

Satul Costeni este o localitate aparținătoare comunei Cupșeni, situată la 22 km nord de orașul Târgu Lăpuș, sub masivul Șatra al Munților Țibleș, pe pârâul numit Vale, afluent al râului Lăpuș. Așezarea este atestată documentar în anul 1603, sub denumirea de Kostafalu. Denumirea provine, potrivit tradiției, de la un anume Costan, derivat din numele Constantin, considerat fondatorul satului. Se spune că acesta, venit din localitatea Pietroasa (județul Bihor), a primit dreptul de a ridica o așezare pe acest teritoriu pentru vitejia sa, constituind astfel prima gospodărie dintr-o zonă atunci împădurită.
O altă legendă locală povestește că, înainte de întemeierea satului, în această zonă locuiau doi oameni: Costea și Dobre. După moartea lui Dobre, Costea a rămas stăpân peste teritoriu și a întemeiat localitatea care i-a purtat numele – Costeni. Conform tradiției orale, Costea (sau Costan) a avut patru fii: Nodiș (de la „nobil”), Hereș (de la „hiretic” – aspru din fire), Țura (de la nasturii cu zurgălăi ai hainei) și Lucian (de la „cel cu părul luciu”). Aceste nume de familie se regăsesc și astăzi în satul Costeni.
Parohia Ortodoxă Costeni face parte din Protopopiatul Târgu Lăpuș. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, parohia era încadrată Protopopiatului Chiuești, iar ulterior a aparținut pe rând Protopopiatelor Solnoc II și Cetatea de Piatră.
Evoluția demografică a fost următoarea:
Se observă o scădere accentuată a populației în a doua jumătate a secolului XX, cauzată de industrializarea orașelor în perioada comunistă. După Revoluția din 1989, s-a accentuat îmbătrânirea populației și migrația tinerilor în diaspora.
În localitate există trei biserici:
Pisania bisericii menționează: „Construcția acestei biserici s-a făcut între anii 1990–2000, cu cheltuiala credincioșilor din Parohia Costeni. Pictura a fost executată în tehnica frescă de către pictorul Bob Liviu, între anii 1998–2000. S-a sfințit acest Sfânt Lăcaș de către cei doi ierarhi: P.S. Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, și P.S. Justin Sigheteanul, împreună cu un sobor de preoți și credincioși, la data de 9 iulie 2000.”
Construită în jurul anului 1870, de meșterii Petruț Ioan și Petruț Grigore din Măgoaja, pentru suma de 800 florini – dintre care 700 au fost plătiți de Țura Ioan, iar restul de comunitatea ortodoxă. Se presupune că biserica este rezultatul transformării unei construcții din secolul al XVIII-lea, fapt confirmat de inscripțiile din interior.
Biserica este impunătoare prin dimensiuni și arhitectură. Planul este de tip navă (altar, naos, pronaos), cu altar poligonal. Turnul-clopotniță are un coif poligonal încadrat la bază de patru turnulețe – simbol al „Dreptului de judecată” (sfatul bătrânilor).
Fragmente din pictura originală s-au păstrat până în 1993, când s-au deteriorat din cauza intemperiilor. Catapeteasma se remarcă prin ușile împărătești și icoanele împărătești decorate cu vrejuri florale și ciorchini de struguri. Icoanele împărătești, cu inscripții slavone, datează din 1842.
Pe clopotul mare este inscripționat: „Turnat în 1856. Returnat în 1995, în cinstea eroilor și prizonierilor din satul Costeni.” În memoria eroilor din sat, la 1 decembrie 2018 s-a resfințit Monumentul „Crucea Eroilor”, ridicat inițial în 1930, rezidit în 1963 și reînnoit în 2018.
În curtea bisericii se află masa moșilor, obicei vechi păstrat până astăzi, care constă în comemorarea morților la marile sărbători. Cimitirul înconjoară biserica. Coiful bisericii s-a prăbușit în urma furtunii din 17 septembrie 2017. În prezent, biserica se află într-un amplu proces de consolidare și restaurare.
Construită pe structură de lemn în 1888, de dimensiuni mai mici decât cea precedentă. Clopotele datează din 1850. Pereții sunt tencuiți interior și exterior. Planul este de tip sală, cu altar poligonal și turn-clopotniță pe latura vestică, încadrat de patru turnulețe. Pictura interioară este simplă, bolta fiind decorată cu sfinți pe fond albastru presărat cu stele. Biserica este înconjurată de cimitirul aferent. Ultima intervenție de conservare a avut loc în iunie 2017, când acoperișul a fost refăcut din fonduri proprii.
Primele mențiuni despre existența unei școli datează dintr-un raport al Consistoriului din Sibiu (1865), care menționează o clădire cumpărată din banii bisericii în timpul preotului Costea Daniel (1845–1867). Anterior, activitatea educațională era condusă de dascălul Teodor Chereș, într-un spațiu închiriat.
Dascăli menționați: