Paroh
Stoica Călin-Bogdan
Data nașterii: 25.06.1980
Telefon: 0744529901
E-mail: stoica_calin@yahoo.com
Satul Arieşu de Câmp, situat la o distanţă de 5 km faţă de centrul de comună Ardusat, a luat fiinţă cu un număr restrâns de case, pe locuri defrişate din pădurea existentă în acea perioadă, defrişare care a continuat în scopul asigurării terenurilor agricole. Viața socială, administrativă a satului s-a aflat din cele mai vechi timpuri legată de centrul de comună Ardusat. Aşezată la poalele Codrului, pe un promontoriu situat la o altitudine de circa 250 m, acolo unde Someşul, îndreptându-se spre apus, o desparte de lanţul vulcanic al Munţilor Oaş, comuna Ardusat, este atestată documentar din anul 1231 sub denumirea Erdezat şi, pe parcursul timpului, a avut diferite denumiri: Erdezat, Erdew, Cshada, Erdewdzut, Erdewzada, Erdodszada. În anul 1424 comuna aparţinea familiei Dragfi, iar în anul 1569 comuna apare sub denumirea „Voievodatul Ardusatul Românesc”, având o populaţie majoritară formată din români. În perioada dintre anii 1810 şi 1944, Ardusatul împreună cu Arieșu de Câmp și Colțirea devin moşie a contelui Degenfeld. În 1876, Ardusatul, Arieșu de Câmp și Colțirea făceau parte din „plasa” Baia Mare, împreună cu alte 38 de localităţi. Acesta avea 236 de case cu 1.271 de locuitori români şi maghiari.
În memoria colectivă a sătenilor se vorbeşte despre construirea unei biserici din lemn la anul 1877, care însă a fost mistuită de foc, iar la inițiativa credincioșilor și bunului lor păstor din acea vreme, s-a început construirea actualei biserici, în anul 1931, lucrare care va fi finalizată în anul 1935. Lăcaşul a fost construit din cărămidă și piatră după un plan tip sală, dreptunghiular, cu dimensiunile de 23m x 8m. Absida altarului este poligonală decroşată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului este situat turnul-clopotniță, angajat navei, cu o șarpantă bulbiformă. Ansamblul arhitectural al bisericii mai cuprinde o clopotniţă construită din cărămidă între anii 1931-1935, care adăposteşte cele trei clopote. Pictura bisericii este una foarte sumară, conţinând doar câteva scene biblice efectuate de pictorul Constantin Busuioc. Biserica a fost sfinţită în anul 1948 de către Episcopul Oradiei Nicolae Popovici.
Întrucât, până la anul 1999, satul Arieşu de Câmp a fost filie la Parohia Bozânta Mică, s-a constatat că nu deţine obiecte sau cărţi cu valoare de patrimoniu.
Casa parohială a fost construită din cărămidă între anii 2000-2015.
Dintre preoții slujitori ai bisericii din Arieșu de Câmp putem aminti pe următorii: Pr. Grațian Paul (1962), Pr. Sălăjan Ioan (1962-1969), Pr. Madar Mihai (1970-1973), Pr. Andrei Lazăr (1974-1978), Pr. Cadar Savin (1978-1983), Pr. Gârda Ovidiu (1983-1999).
Data de 1 ianuarie 1999 reprezintă pentru Parohia Arieșu de Câmp o zi importantă, avînd în vedere că începând cu această dată comunitatea ortodoxă din Arieșu de Câmp se organizează ca parohie de sine stătătoare, cu preot slujitor constant la altarul bisericii, în persoana preotului Marius Nechita, până la acea dată biserica fiind filie la Bozânta Mică. Cei doi preoţi parohi ai comunităţii ortodoxe Arieşu de Câmp sunt: Pr. Dr. Marius Nechita (1999-2009) şi Pr. Stoica Călin Bogdan (2009-prezent).
Cântăreţii remarcaţi de comunitate sunt învăţătorul Puşcaş Ioan, la iniţiativa căruia a luat fiinţă corul parohiei, în anul 1945, Gârdălean Adrian (1970-2009), Gârdălean Ioan (1969-2023) și Cozmuța Ionuț (2023-prezent).
În număr de două, nu poartă denumiri consacrate de comunitate. Primul este situat la 1 km distanţă de biserică, la intrarea în sat dinspre comuna Ardusat, iar celălalt în curtea bisericii. Capelă mortuară din anul 2019.
Prima şcoală pentru românii din Ardusat s-a înfiinţat în anul 1768, avându-l învăţător din 1770 pe Ioan Buda. La aceasta învăţau şi copiii din Arieşu de Câmp. Un eveniment important pentru românii din împrejurimi a fost apariţia la Baia Mare a primului ziar românesc din zonă, cu titlul „Gutinul”, ziar social, literar şi economic, editat de Michail Molnar şi Gavril Sabo. La el a colaborat şi preotul Dionisie Bran din Ardusat, cu articole ale Reuniunii cantorilor-învăţători Ardusat-Someş. Din iniţiativa preşedintelui Despărţământului Satmar-Ugocea al „ASTREI”, preotul-protopop George Şuta din Borleşti, în Ardusat, începe cursul de alfabetizare a adulţilor, în iarna anului 1908. O sărbătoare de suflet a avut loc în Ardusat în ziua de 11 august 1912 când s-a ţinut Adunarea cercuală a Despărţământului Satmar-Ugocea. Oamenii locului au avut prilejul să asculte înflăcăratele cuvântări ale preoţilor şi învăţătorilor ce formau acest „despărţământ”.
Biblioteca parohială este în curs de constituire şi deţine până în prezent peste 500 de titluri. În parohie activează un cor mixt la patru voci, cu o bogată activitate şi o vechime de 70 de ani, dirijat actualmente de Pușcaș Dorin şi de-a lungul vremii de alţi dirijori cu renume în zonă, precum Valentin Băinţan, Gârdălean Ioan şi Puşcaş Ioan, fondatorul coralei.
Activităţile pastoral-misionare și culturale cuprind: pelerinaje anuale pentru membrii comunităţii parohiale, cercuri catehetice pentru copii în cadrul programelor naţionale: „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”; concert anual de colinde şi concert de pricesne în perioada Postului Mare. Toate aceste programe se defăşoară la iniţiativa preotului paroh Stoica Călin Bogdan.
Surse bibliografice
