Istoricul comunității parohiale

Cărpiniș este un sat din partea central-sudică a județului Maramureș, cuprins în depresiunea Copalnic, în partea mai înaltă a acesteia. Localitatea este atestată documentar în anul 1405, sub denumirea de Karpenys. Termenul face trimitere la răspândirea pădurii de carpen (gyertyáfa – carpen).

Parohia face parte din Protopopiatul Ortodox Lăpuș. În secolul al XVIII-lea a făcut parte din Protopopiatul Cărbunarilor, iar de la mijlocul secolului al XIX-lea, din Protopopiatul Cetatea de Piatră.

În parohie există două biserici, una de lemn, având statut de monument istoric, iar cealaltă de cărămidă, ambele având hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Biserica de lemn datează din anul 1564, construită de boier Conț Ioan cu 7 familii după cum reiese de pe Icoana Sf. Ierarh Nicolae: “Făcutu-s-a această icoană de către, io, boier Conț Ioan, cu 7 familii spre Slava lui Dumnezeu”. Planul este dreptunghiular, cu altarul poligonal nedecroşat, iar pe latura vestică este amplasat turnul angajat navei, ce prezintă un foişor cu şarpantă în formă de coif octogonal cu baza pătrată. Balconul foişorului este decorat cu arcade şi stâlpişori. Biserica a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului, fiind strămutată de două ori, din Cărpinișul Vechi în Dumbravă, și de acolo în locul în care se află astăzi. Biserica a fost mutată pe bușteni rotunzi, trasă de boi o vară întreagă câțiva metri, în fiecare zi.

Biserica avea două clopote, dar în anul 1848, soldații unguri au luat un clopot pentru a-l transforma în armament.

În anul 2008-2009 a fost restaurată integral.

În prezent, aceasta rămâne un monument istoric, atrăgând vizitatori din multe colțuri ale lumii. Este o dovadă a trecutului cărpinișenilor și a perseverenței lor de a păstra o clădire sfântă în picioare de-a lungul anilor.

Biserica de piatră şi cărămidă a fost construită între anii 1941-1942, de preotul paroh Coțofan Ioan, după un plan de tip sală, cu absida altarului poligonală decroşată. Construcția deține două turnuri-clopotniță laterale, angajate navei, cu şarpantă în formă de bulb, acoperită cu tablă. Între anii 2005-2010 s-au făcut ample lucrări de: acoperiș, drenaj, consolidarea fundației, realizarea picturii în tehnica fresco, sub îndrumarea Preotului Paroh Pop Adrian Simion, fiind târnosită în data 19 august 2012 de Prea Sfințitul Părinte Dr. Iustin Hodea Sigheteanul. Între anii 2019-2021 s-a construit altarul de vară, clopotnița și lumânărarul, sființite în data 22 august 2021 de P.S. Timotei Sătmăreanul Arhiereu Vicar al Episcopei Maramureșului și Sătmarului. 

Între anii 2023-2025 s-a construit capela mortuară care va fi sființită în data de 17 august 2025

Din informațiile deținute, șirul preoților este următorul:
Pop Teodor (1820-1852, hirotonit de episcopul Vasile Moga), Ciocaş Ilie (1852-1857), Ciocaş Vasile (1857-1864), Şovrea Ioan (1865-1894, care a îndeplinit şi funcţia de administrator protopopesc), Ciocaş Ioan (preot în localitatea vecină Cărbunari), Ghete Ştefan, Cotofan Ioan (a construit biserica, sfinţită în 1943), Pop Ştefan, Cadar Savin, Mureşan Vasile, Costea Petru (1985-1995), Bontoş Ovidiu (1995-2000) și Pop Adrian (2000-prezent).