Paroh
Pr. Mihai Donka
Data nașterii: 10.11.1980
Telefon: 0753016356
E-mail: doncamihai@yahoo.com
Parohia Ortodoxă Ariniș face parte integrantă din Protopiatul Ortodox Chioar din anul anul 2014, anterior aparținând Protopiatului Baia Mare încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Documentele anului 1936 identifică parohia sub jurisdicția Protopopiatului Silvaniei, iar anterior acestui an, încă din 1867 aparținea de Protopopiatul Băsești al Vicariatului Silvaniei.
Atestată documentar în 1543, se pare că toponimul trimite la arinii din împrejurimi. Iniţial, satul a fost proprietatea familiei nobiliară Gaspar Dragffy (descendenții lui Drag), intrând sub jurisdicția-administrativ teritorială a comitatului Solnocul de Mijloc, mai exact aparținea plasei Cehu Silvaniei. Dar crucile celtice de piatră descoperite în localitate întăresc vechimea acesteia până în epoca bronzului.
Potrivit documentelor în 1543 Arinișul avea 6 porți și circa 120 de familii. La 1570 satele din Codru, Ariniș, Băsești, Bicaz, aparțin cetății Sătmarului către care aveau obligații și dări de stat.Voievozii și libertinii dădeau, iarna o căprioară, iar primăvara un șoim de vânătoare.
Se pare că pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, în timpul domniei principelui Sigismund Báthory, satul a ars, căpătând şi denumirea de «Arde-Hat». De asemenea, la începutul secolului al XVII-lea, respectiv în 1612, iobagii români din sat intră în litigiu cu țăranii din Urmeniș. Cert este că în secolul al XVIII-lea, o parte din teritoriul satului era proprietatea baronului Iosif Bornemisz, care avea un castel la Cehu Silvaniei și la Asuaju de Sus.
La anul 1727 la Ariniș exista o mănăstire – reședință episcopală, unde episcopul Dosoftei sfințea preoți. În jurul anului 1840 se introduc matricolele bisericești la Ariniș, Stremț și Ciuta. Raportându-ne la datele statistice din 1900 ,localitatea Ariniș avea 91 case, o biserică de lemn, o școală, un învățător calificat, (salariul 348 de la popor și 452 de la stat), 240 știutori de carte, 22 alegători, 66 proprietari, 724 jugăre de pământ. În 1889 existau 420 suflete români, 120 calvini, 56 evrei, iar în 1936 filia Ariniș avea 615 români, 85 calvini si 89 evrei. În anul 1918 Arghihatul avea 770 de suflete. Interesant este că în secolul al XIX-lea s-au stabilit în sat mai multe familii de evrei, iar în secolul următor, numărul evreilor era deja aproape egal cu cel al maghiarilor.
Sub aspect geografic, localitatea este situată în partea de sud – vest a Depresiunii Baia Mare, mai exact la poalele Culmii Codrului (o ramură în prelungirea Dealurilor Meseșului), pe cursul superior al râului Sălaj, la confluența cu râul Tămășești. Fiind o zonă colinară, are un relief variat, cu un contur răsfirat, bucurându-se de o climă temperat-continentală cu influență mediteraneană.
Prima informație indirectă despre viața religioasă a localității se regăsește în Urbariile din 1566 și 1569, care înregistrează obligațiile preoților de pe domeniul Cehul Silvaniei „singuli presbiteridebent unam magnamlodicem”.
Cu toate că informațiile documentare despre viața religioasă sunt mai concrete din secolul al XVIII-lea, se știe că a existat o biserică veche de lemn, încă, din 1549, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail si Gavril, care, fiind foarte veche și deteriorată, a fost demolată în anul 1929. Acest locaș de cult a fost atestat de Cancelaria aulică, cea realizat Conscripția din1760 –1762 și care dezvăluie că localitatea avea biserică, preot și casă parohială. De asemenea, Conscripția din 1829 – 1831 realizată de Exactoratul Provincial a Guberniului Principatului Transilvania, pentru a repartiza obligațiile fiscale, atestă existența locașului de cult.
O dovadă a vechimii vieții religioase sunt și cele 5 icoane vechi de lemn, din secolul al XIV-lea, un potir, disc și o linguriță de argint, păstrate din vechea biserică, dar și cărțile liturgice, predate la Centrul Eparhial – Evanghelie din 1765, Minei din 1781, Triod din1791, Strașnic din1800, Apostol din 1802, Penticostar din 1808 și Octoih Mare din 1800, toate cu terminologie ortodoxă cu alfabet chirilic.
Edificiul actualei biserici a fost construit între 1929-1930 și are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil” și un al doilea hram „Nașterea Maicii Domnului”.
Biserica este construită din cărămidă și piatră, după un plan tip nava, cu dimensiunile de 27 m și 10 m. Între 1981 – 1982, sub păstoria preotului Ioan-Gheorghe Stanciu, biserica a fost pictată în tehnica tempera grasă de către pictorul artist Constantin C. Blendea din București. Între anii 2018-2022 sau efectuat lucrări de reabilitare a Sfântului Altar, s-a înlocuit Catapeteasma și s-au realizat lucrări de conservare a acoperișului și a exteriorului Bisericii. În 3 Septembrie 2022 ,sfântul locaș a fost târnosit de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului și de Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.
Primul preot potrivit documentelor descoperite a fost Andrei(1733).
La începutul secolului al XIX-lea, Arinișul era filie a parohiei Urmeniș, până în 1948 când apare ca filie a parohiei Tămășești, iar în 1965 a parohiei Asuaju de Jos. Abia în 1973 a devenit parohie.
Ariniș a fost filie a parohiei Urmeniș, slujind la altar preoții Simion Sabo (1858), Ștefan Sabo (1870-1902),pr. Ioan Bancoș (1902-1936), pr. Ioan Moise (1936-1948). Însă din 1948 localitatea Ariniș a devenit filie a parohiei Tămășești, preot fiind Nicolae Cotuțiu (1948-1965), iar din 1965 a fost filie a parohiei Asuaju de Jos, preot fiind Ioan Oșanu(1965-1971).
În 1973 a fost înființată din nou parohia, iar preoții slujitori au fost preot Alexandru Gherghel (1973-1975), preot Ioan-GheorgheStanciu (1975-2000), preot Mihai Mircea Păcurar (2000-2017), iar din 2017 până în prezent preot Mihăiță -Vlăduț Donka.
Localitatea are două cimitire cu denumirile dinspre Cehu Silvaniei și dinspre Tămășești.
Documentele atestă existența unei școli confesionale încă din 1840 având învățător calificat.
Între 1882 – 1894 cantor și învățător era George Mureșean, în 1906 Victor Miclea, iar în 1914, George Simon.
În prezent parohia ortodoxă Ariniș însumează 441 de credincioși, care sunt păstoriți de preotul paroh Donka Mihaită Vlăduț, cântăreț al bisericii este Mateșan Bogdan, paraclisier Bude Valer, iar epitrop Mureșan Gheorghe.
Programul slujbelor este unul zilnic în parohie.
Dintre personalitățile localității pot fi amintite – actorul și regizorul István Bessenyei, episcopul greco-catolic Ioan Dragomir, profesorul de teologie Mihály Molnár și, nu în ultimul rând, sculptorul și pictorul contemporan Mihai Olos (18 expoziții personale în țară și în străinătate în intervalul 1965-2010).
Bibliografie
Togan, Nicolau, Statistica românilor din Transilvania în 1733, în rev. „Transilvania”, an XXIX, nr. IX-X, nov.-dec.,1898,Sibiu.
