Paroh
Pr. Mircea Conț
Data nașterii: 27.08.1979
Telefon: 0740021887
E-mail: parohiaculcea@gmail.com
Parohia Ortodoxă Culcea face parte integrantă din Protopiatul Ortodox Chioar din anul 1994, anterior aparținând a Protopopiatul Baia Mare. Potrivit documentelor, înainte de 1867 aparținea de protopopiatul Șomcutei / Nagy-Somkutiensis până în 1936, când face parte din protopopiatul Chioar până a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Prima atestare documentară a satului Culcea revine concripţiei Conventului din Leles, din anii 1405 şi 1424, revenind fiilor lui Drag, Gheorghe şi Sandrin, însă, se poate presupune ușor că, localitatea exista în momentul primirii de către voievozii maramureșeni a domeniului Cetatea de Piatră ca donație regală din partea lui Ludovic de Anjou, în 1367.
Ca atare, aparținând Districtului Chioar, localitatea a fost implicată în evenimentele istorice a acestei unități administrativ-teritoriale, din secolul al XVIII-lea devenea parte a plășii Berchez a districtului, iar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, respectiv după reorganizarea administrativă din 1876, localitatea intră sub jurisdicția comitatului Satu Mare.
Sub aspect geografic, localitatea este situată în partea sudică a Depresiunii Baia Mare, într-o zonă colinară, având un relief variat și un contur răsfirat, bucurându-se de o climă temperat-continentală cu influență mediteraneană.
Potrivit datelor istorice, datarea bisericii vechi a localităţii oscilează între a două jumătate a secolului al XVII-lea, respectiv 1646, și prima jumătate a secolului al XVIII-lea, mai exact din 1721, remarcându-se prin frumuseţea pridvorului cu stâlpi masivi înzestraţi cu un “bogat şi măiestrit decor sculptat în relief”. Se pare că acestă biserică a fost menționată în Conscripția din 1760 – 1762, dar și cea din 1829 – 1831 realizată de Exactoratul Provincial a Guberniului Principatului Transilvania, pentru a repartiza obligațiile fiscale.
Fiindcă biserica devenise neîncăpătoare i s-au adăugat încă patru metri în lungine, în anul 1864, poate așa explicându-se de ce în unele documente, biserica, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, este datată din secolul al XIX-lea.
Vechimea bisericii este susținută, atât de prezența unor obiecte de cult, precum o icoană cu Iisus Hristos pe pânză din secolul al XVIII-lea, cărți liturgice Octoih 1671, Cazanie 1681, Penticostar 1681, Antologhion 1742, probabil aduse de peste munți, păstrându-și astfel credința străveche, cât și de imaginea semilunii, ce o proteja în fața năvălitorilor păgâni.
Ridicată pe o colină, pe temelie de piatră de carieră ce nivela terenul şi înconjurată de cimitir, biserica a fost construită din bârne lungi de 11 m şi late aduse din pădurile din împrejurimi, ce se întind până în prezent în apropierea satului. Chiar dacă respectă planul dreptunghiular cu pridvor pe latura vestică şi sistem “blockbau”, pentru acest locaş de cult ca podiment interior s-a folosit piatra ecarisată, blocurile masive fiind aduse de la cariera din Buciumi, mai exact de la distanţa de cca 25 de km. Astfel, repartizarea pridvor, tindă şi navă despărţite cele din urmă de o deschizătură susţinută de stâlpi masivi decoraţi de bârne este un element semnificativ al zonei Chioarului. De asemenea, monumentalitatea faţadei este evidenţiată şi de stâlpii masivi ai pridvorului, ce seamănă cu cei ai caselor ţărăneşti. În privinţa decorului interior, pictura murală realizată direct pe perete este foarte deteriorată, păstrându-se secvenţial diferite imagini. Se remarcă o scenă pe fundal albastru deschis pe peretele nordic la naosului, iar în altar scenele surprind imaginea Soarelui antropomorfizat, înconjurat de raze mari despărţite de o gamă tricoloră şi chipul unui heruvim înscris într-un romb cu şaisprezece aripi.
În partea vestică, deasupra tindei, turnul-clopotniţă are un foişor înfundat şu un balcon prevăzut cu arcade mici ornate migălos. Fiind situată pe o colină şi dominând întregul sat, este uşor de presupus că turnul bisericii avea rol de observator, ba chiar mai mult în vârful coifului se remarcă o cruce din fier forjat cu motivul soarelui pe braţe şi-o semilună în vârf. Biserica este acoprită cu draniță.
Construcția actualei biserici a început în 1938 și a fost finalizată în 1939, în timpul preotului Valeriu Moiș, locașul având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. În 1940 s-a intrat în biserică, dar au fost conflicte privind locul în biserică, probabil motiv pentru care locașul nu a fost sfințit, decât abia în 14 octombrie 1961 (de Cuvioasa Parascheva), în timpul preotului Aurel Dragomirescu, de către episcopul Oradei, P.S. Valerian Zaharia, consemnat in hrisovul din Sfanta Masa cu ocazia lucrarilor de renovare a bisericii.
Biserica este construită din cărămidă arsă (țigănească), după un plan navă, cu dimensiunile de 25m x 11 m. Absida altarului este semicircular, de asemenea și naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a navei, este amplasată clopotnița cu turnuri laterale angajate, a cărei șarpantă este în formă de bulb (în manieră barocă), acoperită cu tablă. Locașul a fost pictat în condiții dificile, conflicte și ezitări, lucrarea fiind finalizată în 1990 și sfințită de către Preasfintitul Parinte. Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, în anul 1995.
În anul 2010 vine ca păstor sufletesc preotul Mircea Conț, care,cu binecuvântarea Preasfintitului Parinte Iustin, începe un amplu proces de renovare al bisericii, atât la interior, cât și la exterior. Astfel, a fost refăcută fațada bisericii, acoperișul, alee în jurul bisericii, iar la interior s-a renovat pictura, s-a montat iconosul sculptat din lemn de tei, cu icoane pictate, în altar s-a refăcut Sfânta Masă, ocazie cu care s-a descoperit hrisovul, sau documentul de sfințire, pus în piciorul Sfintei Mese la Sfințirea din 1961, document ce stă și astăzi mărturie pe peretele de la strană, s-a făcut mobilier nou în Sfântul Altar, iar toate aceste lucrări au fost incununate de o slujbă de târnosire și Sfântă Liturghie Arhierească, oficiată tot de către Preasfintitul Parinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar la data de 22.05.2016.
Identificarea nominală a preoților pentru perioada veche este evazivă, pr. Petru (1731), pr. Timoteus (1733). Abia Registre matricole, respectiv din 1851, permit stabilirea preoților localității: Ioan Doșa sub păstoria căruia s-a zugrăvit biserica veche, Simion Zaharia 1867, urmează apoi o perioadă îndelungată, cu unele întreruperi, când postul este vacant, respectiv 1877-1906, preoților din Săcălășeni, precum Ioan Doșa sau Gheorghe Trif și popa Ilie, revenindu-le rolul de păstori și peste aceste suflete. Din 1914 sunt menționați preoții Dumitru Pop, Ioan Ilieș 1925 – 1930 și Valeriu Moiș până în 1942, apoi pr. Alexandru Pop și pr. Ioan Mădăras, plecat la Ferneziu, parohia devenind filie a Remetei Chioarului. Apoi după anul 1958 redevine parohie, continuând șirul preoților cu Aurel Dragomirescu (1958 – 1971), Dumitru Codaț (1971 – 2010), iar din 2010 până în prezent pr. Mircea Conț.
Localitatea are un cimitir și țințirimul din jurul bisericii vechi.
Dacă, în secolul al XIX-lea, preotul în sat era „o prezență așa de rară”, învățătorul suplinea lipsa acestuia prin descifrarea lumii buchiei, a elementelor de emancipare, fără să uite de susținerea credinței străbune. Din șirul învățătorilor s-au remarcat Simeon Medan 1867, Ioan Tarța 1877, George Pop 1882-1900, probabil ridicat din lumea satului deoarece era și cantor, și Augustin Tarța în intervalul 1906-1914.
În prezent parohia ortodoxă Culcea însumează 506 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Mircea Conț, cântăreți ai bisericii sunt Surduc Ioan si Culceanu Aurelian parclisier este Florin Bondrea, iar epitrop Sebastian Rus.
Programul slujbelor este unul zilnic, în parohie activitatea filantropică este una bogată, credincioșii răspunzând pozitiv la toate colectele naționale și locale adresate celor nevoiași.
Bibliografie
