Paroh
Pr. Adrian Băbuț
Data nașterii: 05.10.1980
Telefon: 0764272597
Satul Larga este atestat documentar în anul 1593,sub numele Tagfalva,aparținând Domeniului Cetății Gherla.În anul 1610,satul este atestat fiind proprietatea familiilor Vartolomeu Makray și Bethlem Petru ca o donație lui Tomai Dobay.
Pe la anul 1620 satul devine proprietatea lui Makray Petru,acesta opunându-se ,la atașarea din nou a satului la Domeniul Cetății Gherla.În anul 1642 satul este administrat de fiicele lui Makray Petru:Elisabeta,Ana,Barbara,Sofia și Ileana.
În anul 1703,se notează satul aproape pustiu și fară să fie locuit,pentru că la anul 1713,să existe totuși 2 familii de iobagi,2 locuitori saraci și 4 care și apoi la anul 1733 să se ateste 12 familii.
Localitatea rămâne în continuare proprietatea lui Makray care în anul 1786 cuprinde 29 de familii iobagi,2 jeleri și 9 familii de saraci.
Locuitorii satului progresează numeric,amintindu-se că în anul 1850 satul are 165 de locuitori,în anul 1855 are 224 de locuitori,în anul 1857 are 327 de locuitori,în anul 1867 are 391 de locuitori având atunci un învățător pe nume Boga Luca.În anul 1886 satul avea 452 de locuitori,iar în anul 1900 avea 500 locuitori,toți români.
Din anul 1850 așezarea era inclusă în Districtul militar Răteag și din 1880 intră în Comitatul Solnok Dăbăca.Între anii 1950-1968 satul Larga era comun cu Groșii Țiblesului,subordonat Raianului Lăpuș,din Regiunea Baia Mare.
Biserica cu hramul “Sfântul Dumitru” este un lăcaș de cult construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea în anul 1771.
În literatura de specialitate există referiri la un an de constructiv mai vechi,1604,acest fapt este puțîn probabil să acopere o realitate faptică.Se poate presupune că pe locația bisericii a existat un alt lăcăș de cult în secolul anterior,însă dovezile concrete îl plasează pe cel actual la sfârșitul secolului XVIII-lea.
Pe parcursul existenței sale,biserica a fost de mai multe ori restaurată sau reparată,o inscripție care menționează un astfel de procedeu,se afla pe grinda bisericii și specifică anul 1802.Biserica a fost sfințită în anul 1816,datorită situației materiale grele și a vremurilor vitregi.Tradiția numește ca meșter pe “popa Boca din Căian”,care a lucrat edificiul numai din secure și că în acel timp era preot aici.
Biserica este construită din lemn de stejar,pe temelie de piatră,după un plan tip navă cu dimensiunile de:L=11 m și l=6 m.Absida altarului este poligonală decroșată.Naosul acoperit cu o boltă semicirculară,pronaosul are un balcon tăvănit.Pe latura vestică este amplasat turnul clopotniță angajat navei,a cărui șarpantă este în formă de coif acoperită cu șindrilă.Pictura interioară pe pânză lipită pe lemn s-a executat în anul 1840,de zugravul Opriș Gheorgie din Baia Sprie.
Unele reprezentări picturale sunt unice prin simbolismul și bogăția detaliilor,ca de exemplu:”Pilda celor 10 fecioare”,”Judecata de Apoi” și “Roata Vieții”.În anul 1923 acoperișul a fost schimbat și în pronaos se face un mic cofas.Interiorul bisericii a fost deteriorat în 1925 de un incendiu în partea stangă a Sfântului Altar.Intre anii 1940-1944 s-a reparat învelitoarea,care este refăcută iarăși în 1972 prin intervenția conducerii Muzeului Județean Maramureș.
În anul 2020 la biserica monument istoric “Sfântul Dumitru” s-au făcut unele lucrări de reparație care au constat în:schimbarea șindrilei,subzidirea fundație adâncimea de 1 m,turnarea unei plăci de beton și montarea pardoselii din lemn de brad;lucrări de zidărie la fundația de piatră,săparea unui șanț perimetral pentru colectarea apei pluviale și montarea paratrăznetului.
Istoricul bisericii de zid cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” s-a ridicat prin contribuția credincioșilor din sat și satele învecinate intre anii 1951-1956,sub îndrumarea și conducerea preotului Cotuțiu Procopie,fiind acoperită cu șindrilă și a fost sfințită de către vrednicul de pomenire I.P.S Nicolae Colan pe atunci episcop de Cluj.
Meșterii zidari au fost Moldovan Ioan și alții din Gherla,acoperișul a fost executat de către Ilontie a morarului din Suciu de Sus și câțiva meșteri din sat.Pictura și zugrăvelile au fost executate de către Rozsos Ștefan din Dej.În anul 1969,acoperișul bisericii a fost schimbat cu tablă zincată.
Între anii 2000-2003 sub păstorirea preotului Pop Ioan s-a efectuat învesmântarea murală a bisericii cu frescă,care a fost consacrată de către P.S Iustin,în 6 mai 2007.
Între anii 2007-2025 s-au făcut și alte lucrări de înfrumusețare a bisericii care au constat în:refacerea acoperișului cu streașînă lărgită și acoperirea cu tablă de bună calitate în anul 2014;construirea unei clădiri în curtea bisericii în anul 2016;construirea unui platou și a trotuarului de jur împrejurul bisericii în 2022-2023;construirea unui lumânărar în anul 2024,iar în anul 2025 s-a făcut un gard și un zid de sprijin la curtea bisericii.
