prilej cu care Preasfinția Sa a primit titlul de Cetațean de onoare al comunei Cicârlău, iar preotul paroh Buia Ioan-Zorel a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor, cu dreptul de a purta sfânta cruce.

După resfințirea lăcașului de cult au continuat lucrările, constând în pardosirea curții locașului de cult cu piatră de Blidari între anii 2018-2019, iar între anii 2021-2022 a fost edificat un lumânărar din piatră de Blidari, ambele lucrări fiind efectuate de catre pietrarul Buciuman Vasile din Bozânta Mare.

Casa parohială, construită din piatră prin grija preotului Ioan Pop în anul 1870 și reabilitată după anul 2006 în timpul preotului paroh Buia Ioan-Zorel, este funcţională şi în prezent. Lucrările de renovare la casa parohială au constat în zidirea unui birou parohial, garaj, anexe, modificarea acoperişului şi ridicarea unei mansarde peste casa veche, tencuială decorativă exterioară în 2019, iar în anul 2022 a fost dărâmată vechea șură în locul căreia a fost construită o anexă nouă. În anul 2023 au fost demarate și încheiate lucrările de împrejmuire a casei parohiale cu un gard nou din plăci de beton.

Parohia Ilba a fost păstorită de-a lungul anilor de către preoţii: 1698 – Toader; 1789 – Mihail Oros; 1792 – Mihail Maxim; secolele XVIII-XIX: Grigore Erdeli, Ilie Nitean, Vasile Lazăr, Ioan Boitor, Ioan Roman, Ştefan Boroş, Ştefan Cherecheşiu; 1858, 1865, 1867 – Ioan Varna; 1871, 1879, 1885 – Ioan Pop; 1890, 1903-1904, 1916-1921 – Simion Anderco, fost membru ordinar al ASTRA, 1919-1929 – Gheorghe Tohătan, 1932 – Cozma Vasile; 1931-1948 – Patriciu Bârlea, 1950-1954 – Alexandru Ardelean; 1954-1959 – Vasile Şimon; 1959-1962 – Ioan Ştiru; 1962-2006 – Andrei Todoruţ; 2006-prezent Buia Ioan-Zorel.

Dintre cantori-învăţători menționăm pe Ioan Cosma (1873), Florian Cosma (1865, 1867), Ioan Abrudan, Vasile Danciu, Gheorghe Bran, Ioan Ardelean, Gheorghe Petrişor (1970-2018), Bozântan Vasile (2018-prezent), Zaharie Darius-Nicușor (seminarist); ca îngrijitori ai locașului de cult pe Achim Goje, Ioan Petrişor, Gheorghe Bălan, Gheorghe Mateşan, Nicolae Ilieş – în prezent; epitropul parohiei Falca Silviu (2022-prezent).

Cimitirele

În număr de trei, poartă denumiri consacrate de comunitate:

„Cimitirul de la gară” – cel mai vechi, „Cimitirul de la Biserica veche” şi ,,Cimitirul nou”. Toate aceste trei cimitire sunt deservite de o modernă capelă mortuară denumită „Învierea lui Lazăr”, sfinţită de PS. Iustin Hodea Sigheteanul, la 7 aprilie 2012.

Activităţi culturale şi filantropice

Consemnăm existenţa unui cor mixt la anul 1948 de 40 de persoane, cu 10 piese în repertoriu. Între anii 1997-2017 corul a evoluat sub bagheta dirijorilor profesori Lotica şi Simion Vaida, evidențiindu-se prin participări la mai multe festivaluri în ţară şi străinătate, iar din anul 2017 este condus de către d-na educatoare Rus Floare.

În 20 februarie 2024, la inițiativa D-nei Prof. înv. prim. Ombreta Petrisor, credincioasă a parohiei, Pr. Paroh Buia Ioan-Zorel a înaintat o cerere către Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, pentru acordarea binecuvântării arhierești în vederea constituirii unui grup de copii cu denumirea ,,OSANA” care să învețe cântările Sfintei Liturghii, precum și alte cântări bisericești, pentru a intensifica participarea tinerilor și a copiilor la Sfânta Liturghie. Cererea a fost aprobată de către Preasfințitul Iustin în 23 februarie 2024, iar de atunci, în fiecare duminică, glasurile lor îngerești înalță laudă, mărire și slavă lui Dumnezeu.

Activităţile pastoral-misionare, catehetice şi culturale cuprind: pelerinaje anuale pentru membri comunităţii parohiale, tabere, cercuri catehetice pentru copii în cadrul programelor naţionale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”; discutii cu tinerii din parohie, concert anual de colinde, concert de pricesne şi scenete religioase cu copiii în perioada Postului Mare şi a sărbătorilor de iarnă, precum şi expoziţii de podoabe de Crăciun confecţionate manual de către şcolari. La ,,Reuniunea Tinerilor Ortodocși” din 3-6 septembrie 2014, parohia noastră s-a  implicat în cazarea tinerilor oaspeți din Slobozia și Călărași la familiile primitoare și binevoitoare din parohie.

Începând cu anul 2019, la inițiativă Pr. Paroh Buia Ioan-Zorel, în duminica dinaintea începutului anului școlar, elevii premianți din clasele V-VIII de la Școala Gimnazială Cicârlău-Structura Ilba, prin bunăvoința unor sponsori, primesc Diplome de merit, premii în bani, cărți, precum și obiecte religioase.

În plan filantropic, comunitatea parohială s-a implicat în realizarea de colecte cu sume de bani pentru refacerea caselor afectate de incendii, inundații sau alte stricăciuni pe plan local sau în țară. În timpul crizei din Ucraina din anul 2022 a sprijinit cu bani, dar și cu alimente ori produse de primă necesitate persoanele refugiate. Se fac periodic vizite persoanelor vârstnice care locuiesc singure sau care sunt bolnave pentru a le asigura medicamente, alimente sau alte nevoi.

Biblioteca este situată în casa parohială şi conţine peste 1000 de titluri.

Surse bibliografice

Augustin Micu, Cicârlău, Repere monografice, Editura Cybela, Baia Mare, 2013

Augustin Vasile, pr. Dr., Episcopia Maramureșului și Sătmarului-organizare administrativă, Editura Universitătii de Nord Baia Mare, 2006

Csoma Gheorghe, …Suprema tărie a oraşului, Editura Helvetica, 1999, Baia Mare

Latiş, Andrei Gheorghe, Maramureşul şi ţinuturile sătmărene-monografie, Baia Mare, 1966

Oszoczki, K., Sigiliile târgurilor şi satelor din comitatul Satu Mare în secolele XVI –XIX, în Satu Mare. Studii şi comunicări, vol . 9-10, Satu Mare, 1992-1993

Vaida Lotica, Vaida Simeon, Lumini ale dăinuirii. Ilba. Pagini de monografie, Editura Eurotip, Baia Mare, 2012

Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015

www.prtopopiatul-baia-mare.ro