Istoricul comunităţii parohiale

Inău este un sat aşezat la poalele Munţilor Şatra, în apropierea oraşului Târgu Lăpuş de care aparţine din punct de vedere administrativ. Aşezarea este atestată începând cu anul 1584, sub denumirea maghiară de Ewneömezeö, toponim transformat ulterior în Unömezö. Echivalentul românesc a fost Ineu, menţionat din 1854.

Parohia Ortodoxă Inău face parte din Protopopiatul Lăpuş. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, parohia a fost încadrată Protopopiatului Chiueşti, iar pe parcursul următoarelor două secole a făcut parte pe rând din Protopopiatul Solnoc II şi Cetatea de Piatră.

Numărul locuitorilor a crescut treptat până în preajma primului război mondial (350 de locuitori în 1766, 545 în 1850, 606 în 1910). Efectele celor două conflagraţii mondiale precum şi ale industrializării şi urbanizării din perioada comunistă se regăsesc în evoluţia populaţiei localităţii pe parcursul secolului al XX-lea şi până azi (521 de locuitori în 1930 şi 251 în 2011).

Istoricul bisericii parohiale

Parohia deţine două biserici, de lemn şi de cărămidă.

Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” este construită din lemn şi datează din a doua jumătate a secolului al XVII-lea (1689). A fost strămutată din Baia Mare în satul Rus, în anul 1778, iar de aici în Inău, în anul 1815. Planul construcţiei este de tip sală cu altarul poligonal decroşat, iar bârnele pereţilor se îmbină la colţuri în formă de aripi de arhanghel sau coadă de rândunică. Turnul-clopotniţă este angajat navei, cuprinde un foişor cu balcon decorat cu arcade şi stâlpişori peste care se aşează un coif octogonal cu baza pătrată încadrat de patru turnuleţe. Intrarea se face prin intermediul unui pridvor decorat cu stâlpi şi arcade. Pictura interioară se păstrează parţial, iar icoanele sunt de o valoare însemnată. Biserica este inclusa pe lista monumentelor istorice.

Biserica cu hramul „Sfânta Treime” a fost construită în 1991 din cărămidă, având următoarele dimensiuni: L=25m şi l=15m. Planul construcţiei este de tip triconc cu abside laterale poligonale, altarul este poligonal decroşat, iar naosul prezintă turlă centrală cu şarpantă în formă de coif acoperită cu tablă. Pe latura vestică sunt amplasate două turnuri angajate navei cu şarpantă în formă de coif evazat acoperită cu tablă, în anul 2024 reabilitată pe exterior.

Şirul preoţilor care au slujit aici şi care au putut fi identificaţi este următorul: Filip Porfire (1857-1868), Filip Vasile (1868-1888, hirotonit de mitropolitul Andrei Şaguna), Vaida Petru (1889-1900), Vaida Augustin, Bolchiș Ioan (1959), Todea Ioan (1960-1968), pr. Constantin Argatu (1968-1971) în prezent Î.P.S. Sa Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, protopop Mureşan Augustin (1971-1975), Horvat Aurel (1975-2014) şi Thira Aurelian Augustin (2014-prezent). În biserică se păstrează câteva cărţi cu valoare patrimonială: 2 Sf. Evanghelii (1859) în chirilică, Evanghelie (1902), Liturghier (1902), Cazania (1737) în chirilică, Antologhion (1848) în chirilică.

Cimitire

Parohia are patru cimitire: „La Biserică”, „Tertiu Fătului”, „Vârfu Căli” şi „Pe Coastă”.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

Activitatea şcolară în comunitate este atestă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1858 este menţionat un dascăl, Tira George care se ocupa de şcolarizarea a 30 de copii. După cum reiese din raportul Consistoriului din 1865, comunitatea nu deţinea un local de şcoală, însă orele se desfăşurau într-o casă închiriată. Ulterior a fost construită o clădire de şcoală prin efortul comunităţii Alţi dascăli care au servit în această localitate au fost: Giura Constantin (1871), Tira George (1873-1874, 1884-1887), Tira Mihail (1882-1883).

Profilul actual al parohiei

În prezent parohia cuprinde 227 de credincioşi, păstoriţi de preotul Thira Aurelian Augustin. Cântăreţul şi paraclisierul este Horvat Teodor, iar epitropul Horvat Ioan. Programul slujbelor este unul zilnic. În fiecare duminică, după slujba Vecerniei, se desfăşoară programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”. Credincioşii răspund pozitiv la toate colectele naţionale şi locale adresate celor nevoiaşi. Dintre personalităţile marcante ale localităţii se numără preoţii Tira Augustin (n. 1900) şi Thira Viorel (n. 1936).

Bibliografie:
1. Adunarea rapoartelor de la Directorii districtuali de Şcoală din Archidiecesana greco-răsăriteană din Ardeal, Sibiu, 1865.
2. Albu, Nicolae, Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800 – 1867, Bucureşti, 1971.
3. Hitchins, Keith, Beju, Ioan, Statistica românilor ortodocşi din Transilvania din anul 1766, în Mitropolia Ardealului, XXII, 7-9, 1977.
4. Kádár, József, Szolnok-Dobokavármegye Monographiája, 1901.
5. Man, Grigore, Biserici de lemn din Maramureş, Ed. Proema, Baia Mare, 2005.
6. Recensământul general al populaţiei din 1930, vol. II.
7. Rotariu, Traian, Recensământul din 1850. Transilvania, Editura Staff, 1996.
8. Idem, Recensământul din 1910. Transilvania, Editura Staff, 1999;
9. Suciu, Coriolan, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Ed. Academiei R. S. R..
10. Suciu, Dumitru, Crâmpeie din istoria Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania. Eparhia Sibiului către Protopopiatul Solnoc II – Corespondenţă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca, 2006.