Paroh
Pr. Petru Vamoș
Data nașterii: 15.05.1981
Telefon: 0763653108
E-mail: vamospetru@yahoo.com
Parohia Ortodoxă Fărcașa face parte integrantă din Protopiatul Ortodox Chioar din anul 2014, anterior aparținând Protopiatului Baia Mare.
Satul este consemnat documentar din 1392și făcea parte din posesiunea nobililor Balc și Drag, iar din 1424aparține domeniului Beltiug, fiind proprietatea familiei nobiliare Belteky, până în 1470 când revine familiei Dragffi pentru fidelitatea față de regalitatea maghiară. Dar unele săpături ocazionale, identificarea unor fântâni, au scos la iveală bucăți din unelte agricole, fragmente ceramice din obiecte de cult, ce atestă existența localității încă din epoca veche.
Iar din a doua jumătate a secolului al XV-lea, satul era proprietatea familiei Dragffi și aparținea de voievodatul Ardudului, sub jurisdicția comitatului Sătmar. Apoi, potrivit Urbariului din 1566, satul avea în frunte pe judele Lazaris Marci (unul dintre juzii voievodului Nicolae Lazăr de Ardusat, de pe domeniul Ardudului), și crainicii Luca Crainic, Grigore Crainic și Marcu Crainic, cei care puneau în aplicare deciziile forului judecătoresc, dar și obligațiile fiscale feudale, iar în 1584jude al satului era Andreias Giorghy. De asemenea, Urbariul din 1566, atestă
Din 1780 documentele istorice atestă localitatea în cadrul cercului Crasnaa comitatului Sătmar, fiind proprietatea familiei Kalloy până în 1906, când terenul satului va fi vândut unor familii maghiare aduse din județul Heveș din Ungaria.
Sub aspect geografic, localitatea este așezată în partea vestică a Depresiunii Baia Mare, într-o zonă de câmpie, pe râul Someș și ale pârîului Bârsău, cu o climă temperat-continentală cu influență mediteraneană.
Încă de la începuturi, populația localității a fost românească, fiind consemnată sub denumirea de ” villa valachalis Farkasazow”. Potrivit tradiției populare, nucleul inițial al satului a fost între pârâurile Fărcășița și Bârsău, camuflat de pădurea de stejar, în acest perimetru au poposit căruțe de negustori, însă o haită de lupi atacându-i le-au omorât caii. Căpetenia Pătru a hotărât să rămână acolo până vor stârpi lupii, astfel au ajuns să-și construiască adăpăsturi durabile. Așa se explică denumirea maghiară a ”satuluilupilor”.
În ceea ce privește biserica, aceasta este atestată documentar pentru prima dată în anul 1691. Bătrânii spun că a existat o biserică din lemn, înălțată pe un deal din partea de vest a satului, ”o parohie veche cu hramul Sfântul Nicolae”, avându-l ca preot pe Simion Bran și un număr de 718 credincioși. Iar în locul ei s-a așezat o cruce din piatra care poate fi văzută și astăzi.
În 1878 a fost ridicată o biserică din cărămidă, având tot hramul Sfântului Ierarh Nicolae, aceasta a fost extinsa cu aproximativ 5 m în anul 1926.
În anul 1975, văzând credincioșii ca biserica are multe fisuri din cauza temeliei slabe, au hotărât, sub inițiativa preotului Alexandru Pop, să ridice o alta biserică mai încăpătoare și mai solidă. După ce s- au primit aprobările au început lucrările de construcție a bisericii actuale. În toamna anului 1976, lunile octombrie si noiembrie a fost turnată fundația, iar primăvara – toamna anului 1977, a fost zidită și acoperită. Biserica nouă are hramul Pogorârea Sfântului Duh. Lucrările s-au terminat în vara anului 1982, an în care biserica a fost sfintiță, la data de 5 septembrie, de Preasfinția Sa Justinian, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului.
Biserica este construită din cărămidă și piatră, după un plan triconc, cu dimensiunile de 32 x 18 m. Absida altarului este semicirculară decroșată, iar naosul este acoperit cu o boltă cu turlă centrală. Biserica este străjuită de patru turnuri ,două la intare care au funcționat ca și turnuri clopotniță ,și două turnuri ce străjuiesc Altarul , a căror șarpantă este în formă de coif (piramidală), acoperită cu tablă.
Iconostasul și balcoanele au fost pictate pe pânză de către Gheorghe Busuioc, iar restul picturii a fost realizat direct pe perete de pictorul Ioan Barna. Catapeteasma este făcută din lemn de tei de către sculptorul Ioan Bujor.
Amintim dintre preoții care au slujit în aceasta parohie pe : pr. Simion Toma (1847 – 1852), pr.Petru Herțeg(1882 – 1923), pr. Iuliu Marcus (1923 – 1931), pr. Gheorghe Goia (1931 – 1934), pr.Vasile Botta (1934 – 1939), pr. Felician Marica (1939 – 1973), pr. Pop Alexandru (1973 – 1986), pr. Rus Vasile (1986 – 2019). În timpul păstoririi părintelui Rus Vasile s-a construit casa parohială între anii 1987-1989, s-a costruit o clopotniță nouă și un altar de vară, iar în biserică s-a introdus încălzirea prin pardoseală.
Iar din anul 2019 din ziua de prăznuire a Nașterii Maicii Domnului până în prezent, preotul Vamoș Petru.
Parohia Ortodoxă Fărcasa are un singur cimitir.
Școala confesională a localității, se pare că, datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1770 fiind consemnat ca învățător Moise Botezan.
În 1884 au fost puse bazele ”Reuniunii cantorilor – învățătorilor filiala Ardusat Someș” cu sediul în Ardusat, care însă cuprindea 22 de localități, printre care și Fărcașa, Tămaia, Buzești și Sârbi.
În prezent parohia ortodoxă Fărcașa însumează 1.623 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Vamoș Petru,cântăreț al bisericii este Glodan Alin, paraclisier Iacob Eugen, iar epitrop Mereuț Ioan.
Programul slujbelor este unul zilnic, în parohie.
Bibliografie
